Biserica „Sfântul Ioan, Sfântul Nicolae și Sfântul Gheorghe” din Cojani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Biserica „Sfântul Ioan, Sfântul Nicolae și Sfântul Gheorghe”
RO GJ Biserica Sfantul Ioan din Cojani (35).JPG
Poziționare
Localitate sat Cojani, oraș Târgu Cărbunești
Țara  România
Adresa la cca 2 km de sat
Edificare
Data finalizării 1824-1825
Clasificare
Cod LMI GJ-II-m-B-09398
Tabloul votiv
Iisus Pantocrator
Pisania, aşa cum a fost descifrată de Alexandru Ştefulescu: „Această sfântă și dumnezeiască biserică este zidită din temelie și înfrumusețată după cum se vede, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Arhiereu Nicolae și Sf. Mucenic Gheorghe, și s-au făcut cu toată cheltuiala și osârdia a lui Polcovnicul Ioan Magheru cu soția d-sale Ecaterina în zilele domnului nostru Ion Grigore Ghica Voievod și cu blagoslovenia prea sfinției sale părintelui Neofit episcopul Râmnicului , ca să le fie d-lor și părinților d-lor și a tot neamul d-lor veșnică pomenire(1824).

Biserica cu triplu hram ”Sfântul Ioan, Sfântul Nicolae și Sfântul Gheorghe” din Cojani, oraș Târgu Cărbunești, județul Gorj, a fost ridicată între anii 1824-1825. Lăcașul de cult figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI GJ-II-m-B-09398[1].

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Ctitorul bisericii din Cojani este Nicolae Magheru. Deși se află în Gorj, este opera unor meșteri vâlceni, deoarece familia Magheru avea origini vâlcene. Ctitorii în Țara Românească proveneau din toate păturile sociale: târgoveți, mici negustori, meșteșugari, țărani liberi (moșneni), vătafi de plai (conducătorii administrativi ai zonelor împărțite în plaiuri). A ridica ctitorii constituia un act de afirmare socială, iar moșnenii olteni, deși proveneau dintr-o clasă inferioară boierilor, se socoteau egali cu boierii în ceea ce privește dreptul de ctitorire.

Biserica păstrează frescele originare ce au fost realizate, după 1825, de echipa zugravului Manole – Dinu, ajutat de calfele Dumitru și Dumitrașcu. În Gorj, reprezentarea unor ctitori pe fațadele lăcașului de cult constituie o formulă iconografică specifică. Procedeul cunoaște o relativ largă răspândire, după 1820 el depășind granițele unui fenomen strict local[2].

În prezent, biserica zace abandonată la cca 2 km de Cojani, pe locul vetrei vechi a satului, aproape de malurile Gilortului. Recent, a fost dezgropată, la propriu, de sub mormanul de bălării care o acoperiseră în totalitate, în ultimii ani, de când biserica este lăsată în părăsire.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ministerul Culturii - Lista Monumentelor Istorice
  2. ^ http://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=13227

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Imagini[modificare | modificare sursă]