Concert (gen muzical)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Concertul este o compoziție muzicală in mai multe mișcări (sau părți) pentru un solist și orchestră.

Baroc[modificare | modificare sursă]

Concerto grosso[modificare | modificare sursă]

În concerto grosso sunt confruntate un grup de solisti (numiți in ansamblu concertino) cu orchestra (numită ripieno sau tutti). Compozițiile lui Arcangelo Corelli sunt printre primele scrise in acest gen. Exemplele cele mai bine cunoscute de concerti grossi sunt cele șase Concerte Brandenburgice de Johann Sebastian Bach.

Concertul pentru un solist[modificare | modificare sursă]

Primele concerte cunoscute pentru un solist și orchestră sunt lucrări de Giuseppe Torelli de la sfârșitul secolului XVII. Antonio Vivaldi este unul din cei mai importanți compozitori cu numeroase concerte pentru vioară, violoncel sau alte instrumente.

In perioada barocului numărul și tipul miscărilor este variabil.

Clasicism[modificare | modificare sursă]

În perioada clasică concertul capătă, in timp, o formă in trei mișcări in tempo repede-lent-repede.

  • Prima miscare corespunde in linii mari cu forma de sonată, cu părțile caracteristice separate de pasaje muzicale pentru orchestră (numite ritornello).
  • A doua miscare poate fi un rondo, o temă cu variațiuni sau o formă de romanță.
  • A treia miscare este de obicei un rondo sau un dans.

Wolfgang Amadeus Mozart (23 de concerte pentru pian și cinci pentru vioară) și Ludwig van Beethoven (cinci concerte pentru pian și un concert pentru vioară) sunt considerati cei mai importanți compozitori in acest gen ai perioadei clasice.

Romantism și secolul XX[modificare | modificare sursă]

In perioada post-clasică, concertul a ramas unul din genurile preferate de expresie muzicală urmând, in general, forma concertului clasic.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • "The new Grove Dictionary of music and musicians", Macmillan Publishers Ltd. 2001.
  • "The Harvard Dictionary of Music", Harvard University Press, editia a 4-a, 2003.