Biserica ortodoxă română „Sfântul Nicolae” din Râtișor
| Biserica ortodoxă română „Sfântul Nicolae” din Râtișor | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Confesiune | Biserica Ortodoxă Română  |
| Jurisdicție religioasă | Episcopia Daciei Felix |
| Țara |  Serbia |
| Localitate | Râtișor, Banatul de Sud |
| comună[*] | Comuna Vârșeț[*] |
| Coordonate | 45°03′44″N 21°13′44″E / 45.06233°N 21.22878°E |
| Date despre construcție | |
| Stil arhitectonic | arhitectură barocă |
| Istoric | |
| Data începerii | |
| Localizare | |
Modifică date / text  | |
Biserica „Sfântul Nicolae” din Râtișor (în sârbă Румунска православна црква Светог Николе у Ритишеву, cu alfabetul latin: Rumunska pravoslavna crkva Svetog Nikole u Ritiševu) este o biserică ortodoxă românească situată în satul Râtișor din comuna Vârșeț (Serbia), în districtul Banatul de Sud din provincia autonomă Voivodina. Ea aparține canonic Episcopiei Daciei Felix a Bisericii Ortodoxe Române și se află pe lista monumentelor culturale de importanță mare ale Republicii Serbia (ID nr. SK 1436).[1]
Istorie
[modificare | modificare sursă]Satul Râtișor este situat la 13 km sud-vest de orașul Vârșeț și la doar 2 km distanță de calea ferată internațională Timișoara–Vârșeț-Belgrad.[1][2] Prima atestare documentară a localității datează din perioada stăpânirii otomane în Banat, la începutul secolului al XVIII-lea.[2] Vechimea satului este mai mare, iar fondatorii săi ar fi, potrivit legendelor, trei ciobani care veneau deseori aici pentru a-și adăpa turmele la izvoarele de apă din cele trei rîpe, aflate astăzi în spatele școlii.[2] În anul 1717 erau 27 de gospodării în sat, iar în 1751 existau deja 51 de gospodării.[2] Numărul locuitorilor a crescut până la jumătatea secolului XIX-lea, iar Râtișorul avea în 1854 un număr de 1.340 de locuitori, pentru ca în 1863 să înregistreze un număr maxim de 1.439 de locuitori.[2] Populația satului era majoritar românească.[2] Numărul populației a început apoi să scadă, iar a începutul secolului al XX-lea trăiau în Râtișor 1.134 de locuitori, dintre care 1.087 români, 22 germani, 20 sârbi și 5 persoane de alte naționalități.[2]
Biserica „Sf. Nicolae” din Râtișor a fost construită în anul 1736.[2][3][4][5] Cercetătorii presupun că actuala biserică din piatră ar fi fost clădită pe temeliile unei biserici din bârne, mai mici, care ar fi fost distrusă de turci.[3] Lăcașul de cult, menționat pentru prima dată în 1763,[1][3] a fost sfințit în anul 1782 de episcopul Vichentie Popovici al Vârșețului (1774–1785).[3] Satul Râtișor a suferit multe pagube în anul 1788, în timpul Războiului Austro-Turc din 1787-1791.[1] Biserica a fost avariată atunci și a fost reconstruită în perioada 1796-1797 în stilul baroc tipic bisericilor bănățene din acea perioadă, vizibil mai ales pe bolta sa din lemn și pe fațada vestică dominată de un turn clopotniță zvelt.[1][3]
Parohia din satul Râtișor a fost vizitată duminică 7 octombrie 1928 de episcopul Iosif Bădescu al Caransebeșului, care a fost întâmpinat la intrarea în localitate de călăreți și de o mulțime de localnici, în frunte cu primarul comunei și cu fanfara condusă de învățătorul Teodor Răbâgia, care a cântat marșuri românești. Arhiereul a fost întâmpinat la biserică de tânărul preot Cuzman Lăpădatu și a ținut o scurtă slujbă (doxologie) și apoi o cuvântare în care i-a îndemnat pe credincioșii ortodocși români să păstreze credința ortodoxă și să iubească neamul românesc.[6]
Statul român a finanțat până în 1945 atât școala primară românească mixtă, cât și biserica românească din Râtișor, în calitate de obiective culturale ale comunității românești din Serbia.[4][7]
Edificiul a fost renovat în mai multe rânduri atât în interior, cât și în exterior.[3] Mai multe lucrări de modernizare au avut loc după cel de-al Doilea Război Mondial: s-a introdus curent electric în 1950 și s-au efectuat lucrări de renovare și repictare în 1997 cu sprijinul Institutului Provincial pentru Protejarea Monumentelor Culturale din Voivodina.[3]
Biserica românească din Râtișor a fost considerată monument cultural prin decizia nr. 127 din 5 martie 1958 a Institutului pentru Protecția și Studiul Științific al Monumentelor Culturale din Novi Sad.[1] În baza acestei decizii, a fost inclusă la 30 decembrie 1997 pe lista monumentelor culturale de importanță excepțională ale Republicii Serbia (ID nr. SK 1436).[1]
Pictura bisericii
[modificare | modificare sursă]Iconostasul actual este realizat din zidărie și a fost pictat parțial, potrivit unor opinii, de zugravul Simeon Iacșici (Simeon Jakšić) din localitatea Biserica Albă în perioada 1796-1797.[1][3] Mai multe icoane pe lemn au fost pictate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de Gheorghe Diaconovici, fiul diaconului Vasile Alexievici și tatăl cărturarului bănățean Constantin Diaconovici Loga (1770-1850) și fondatorul școlii de pictură de la Srediștea Mare, una dintre cele mai vechi școli de pictură din Banat.[1][3] Una dintre cele mai valoroase icoane este icoana Buna Vestire, pictată în stil baroc în 1763 pe ușile împărătești (protejate ca obiecte de patrimoniu) de Gheorghe Diaconovici[1][3] și destinată inițial iconostasului bisericii din satul Chevereș(sr)[traduceți], aflat la vest de Vârșeț.[1] Deasupra ușilor împărătești se mai află o inscripție în limba română.[1]
Icoana Maicii Domnului cu pruncul a fost pictată în 1804 de Rajko Stojanović din Vârșeț și conține o inscripție mai lungă care menționează numele episcopului Josif Jovanović Šakabenta al Vârșețului (1786-1805), numele autorului și anul pictării.[1][3]
Pictura murală a bisericii a fost realizată în perioada 1796-1799, după reconstruirea lăcașului de cult, de același zugrav Simeon Iacșici.[1][3][8][9] Alte fresce murale mai puțin vizibile îi sunt atribuite lui Rajko Stojanović și sunt datate la începutul secolului al XIX-lea.[1]
Obiecte de patrimoniu
[modificare | modificare sursă]În patrimoniul bisericii se află mai multe icoane și obiecte de mobilier bisericesc:
- ușile împărătești, care datează din 1745 și au fost pictate de zugravul român Vasile Diaconul
- iconostasul, care a fost pictat în 1797 și conține o inscripție în limba română
- mai multe icoane pe lemn de la jumătatea secolului al XVIII-lea: Sf. Arhidiacon Ștefan (26×40 cm), Cele douăsprezece praznice împărătești (44,5×53 cm), Fecioara cu Pruncul (54×89 cm), Iisus Hristos (54×89 cm) și Sf. Ioan Botezătorul (54×89 cm)
- icoana pe lemn Sf. Nicolae (54×89 cm), pictată în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea
- icoana pe lemn Adormirea Maicii Domnului (55×90 cm), pictată în 1756
- un epitaf pictat de Nicolae Popescu în 1872 sau 1875.[4]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f g h i j k l m n o „Румунска Православна црква Св. Николе Ритишево (Rumunska Pravoslavna crkva Sv. Nikole, Ritiševo)”. spomenicikulture.mi.sanu.ac.rs (în sârbă). Academia Sârbă de Științe și Arte. Accesat în .
- ^ a b c d e f g h Loredana Gheorghe (), „Școla veche din Râtișor”, Libertatea, Panciova, arhivat din original la , accesat în
- ^ a b c d e f g h i j k l „Biserica Ortodoxă Română din Râtișor „Sf. Ierarh Nicoale"”, Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina, accesat în
- ^ a b c Virgil Cândea, Mărturii românești peste hotare : creații românești și izvoare despre români în colecții din străinătate, vol. 5 : Serbia – Turcia, Editura Academiei Române, București, Editura Istros a Muzeului Brăilei, Brăila, 2014, pp. 76-77.
- ^ Gheorghe Dolinga (pr.), Pictura de pe lemn și tinichea bisericii din Râtișor - secolul XVIII-XIX, Editura Românii Independenți din Serbia (RIS), Vârșeț, 2016.
- ^ ***, „Vizitațiunea canonică”, în ziarul Foaia diecezană, Caransebeș, anul XLIII, nr. 47, 18 noiembrie 1928, p. 2.
- ^ Arhiva MAE, adresa 150025/1945.
- ^ Gheorghe Dolinga (pr.), Pictura murală de pe pereții bisericii din Râtișor, Editura Românii Independenți din Serbia (RIS), Vârșeț, 2015.
- ^ Natalia Stan (prof.), „Cărți noi la editura RIS: Pictura murală de pe pereții bisericii din Râtișor - Gheorghe Dolinga -”, în Glasul Cerbiciei, revistă de actualitate, cultură și istorie a românilor din Serbia, Vârșeț, anul VII, nr. 14, 2016, p. 22.
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Gheorghe Dolinga (pr.), Pictura murală de pe pereții bisericii din Râtișor, Editura Românii Independenți din Serbia (RIS), Vârșeț, 2015, 76 p., în culori
- Gheorghe Dolinga (pr.), Pictura de pe lemn și tinichea bisericii din Râtișor - secolul XVIII-XIX, Editura Românii Independenți din Serbia (RIS), Vârșeț, 2016, 94 p., în culori
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- „Румунска Православна црква Св. Николе Ритишево (Rumunska Pravoslavna crkva Sv. Nikole, Ritiševo)”. spomenicikulture.mi.sanu.ac.rs (în sârbă). Academia Sârbă de Științe și Arte. Accesat în .
