Cetatea Kulič
| Cetatea Kulič | |
_1383148850.jpg) | |
| Poziționare | |
|---|---|
| Coordonate | 44°42′N 21°02′E / 44.7°N 21.03°E |
| Localitate | Kulič  |
| Oraș sârbesc | Semendria |
| Țara | Serbia |
Modifică date / text  | |
Cetatea Kulič (în limba sârbă cu caractere chirilice: Тврђава Кулич; în sârbă cu caractere latine: Tvrđava Kulič) se află în satul Kulič din opștina Smederevo (districtul Podunavlje, Serbia). A fost inclusă pe lista monumentelor culturale protejate ale Republicii Serbia (ID nr. SK 551).[1]
Prezentare[modificare | modificare sursă]
Cetatea Kulič se află în apropierea confluenței râului Velika Morava cu Dunărea. Lipsa datelor istorice și a informațiilor arheologice îngreunează studiul istoricului cetății.[2] Vestigiile vizibile ale fortului datează din vremea confruntărilor armate ale turcilor și austriecilor din secolul al XVII-lea.[2]
Cetatea a fost construită în principal din piatră, dar a fost folosită, de asemenea, și cărămidă. Baza sa este poligonală (probabil hexagonală); ea are un diametru de aproximativ 70 m, iar zidurile de apărare sunt păstrate pe alocuri până la o înălțime de 5 m.[2] Avea două porți și multe ambrazuri pentru tunuri.[2] Din toate părțile este înconjurată de un șanț umplut cu apă, care era alimentat de Dunăre.[2]
Ca urmare a poziției sale strategice la intersecția rutelor terestre și fluviale, se presupune prima fortăreață militară a fost instalată acolo la începutul colonizării romane a regiunii Dunării în secolele al II-lea și I î.Hr. și că a contribuit, împreună cu alte fortificații, la formarea unui limes de-a lungul malului drept al fluviului.[2] La începutul perioadei bizantine împăratul Iustinian (527-565) a întărit probabil fortăreața, iar în Evul Mediu și în perioada otomană ea și-a păstrat rolul de cetate militară activă.[2] A fost folosită, de asemenea, în timpul Primului și al celui de-al Doilea Război Mondial; acolo au fost construite buncăre de beton.[2] Până la mijlocul anilor 1980 ea a adăpostit un cimitir care a fost mutat de atunci mai aproape de satul actual.[2]
Datorită densității vegetației și a apei, fortăreața este greu accesibilă și abia vizibilă.[2]
Mențiuni literare[modificare | modificare sursă]
Cetatea Kulič este menționată în romanul Omul de aur (1872) al scriitorului maghiar Mór Jókai, unde este descrisă astfel: „În dreptul celeilalte guri a Moravei putrezesc pereții golași ai vechii cetăți Kulics...”.[3]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Nepokretna kulturna dobra” (xls) (în sârbă). Site de l'Institut pour la protection du patrimoine de la République de Serbie. Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i j „Kulič town” (în engleză). Site de l'Institut régional pour la protection du patrimoine de Smederevo. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Jókai Mór, Omul de aur, vol. I, Ed. Minerva, București, 1972, cap. „Insula nimănui”, p. 55, traducere de Noran Sever.