Cianoacrilat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Structura chimică a cianoacrilatului de metil

Cianoacrilații sunt compuși chimici derivați tip esteri ai acidului cianoacrilic, cu formula generală CH2=C(CN)COOR (unde R este un rest organic). Sunt utilizați pentru proprietățile lor adezive foarte puternice, în principal în industrie și medicină, stând la baza așa-numitelor „superglue-uri”.[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Patentul original pentru dezvoltarea sintezei de cianoacrilați a fost oferit în anul 1942 companiei B.F. Goodrich Company.[2]

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Polimerizarea[modificare | modificare sursă]

În general, grupele acrilice suferă o reacție de polimerizare în lanț rapidă în prezența apei (în special, în prezență de ioni hidroxil), formând catene lungi și puternice de polimer. Polimerizarea se produce și în mediul bazic realizat cu ajutorul grupelor -OH. Totuși, aplicarea adezivilor de cianoacrilat pe suprafețe acide nu are niciun efect, deoarece acestea nu favorizează polimerizarea.[3] Prezența umidității atmosferice face ca materialele adezive pe bază de cianoacrilat să se întărească, deoarece are loc reacția de polimerizare cu trecerea din fază lichidă în fază solidă.[4]

Reacția de polimerizare a cianoacrilatului de metil

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dicționar de chimie John Daintith, traducere de Mihaela Rudeanu și Lia Cojocaru; ediția a VI-a, Editura All, 2010, București; pag. 102, ISBN 978-973-684-725-7
  2. ^ Ardis, Alan. „Patent for synthesis of cyanoacrylate”. Google patents. Accesat în . 
  3. ^ „Cyanoacrylate adhesive and cyanoacrylate glue - definition and properties”, ADHESIVES, GLUES AND SEALANTS, accesat în  
  4. ^ „Cyanoacrylate Adhesives”, Polymer Properties Database, accesat în  

Vezi și[modificare | modificare sursă]