Campania de la Walcheren

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Campania de la Walcheren
Parte din Războiul celei de-a Cincea Coaliții

Informații generale
Perioadă 29 iulie30 septembrie 1809
Loc Walcheren, Regatul Olandei
Rezultat Victorie franceză
Beligeranți
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Regatul Unit
Franța Franța

Olanda

Conducători
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Lord Chatham
Franța Mareșalul Bernadotte
Efective
45 000 20 000
Pierderi
4 000 morți sau răniți
12 000 bolnavi
5 000 morți, răniți sau prizonieri
5 000 bolnavi

Campania de la Walcheren a marcat o serie de operațiuni militare secundare, spre sfârșitul Războiului celei de-a Cincea Coaliții, încheiate cu victoria Primului Imperiu și reîmbarcarea corpului expediționar britanic.

Campania a început pe 24 iulie 1809, atunci când o flotă britanică ce transporta un corp expediționar semnificativ și-a făcut apariția în largul coastelor provinciei olandeze Zeelanda. Corpul expediționar debarcă pe insula Walcheren pe 29 iulie și se îndreaptă spre portul Vlissingen, a cărui garnizoană capitulează pe 15 august. Controlul acestei poziții permite închiderea estuarului, închizând accesul la portul Anvers. Cu toate acestea, comandantul britanic nu își continuă acțiunea și nu ocupă Anvers, permițând francezilor să trimită un corp de armată, sub comanda experimentatului Mareșal Bernadotte, care izolează insula. Decimați de o febră locală, britanicii sunt nevoiți să se reîmbarce pe 30 septembrie[1].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Fierro, Alfredo; Palluel-Guillard, André; Tulard, Jean - „Histoire et Dictionnaire du Consulat et de l'Empire”, Éditions Robert Laffont, ISBN 2-221-05858-5, pag. 1160.