Catafractă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Catafractă din armata parţilor înfruntând un leu. British Museum.

Catafracta (în greacă Κατάφρακτος Kataphraktos „acoperit cu fier“) se referă la cavaleria grea din epoca antică și Evul Mediu timpuriu, care a fost utilizată cu precădere în cadrul armatelor persane, romane și bizantine. Călărețul și adesea și calul erau protejați de armură lamelară.

Catafractarul bizantin[modificare | modificare sursă]

Principala componentă a armatelor bizantine era însă catafractarul. Copia armamentul vechilor cǎlǎreți sarmați si sciți si era un cavaler cu armură și armament greu: și ceea ce e cel mai important, era extrem de bine pregătit. Armele sale includeau lancea și arcul, dar și sabia și adesea toporul. Catafractarul era o resursă foarte prețioasă. Ca un pilot de vânătoare din zilele noastre, el necesita forțe suplimentare și pregătirea lui era foarte costisitoare. Și calul lui era foarte scump. Erau inarmati cu o lance (kontos) de 4 m preluatǎ de la sarmați și alani, si cu o sabie (spathion, din latină spatha) de 90 cm.

Vezi și[modificare | modificare sursă]