Raportul Elie Wiesel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Comisia Wiesel)

Raportul Elie Wiesel (formal: Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România) este un document public elaborat de o comisie internațională, pe baza căruia România a recunoscut oficial participarea sa la Holocaust. Comisia a fost condusă de Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (președinte), secundat de Tuvia Friling, Mihail E. Ionescu și Radu Ioanid (vicepreședinți).

Comisia[modificare | modificare sursă]

Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România a fost înființată de către Ion Iliescu, președintele României, la 22 octombrie 2003. Bugetul comisiei a fost aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 227 din 20 februarie 2004, iar componența prin Hotărârea de Guvern nr. 672 din 5 mai 2004.

Comisia s-a întâlnit de trei ori: la 16-22 mai 2004 (în Washington), la 6-9 septembrie 2004 (în Ierusalim) și la 8-13 noiembrie 2004 (în București). Raportul final i-a fost înaintat lui Ion Iliescu la 11 noiembrie 2004.

Membri
  • Ioan Scurtu (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București) - secretar al comisiei
  • Viorel Achim (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București
  • Jean Ancel (Institutul Yad Vashem, Ierusalim)
  • Colette Avital (membru al Parlamentului Israelian)
  • Andrew Baker (Comitetul Evreiesc American)
  • Lya Benjamin (Centrul pentru Studiul Istoriei Evreiești din București)
  • Liviu Beris (Asociația Supraviețuitorilor Holocaustului din România)
  • Randolph Braham (Universitatea din New York)
  • Irina Cajal Marin (Federația Comunităților Evreiești din România)
  • Adrian Cioflâncă (Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași)
  • Ioan Ciupercă (Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași)
  • Alexandru Elias (Federația Comunităților Evreiești din România)
  • Alexandru Florian (Universitatea „Dimitrie Cantemir” din București)
  • Mihai Dinu Gheorghiu (Centrul de Sociologie Europeană din Paris)
  • Hildrun Glass (Universitatea „Ludwig Maximillian” din München)
  • Menachem Hacohen (Marele Rabin al României)
  • Vasile Ionescu (Centrul Romilor „Aven Amentza”)
  • Corneliu Mihai Lungu (Arhivele Naționale Istorice Centrale din București)
  • Daniel S. Mariaschin (B'nai B'rith International)
  • Victor Opaschi (consilier prezidențial)
  • Andrei Pippidi (Universitatea din București)
  • Meir Rosenne (ambasadorul Israelului)
  • Liviu Rotman (Universitatea Tel Aviv)
  • Michael Shafir (Radio Europa Liberă .Radio Libertatea)
  • Paul Shapiro (Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA)
  • William Totok (Institutul de Istorie, Germania)
  • Raphael Vago (Universitatea Tel Aviv)
  • George Voicu (Școala Națională de Științe Politice și Administrative)
  • Leon Volovici (Universitatea Ebraică din Ierusalim)

Document public[modificare | modificare sursă]

Raportul final poate fi accesat pe site-ul de internet al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, în limba română și limba engleză.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România (), Raport final, Iași: Editura Polirom, ISBN 973-681-990-6