Biserica de lemn din Nistorești, Vrancea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Nistorești, comuna Nistorești, județul Vrancea, foto: iulie 2011.
Biserica (nord-est)
Interiorul navei
Antimis
Ușile împărătești
Iisus arhiereu

Biserica de lemn din Nistorești, comuna Nistorești, județul Vrancea a fost ridicată în secolul XVIII. Figurează pe Lista Monumentelor Istorice din anul 2010 cod LMI VN-II-m-B-06524.

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” a fost ridicată la cerința obștilor sătești a nistorenilor pe la finele secolului al-XVIII-lea. Anuarul Eparhiei Romanului ne confirmă existența unei biserici filială „Sfântul Nicolae” din Nistorești, construită din lemn, reparată la 1810, de locuitori, la 1920 de pr. I.D. Danțiș”.[1] Dacă această biserică a fost refăcută de două ori la un interval de aproximativ 100 ani, iar atestarea documentară a satului este la 1792[2], putem lansa o ipoteză referitoare la perioada apariției lăcașului de cult. Planul trilobat și absida vestică poligonală sunt caracteristice arhitecturii bisericilor de zid, fapt ce determină încadrarea bisericii „Sfântul Nicolae” la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Acest lăcaș de cult a fost înălțat pe o fundatie din piatră de râu zidită cu mortar, adaptându-se terenului așezat în pantă. Pereții din bârne groase de lemn, ne prezintă un plan trilobat, cu abside poligonale.

„Adevărata măsură a priceperii meșterilor lemnari o ilustrează interiorul bisericii din Nistorești, unde, deasupra pronaosului, naosului și altarului, se derulează o succesiune de calote poligonale pe nervuri de lemn. Bolta de pe naos, cu aspect semisferic, sugerând cupola, are nervurile unite într-o frumoasă cheie decorată sugestiv cu motivul rozeteisolare, iar racordul cu bolta semicilindrică a altarului este făcută printr-un plan înclinat. Bolta pronaosului are o rezolvare mai deosebită, compunându-se dintr-un semicilindru orientat perpendicular pe axul bisericii și racordat cu baza poligonală a bolții prin fâșii curbe, trapezoidale.”[3]

În interior, pe un fond gri-bleu, s-au pictat scenele prăznicare, în medalioane încadrate de picturi ce imită ramele sculptate în lemn. Către finele secolului al XIX-lea, interiorul a mai fost decorat cu icoane împărătești, pe lemn, cu chipurile „Maicii Domnului cu Pruncul”, „Sfântului Nicolae”‚ „Mântuitorului” și al „Cuvioasei Paraschiva”.

Biserica a fost amplasată în mijlocul cimitirului, remarcându-se o cruce înaltă, ridicată în „memoria eroilor căzuți pe câmpul de luptă”.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Anuarul Eparhiei Romanului, Instit. de Arte Grafice, București, p. 268;
  2. ^ Aurel, V., Sava (1931), Documente putnene. II. Vrancea. Irești – Câmpuri, Tipografia Băncii Centrale Cooperative Chișinău, doc nr. 182, p. 126 – „...noi oamenii ot Nistorești pe nume eu Toader Nistoroiu, eu Ion Bouroș, eu Constantin Bâra, eu Radul sin Nistoroiu... dat-am mărturie noastră la mâ(na) acestui om Vasile sân Nicoară”, document ce poarta data 7300 (1792).
  3. ^ Pavel, Leila, Manoliu, Rodica, (1978), Monumentele de artă în lemn din patrimoniul județului Vrancea, în „Vrancea.Studii și Comunicări”, I., Focșani, p.218.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cherciu, I., (2003), Bisericile de lemn din Țara Vrancei factor de identitate culturală, Ed. Enciclopedică, București
  • Pavel, Lelia, (2005), Bisericile de lemn din jud. Vrancea, Ed. Pallas, Focșani
  • Nicolae DAMIAN, Alexandra TĂTARU-Bisericile din lemn, potențial turistic geocultural. Studiu de caz: ,,Țara Vrancei” în MILCOVIA, Revistă regională de studii, Focșani, Seria a III-a, An IV, Nr. 9, decembrie 2009
  • Cristache-Panait, Ioana și Elian, Titu (). „Bisericile de lemn din Moldova”. Buletinul Monumentelor Istorice. 1972 (2): 39–59. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]