Contumacie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Contumacie (pronunțat contumacíe) denotă, în justiție, o absență nejustificată de la judecată a inculpatului. "În contumacie" denotă o acțiune juridică luata în lipsa inculpatului, fără ca acesta să fi fost prezent la proces.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ DEX-Dicționarul explicativ al limbii române 2016.