Jean Ancel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Jean Ancel

Jean Ancel (n. 1940, Iași, România – d. 30 aprilie 2008, Ierusalim) a fost un istoric israelian, evreu născut în România.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

În timpul pogromului de la Iași din anul 1941, la vârsta de un an, a fost salvat fiind ascuns într-un subsol. Tatăl său a supraviețuit trenului morții, dar 27 membri ai familiei sale au fost asasinați în acest masacru.

Jean Ancel a început studiile istorice la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași de unde a fost exmatriculat în anul 1959, pentru că a cerut să emigreze in Israel. În anul 1963, a putut in sfârșit ajunge în această țară, și a continuat să studieze la Universitatea Ebraică din Ierusalim, unde a obținut un masterat (M.A.) în istorie universală în anul 1972 și un masterat (M.A.) în arhivistică în anul 1974.

În anul 1977 a obținut titlul de Doctor în istorie (Ph.D.) al Universității ebraice din Ierusalim cu teza „Evreii din România în perioada dintre 23 august 1944 și 30 decembrie 1947.”

A lucrat ca editor și prezentator de știri la radio Vocea Israelului în limbă română înainte de a deveni recunoscut ca istoric.

Cercetare[modificare | modificare sursă]

Ancel a îndeplinit funcția de cercetător principal la Institutul Yad Vashem din Ierusalim și colaborator stiințific la Muzeul Holocaustului din Washington, SUA.

A fost unul din cercetătorii importanți al istoriei evreilor din România. A editat un titlu în 12 volume cu documente originale despre Holocaustul din România, tratate despre Transnistria 1941-42, pogromul de la Iași, problema evreiască (din România) 1933-1944, istoria Holocaustului în România și altele.

Prin studiile sale a schimbat percepția despre rolul României în Holocaust, arătând că România lui Antonescu nu numai că a participat dar a și implementat în mod independent genocidul evreilor pe teritorului Basarabiei, Bucovinei și a Ucrainei in cadrul planurilor de purificare etnică „Curățirea terenului”, ceva nemaiîntâlnit la alți aliați naziști.[2] Ancel a cercetat și arhivele din România care au fost deschise în 1994-1995, care au confirmat informația cunoscută anterior din arhivele naziste, mărturiile supraviețuitorilor și transcripțiile proceselor crimelor de război.[2] Rezultatele studiilor sale au stârnit în mod ocazional reacții furioase ale unor intelectuali și figuri politice contemporane în mass-media românească.[1]

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

A publicat numeroase cărți și articole, despre România și Holocaust, în reviste de istorie din Statele Unite, Germania, Anglia, Rusia etc.; studii, articole și contribuții la Encyclopaedia of the Holocaust, Encyclopaedia Judaica, Enciclopedia Ebraică. Menționăm următoarele:

  • Enciclopedia Comunităților evreiești din România (Pinkas Hakehilot, 1979) - coeditor;
  • Documents Concerning the Fate of Romanian Jewry during the Holocaust (1986, 12 vol.) - editor;
  • Romanian Jewish Studies (Ierusalim, 1987) - editor-șef;
  • Bibliography of the Jews in Romania (Tel Aviv, 1991);
  • Transnistria - 3 vol. (Ed. Atlas, 1998);
  • Contribuții la Istoria României. Problema evreiască 1933-1944 - 4 vol. (Ed. Hasefer, 2001, 2003);
  • History of the Holocaust: Romania - 2 vol. (2002);
  • Transnistria 1941-1942. The Romanian Mass Murder Campaigns - 3 vol. (2003);
  • Wilhelm Filderman. Memoirs and Diaries (1900-1940) (2004, vol. I) - editor;
  • Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 (Ed. Polirom, Iași, 2005);
  • The Economic Destruction of Romanian Jewry (Jerusalem, Yad Vashem, 2007).

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]