Cartea cu Apolodor

Cartea cu Apolodor
Coperta Cărții cu Apolodor, 1988. Editura Ion Creangă.
Informații generale
Autor	Gellu Naum
Gen	poezie pentru copii
Ediția originală
Limba	română
Țara primei apariții	România
Data primei apariții	1959

Cartea cu Apolodor este un poem epic scris de Gellu Naum, și publicat în 1959. Cu un mesaj satirico-politic, dar și cu unul profund uman, Cartea cu Apolodor este una dintre cele mai cunoscute lucrări din literatura pentru copii din România.

Capitole

• Jelania lui Apolodor la Capul Nord
• Omul de pe Marte de Fergus Mac-Piggott
• Hotărârea Asociației Ku-Klux-Klan
• Sinucidere la Saint-Louis
• Imn de slavă pentru Apolodor, primul pinguin cosmonaut
• Telegramă prin radio 24 plus
• Scrisoarea unui critic literar către un prieten pinguin

Subiect

„

La circ, în Târgul Moșilor,

Pe gheața unui răcitor,

Trăia voios și zâmbitor

Un piguin din Labrador

Cu nume falnic și sonor.

- Cum se numea? – Apolodor.

- Și ce făcea? – Cânta la cor.”

Apolodor este un pinguin care a plecat în căutarea fraților lui din Labrador. El trece printr-o mulțime de peripeții, integrându-se unor medii și spații geografice diferite, călătorind pe uscat, pe apă si prin aer. În final, după ce și-a regăsit neamurile, s-a hotărât să meargă înapoi la București, pentru ca îi era foarte dor de prietenii lui de la circ.

Cea de-a doua parte a Cărților cu Apolodor ni-l prezintă pe erou în compania a doi prieteni nedespărțiți și fideli: cangurul Ilie și leul Amedeu, în diferite ipostaze și împrejurări: la carnaval, la schi, la plajă, etc. Aproape toate întâmplările sunt povestite cu haz și constituie un minunat prilej pentru poet de a ilustra anumite învățăminte sau norme de conduită.

Un prim cadru plasează acțiunea „la circ, în târgul Moșilor”, unde „Pe gheața unui răcitor,/ Trăia voios și zâmbitor/Un pinguin din Labrador.”, ca apoi să aflăm numele și ocupația eroului: „-- Cum se numea? -- Apolodor./ -- Și ce făcea? -- Cânta la cor./ [...] (Era tenor.)”. Un scurt portret completează descrierea personajului: „Grăsuț, curat, atrăgător/ în fracul lui strălucitor.” și-l încadrează, prin personificare, universului uman.

Deși la circ era fericit-- „trăia voios și zâmbitor” -- pinguinul, dezrădăcinat din mediul său și departe de ai săi, trăiește intens dorul de a-și revedea frații din Labrador, exprimându-și sfâșietor și impresionant această dorință: „Sunt foarte trist! [...]/ Mi-e dor, mi-e dor/ De frații mei din Labrador.../ O, de-aș putea un ceas măcar/ Să stau cu ei pe un ghețar...A>>/Apoi a plâns Apolodor...”.

După multe peripeții, după o călătorie lungă, obositoare și aventuroasă, Apolodor ajunge la pol, și după ce își revede neamurile, se înapoiază la București, de data aceasta sfâșiat de dorul prietenilor de la circ.

El își face însă alți prieteni -- cangurul Ilie și leul Amedeu -- împreună cu care trăiește întâmplări, descoperă alte aspecte și sensuri ale lumii înconjurătoare. Ultima parte a fragmentului ni-i înfățișează pe plajă. Nemaisuportând căldura, Apolodor se aruncă în mare și înoată în adâncurile ei „printre scoicile tăcute,/ Printre navele pierdute/ Care dorm acolo, jos,/ necate printre stânci,/ Pe sub apele adânci”.

Ușurința cu care Apolodor înoată si faptul că se bucură de răcoarea adâncurilor, stârnesc admirația invidioasă a prietenilor săi care se resemnează însă cu datul sorții: „-- De, așa a fost sa fie!/ Eu sunt cangur, tu ești leu;/ Rezistăm foarte puțin/ Și ne-am îneca ușor”.

Cadrul în care se petrec întâmplările se schimbă permanent, pentru că și acțiunea are o deosebită mobilitate în spațiu: la circ, pe gheața unui răcitor, pe plajă, în valurile mării, etc. Unele dintre substantivele care conturează cadrul sunt însoțite de atribute („scoicile tăcute”, „navele pierdute”, „apele adânci”, „locul cel mai răcoros”, „târgul Moșilor”, „gheața unui răcitor”), fie că e vorba de lumea de sub ape, fie de cea de deasupra apelor.

Aprecieri critice

• Carte - Selectia Formula As, Formula AS - anul 2003, numărul 570