Contra-remonstrații din 1611

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Ca răspuns la cele cinci teze ale arminianismului Festus Hommius a publicat șapte teze care au stat la baza celor cinci puncte ale calvinismului.

Articolul I [Depravarea totală și Dubla predestinare] - După cum în Adam, întreaga rasă umană, creată după chipul lui Dumnezeu, a căzut împreună cu el în păcat, și astfel a devenit atât de coruptă încât toți oamenii sunt concepuți și născuți în păcat, și de aceea sunt din fire copii mâniei, fiind morți în greșelile și păcatele lor, așa încât în ei nu mai este nicio putere să se întoarcă cu adevărat la Dumnezeu și să creadă în Hristos, cu nimic mai mult decât un mort are puterea de a se învia pe sine însuși din morți; tot așa Dumnezeu atrage din această condamnare și eliberează un anumit număr de oameni pe care, în planul său etern și neschimbat, i-a ales doar prin har, după buna plăcere a voii Sale, spre mântuirea în Cristos, trecându-i cu vederea pe ceilalți în dreaptă Sa judecată și lăsându-i în păcatele lor.

Articolul II [Alegerea copiilor credincioșilor] - nu doar adulții are cred în Cristos și umblă într-un mod vrednic de evanghelie sunt recunoscuți ca și copii aleși de Dumnezeu, ci și copiii legământului atâta timp cât nu dovedesc contrariul prin umblarea lor; de aceea părinții credincioși, atunci când copiii lor mor în pruncie, nu au niciun motiv să se îndoiască de mântuirea copiilor lor.

Articolul III [Alegerea asigură mântuirea completă] - Dumnezeu, în alegerea Sa, nu a privit la credința sau convertirea aleșilor Lui, nici la folosirea corectă a darurilor Sale, ca temei al alegerii; ci dimpotrivă, El a plănuit și decretat, În planul său etern și neschimbător, să dea credință și perseverență în evlavie și, astfel, să mântuiască, pe aceia pe care i-a ales spre mântuire după buna plăcere a voii Sale.

Articolul IV [Ispășirea particulară și eficientă] - pentru acest scop L-a prezentat și le-a dat pe singurul Său Fiu Isus Cristos, pe care l-a dat morții pe cruce, pentru a-și mântui aleșii, astfel încât, deși suferința lui Cristos, fiind a singurului născut și unicului Fiu a lui Dumnezeu, este suficientă pentru ispășirea păcatelor tuturor oamenilor, totuși, conform cu planul și decretul lui Dumnezeu, își are eficiența spre împăcare și iertarea păcatelor doar în aleșii și adevărații credincioși.

Articolul V [Harul extern și harul irezistibil și eficient] - mai mult, cu același scop Domnul Dumnezeu a lăsat că Evanghelia Sa sfântă să fie predicată, iar Duhul Sfânt, în mod extern, prin predicarea aceleași Evangheliei și intern prin harul special, lucrează atât de puternic în inimile celor aleși, și le luminează mințile, le transformă și reînnoiește voințele, îndepărtând inimă de piatră și dându-le o inimă de carne, într-o asemenea manieră încât prin aceste metode ei nu doar că primesc puterea de a se converti pe ei înșiși și a crede, ci în mod faptic și voluntar ei se pocăiesc și cred.

Articolul VI [Păstrarea și perseverarea în sfințenie] - aceia pe care Dumnezeu a hotărât să-i salveze, nu sunt doar iluminați, regenerați și reînnoiți așa încât să creadă în Hristos și să se întoarcă la Dumnezeu, ci prin aceeași putere a Duhului Sfânt, prin care au fost întorși la Dumnezeu, fără vreo contribuție a lor înșiși, sunt în același fel și în mod continuu păstrați și susținuți; așa că, deși multe slăbiciuni ale firii sunt legate de ei atâta timp cât sunt în această viață și se află în lupta continuă dintre carne și Duh, iar uneori cad în păcate grele, cu toate acestea, același Duh predomină în această luptă, și nu permite ca aleșii lui Dumnezeu să se împotrivească, prin corupția cărnii, sfințirii Duhului, așa încât ea să fie stinsă în ei, și prin consecință, ei să piardă complet și final adevărata credință care le-a fost odată dăruită și Duhul înfierii pe care L-au primit ca și copii ai lui Dumnezeu.

Articolul VII [Doctrinele harului duc la sfințenie] - totuși adevărații credincioși nu pot găsi nici o scuză în această învățătură așa încât să umble fără grijă în poftele cărnii, deodată ce este imposibil, ca cei care au adevărata credință și sunt încorporați în Hristos, să nu producă roadele mulțumirii; dimpotrivă, cu cât se asigură pe ei înșiși și simt că Dumnezeu lucrează în ei, a voi și a face, conform cu buna Sa plăcere, cu atât ei perseverează în ducerea mântuirii lor cu frică și cutremur, știind că aceasta este singura metodă prin care lui Dumnezeu îi face plăcere să-i țină în picioare și să-i aducă la mântuire. De aceea, El folosește în Cuvântul Său tot felul de avertismente și amenințări, nu pentru a-i face să dispere sau să se îndoiască de mântuirea lor, ci mai degrabă pentru a trezi în ei acea frică de copil, observând slăbiciunea cărnii în care, cu siguranță ar pieri, dacă Domnul Domnul nu i-ar păstra în picioare prin harul Său nemeritat, care este singura cauză și temelie a perseverării lor; astfel încât, deși îi avertizează în Cuvântul Său să vegheze și să se roage, totuși ei nu au acest lucru din ei înșiși, ci de la același Duh care printr-un har special îi pregătește pentru acest lucru și, astfel, îi păstrează cu putere în picioare.