Conferința de la Teheran

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Roosevelt, Stalin şi Churchill în faţa ambasadei sovietice din Teheran

Conferința de la Teheran (28 noiembrie - 1 decembrie 1943, Teheran, Iran) a fost organizată pentru punerea la punct a unor probleme de importanță vitală pentru mersul celui de-Al Doilea Război Mondial și organizarea lumii postbelice, ca urmare a marilor victorii aliate din cursul anului 1943.

A fost prima întâlnire a "Celor Trei Mari": Franklin Delano Roosevelt, Winston Churchill și Iosif Vissarionovici Stalin.

În drum spre capitala iraniană, Franklin Delano Roosevelt și Winston Churchill s-au oprit la Cairo, unde s-au intâlnit cu Jiang Jieshi (cunoscut și sub numele de Cian Kai). Cu această ocazie, la 27 noiembrie, cei trei au semnat o Declarație prin care-și afirmau hotărârea neclintită de a purta război "pentru a pune capăt agresiunii Japoniei și de a-l pedepsi pe agresor, fără a tinde prin aceasta la obținerea unor avantaje pentru ele și fără să aibă cea mai mică intenție de extindere a teritoriilor lor".

În centrul dezbaterilor Conferinței de la Teheran au fost problemele militare. S-a discutat despre statutul postbelic al Germaniei care, potrivit lui Roosevelt, trebuia împărțită în cinci state autonome, respectiv:

  • 1 - Prusia,
  • 2 - Hanovra,
  • 3 - Saxonia și regiunea Leipzig,
  • 4 - zona Hessen, Darmstadt Kassel și regiunea de la sud de Rin,
  • 5 - Bavaria, Baden, Würtenberg și Canalul Kiel.

Regiunile Ruhr și Saar urmau să intre sub control internațional.

O altă problemă abordată a fost cea poloneză, varianta balcanică fiind respinsă de către I. V. Stalin. Sunt abordate problemele finlandeză și japoneză, se dă o declarație privind independența, suveranitatea și integritatea Iranului. Conferința de la Teheran s-a încheiat cu stabilirea anumitor scopuri comune ale Aliaților.[1]

Note[modificare | modificare sursă]