Biserica de lemn din Ionășeni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Biserica de lemn din Ionășeni văzută dinspre sud-est.

Biserica de lemn cu hramul Sfântul Dumitru din Ionășeni a fost construită în secolul al XVIII-lea. Ea se află într-o fostă livadă boierească din satul Ionășeni (comuna Trușești, județul Botoșani).

Biserica de lemn "Sf. Dumitru" din Ionășeni a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015 la numărul 443, având codul de clasificare BT-II-m-B-01994, dar specificându-se eronat anul 1825 ca an al datării sale. [1] În sat se află în prezent trei biserici, cea prezentată aici fiind cea mai veche.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Satul Ionășeni se află situat într-o pădure ce se întinde pe mulți kilometri. Într-o veche livadă boierească se află o biserică de lemn, la care se ajunge de pe o uliță urcând o cărăruie cu pietre pe ambele părți.

Unii autori consideră că această biserică de lemn ar fi una dintre cele mai vechi biserici de lemn din România. În biserică se află o veche lespede de piatră cu o inscripție conținând anul 1234, ceea ce arată că aici a existat o biserică din vremuri străvechi. [2]

Conform actului comemorativ din biserica parohială, satul Ionășeni își trage numele de la vornicul Ionaș (Ionașcu) Balș, care nu se știe din ce motive a devenit călugăr. Pe la sfârșitul secolului al XVII-lea [3], potrivit tradiției, boierul Ionașcu Balș a înființat aici un schit și a construit actuala biserică de lemn într-o livadă. [2] Acest lăcaș de cult a servit de schit pentru călugări până în anul 1756, când noul proprietar al moșiei satului, marele paharnic Constantin Balș, a întemeiat Schitul Cozancea, unde au fost mutați călugării din Ionășeni. Deoarece în jurul schitului se stabiliseră vreo 70 de locuitori, bisericuța de lemn a fostului schit a rămas ca biserică parohială.

În anul 1776, boierul Constantin Balș a ctitorit în cimitirul satului Ionășeni o biserică cu hramul "Nașterea Maicii Domnului", care a devenit biserică parohială a localității. Bisericuța de lemn din livadă a rămas doar cu rolul de capelă pentru nevoile curții boierești, aici slujindu-se doar sporadic. Deoarece această biserică devenise neîncăpătoare pe măsură ce populația satului creștea, în anul 1925 s-a construit în centrul satului o nouă biserică cu hramul "Sf. Constantin și Elena", care a preluat rolul de biserică parohială, iar cea din cimitir a rămas doar pentru prohodirea morților.

În decursul timpului, au fost efectuate mai multe lucrări de reparații ale lăcașului de cult din lemn. Bisericuța de lemn a suferit o reparație capitală în primul sfert al secolului al XIX-lea realizată de către spătarul Vasile Balș (1762-1835?), după care a fost resfințită la 18 ianuarie 1827. [3]

Biserica de lemn din Ionășeni este înconjurata de un gard de lemn, având în partea de sud a curții patru morminte ale preoților care au slujit cândva în acest lăcaș de cult.

Arhitectura bisericii[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn din Ionășeni este construită în întregime din bârne de stejar, pe temelie de piatră. Este acoperită cu draniță. Intrarea în lăcașul de cult se face pe o ușă situată pe peretele sudic al pronaosului.

Lăcașul de cult are formă dreptunghiulară, cu absida altarului pentagonală decroșată față de restul construcției. El este format din trei încăperi: pronaos, naos și altar.

Imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica de lemn din Ionășeni

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015
  2. ^ a b „Protopopiatul Botoșani - Parohia Ionășeni”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b Nicolae Stoicescu - "Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova" (Direcția Patrimoniului Cultural Național, Biblioteca Monumentelor Istorice din România, București, 1974), p. 491

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • C. Constantinescu - "Biserica Sf. Dumitru din Ionășeni", în "Mitropolia Moldovei și Sucevei", 1968, nr. 9-10, p. 557-561.

Legături externe[modificare | modificare sursă]