Cântarea bizantină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Cântarea bizantină este tipul de cântare utilizat în bisericile de rit bizantin, adică Patriarhia Constantinopolului, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei, Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia Română și în Biserica Ortodoxă a Greciei, Biserica Ortodoxă a Ciprului și în unele eparhii ale Bisericii Ortodoxe Americane.

Caractere generale[modificare | modificare sursă]

Cântarea bizantină actuală este construită pe opt moduri (glasuri), fiecare glas cu tonalitatea sa specifică. Glasurile se schimbă unul după altul, începând cu luni după Duminica Tomii, când se începe cu glasul 1. În timpul Săptămânii luminate, glasurile se schimbă zilnic, în felul următor:

Duminică – modul 1, Luni – modul 2, Marți – modul 3, Miercuri – modul 4, Joi – modul plagal al întâiului (5), Vineri – modul plagal al celui de-al doilea (6), Sâmbătă – modul plagal al celui de-al patrulea (8).


Notă: Acest articol conține text preluat de la ro.orthodoxwiki.org (bizantină articolul respectiv și bizantină?action=history lista de autori). Toate materialele OrthodoxWiki intră automat sub dubla licență GDFL-Creative Commons.