Bioterorism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Bioterorismul este eliberarea deliberată de virusuri, bacterii, toxine sau alți agenți dăunătoari folositi pentru a produce boli sau moartea oamenilor, animalelor sau plantelor. Acesti agenti sunt de obicei găsiti în natură, dar este posibil ca acestea sa sufere mutatii sau modificari pentru a crește capacitatea lor de a provoca o boala, a le face rezistente la medicamentele actuale, sau pentru a crește capacitatea lor de a se răspândiîn mediul înconjurător. Agenții biologici pot fi raspanditi prin aer, apă, sau în alimente.Teroriștii au tendința de a folosi agenți biologici, deoarece acestea sunt extrem de dificil de detectat și nu provoacă boli decat dupa cateva ore sau cateva zile. Unii agenți ai terorismului biologic, cum ar fi virusul variolei, se poate transmite de la persoană la persoană, iar altele, cum ar fi antraxul, nu se raspandesc.

Bioterorismul este o arma atractivă, deoarece agenții biologici sunt relativ usor si ieftin de obținut, poate fi ușor difuzati și poate provoca frică și panică pe scară largă dincolo de daune fizice reale . Cu toate acestea , lideri militari au aflat că, din punct de vedere militar, bioterorism are unele limitări importante, fiind dificil să se angajeze o arma biologica într-un mod in care numai inamicul sa fie afectat, nu si forțele aliate. O armă biologică este utila pentru teroriști, în principal ca o metodă de a crea panică în masă și la perturbarea unui stat sau țară. Cu toate acestea, tehnicieni precum Bill Joy au avertizat în legătură cu potențialul pe care ingineria genetică ar putea să sa il capete in mâinile bio-teroriștilor.

Au fost discutate utilizarea de agenti care nu afecteaza omul, dar perturba economia . Un agent patogen extrem de relevant în acest context, este febra aftoasă , virus care este capabil sa provoce daune economice pe scară largă si îngrijorarea opiniei publice(asemeni focarelor de febră aftoasă 2001 și 2007 în Marea Britanie), în timp ce cu nu are aproape nici o capacitatea de a infecta oamenii.

Primele expuneri ale terorismului biologic[modificare | modificare sursă]

Terorismului biologice dateaza din Roma antică, atunci când materiile fecale erau aruncate în fețele dușmanilor . Această versiune timpurie a terorismului biologic a continuat în secolul 14 în cazul ciumei bubonice , folosita pentru infiltrarea in orașele inamice, atât ca mod de insuflare fricii de infecție a locuitorilor cat si în speranța că vor evacua locuintele. Febra aftoasă, de asemenea, a mai fost folosita pentru a distruge apărarea celor care nu cedau atacului . Utilizarea unor asemenea arme în această etapă a istoriei a prezentat lipsa de control pe care agresorii o aveau asupra propriilor arme biologice. Incapacitatea de a controla dușmani care au scapat vii din confruntari a dus la epidemii pe scară largă lucru ce a afectat nu numai forțele inamice, dar si locuitorii regiunilor invecinate. Din cauza utilizării acestor arme biologice, precum și din lipsa medicamentelor necesare pentru a apăra regiunile înconjurătoare, epidemia de ciuma bubonica a traversat rapid întreaga Europă, distrugând o mare parte din populație.Victime ale terorismului biologic au devenit arme ei înșiși. Acest lucru a fost observat dar progresele medicale nu au ajuns destul de departe pentru a preveni consecințele utilizării armelor biologice. De-a lungul timpului, arme biologice au devenit mai complexe. Țările au început să dezvolte arme care au fost mult mai eficace si mult mai puțin susceptibile de a provoca infecții partilor atacatoare. îmbunătățirea semnificativă în dezvoltarea armelor biologice a fost prima utilizare a Antraxului . Eficacitatea Antraxului a fost inițial limitată la victimele cu doze mari. Aceasta a devenit ulterior alegerea ideeala , deoarece era ușor de transmis , avea o rată ridicată a mortalității, și era usor de obtinut. De asemenea, variante ale bacteriei antrax pot fi găsite în întreaga lume astfel este arma biologica preferata în secolul al 19-lea. O alta proprietate a antraxului care a ajutat la raspandirea utilizarii acestuia ca armă biologică este capacitatea sa slabă de a se răspândi dincolo de populația vizată , antraxul ne fiind transmisibil de la persoană la persoană.

Utilizarea armelor biologice in secolul 20[modificare | modificare sursă]

La inceperea Primul Război Mondial s-a încercercat utilizarea antraxului la animale dar acest lucru s-a dovedit a fi ineficiente. La scurt timp după începerea primului război mondial, Germania a lansat o campanie de sabotaj biologic împotriva Statelor Unite, Rusiei , României si Franței. La acea vreme, Anton Dilger trăia în Germania, dar în 1915 el a fost trimis în Statele Unite sa transporte culturi de morvă, o boală virulentă la cai și catâri. Dilger a înființat un laborator în casa lui din Chevy Chase, Maryland. El a folosit hamali care lucrau la docurile din Baltimore pentru a infecta caii cu morvă în timp ce acestia așteaptau să fie expediati în Marea Britanie. Dilger a fost suspectat a fi agent german, dar nu a fost niciodată arestat. Dilger în cele din urmă a fugit în Madrid, Spania, unde a murit în timpul pandemiei de gripa din 1918 . în 1916 , Rușii au arestat un agent german cu intenții similare. Germania și aliații săi au infectat caii cavaleriei franceze si multi dintre catâri si caii Rusiei de pe Frontul de Est. Aceste acțiuni au împiedicat mișcări de trupe si artilerie, precum și convoaiele de aprovizionare. Dezvoltarea armelor biologice americane a început în 1942. Președintele Franklin D. Roosevelt l-a numit pe George W. Merck responsabil creearea un program de dezvoltare . Aceste programe au continuat până în 1969, atunci când prin ordin executiv președintele Richard Nixon a închide toate programele legate de utilizarea armelor biologice de catre SUA. Președintele SUA, Richard M. Nixon a anunțat noua sa politică privind razboiul biologic la o conferință de presă în Roosevelt Room, la Casa Albă pe 25 noiembrie 1969. "Armele biologice au consecințe masive, imprevizibile, și potențial incontrolabil", a declarat el. "Poate produce epidemii globale si poate afecta starea de sanatate a generatiilor viitoare." El a declarat ulterior că, recunoscand aceste pericole, Statele Unite au decis să distrugă întreaga sa rezerva de agenți biologici si porneste un program de cercetare biologică in măsuri defensive, cum ar fi vaccinurile si detectoarele de câmp . Dupa 1970, eforturile globale pentru a preveni dezvoltarea armelor biologice și utilizarea acestora erau larg răspândite. La 10 august 1972, președintele Richard M. Nixon a transmis Senatului Statelor Unite spre ratificare Convenția privind armele biologice . În transmitere, el afirmă: "Prezint, Senatului pentru ratificarea, Convenția privind interzicerea dezvoltării, producerii și stocării armelor bacteriologice (biologice) și toxice, precum și privind distrugerea acestora , fiind deschisă pentru semnare la Washington, Londra și Moscova pe 10 aprilie, 1972 . Textul acestei convenții este rezultatul a trei ani de dezbatere intensă de negociere cu Conferința Comitetului pentru dezarmare de la Geneva a Națiunile Unite. Aceasta prevede că părțile se angajează să nu dezvolte, produca, stocheze sau păstreze agenți biologici sau toxine, de tipuri și în cantități care nu au nicio justificare pentru scopuri pașnice, precum și pentru arme, echipamente și mijloace de livrare concepute pentru utilizarea acestor agenți sau toxine în scopuri ostile sau în conflicte armate ". În 1972 poliția din Chicago a arestat doi studenti , Allen Schwander si Stephen Pera, care a planificat să otraveasca reteaua de aprovizionare cu apă a orașului cu bacteria tifoidă . Schwander a fondat un grup terorist, "Rise", în timp ce Pera colectata și crescutea culturi de la spitalul unde lucra. Cei doi bărbați au fugit în Cuba, după ce a fost eliberat pe cauțiune. Schwander a murit din cauze naturale în 1974, în timp ce Pera s-a întors în SUA în 1975 și a fost pus pe probațiune. Din acel moment, eforturile de a folosi arme biologice a fost mai evident, mici organizații radical încercand sa creeze teamă in ochii unor grupuri mari. Unele eforturi au fost parțial eficace in generarea de frică, din cauza lipsei de vizibilitate asociate cu utilizarea de arme biologice moderne, de către organizațiile mici.

Secolului 21 si armele biologice[modificare | modificare sursă]

2001 - Statele Unite ale Americii - Atacurile cu Antrax[modificare | modificare sursă]

În septembrie si octombrie 2001, mai multe cazuri de antrax au izbucnit în Statele Unite ele fiind cauzate în mod deliberat. Scrisori cu antrax au fost livrate la birourile de stiri si mass-media dar și la Congresului SUA. Scrisorile au ucis 5 persoane . Testele efectuate pe tulpina antrax folosit în atac au indicat o sursa interna, eventual de la programul de arme biologice. Cu toate acestea atacurile au provocat eforturile de a defini bioaparare și de biosecuritate, cazul în care mai multe definiții au limitat debiosecuritate s-au concentrat asupra efectelor neintenționate sau accidentale ale tehnologiilor agricole si medicale.

Tipuri de agenți[modificare | modificare sursă]

În conformitate cu legislația actuală a Stateleor Unite ale Americii, bio-agenti care au fost declarati de către Departamentul de Sanatate si Servicii Umane sau Departamentul Agriculturii din SUA ca avand "potențialul de a constitui o amenințare gravă pentru sănătatea publică și siguranță" sunt oficial definite ca " agenți selectati ".CDC clasifică acesti agenti (A, B sau C)

Categoria A[modificare | modificare sursă]

Acești agenți de înaltă prioritate prezintă un risc pentru securitatea națională, pot fi ușor transmis și difuzat , duce la mortalitate mare, au un impact potențial major fata de sanatatea publica, poate provoca panică publica , sau necesită acțiuni de pregătirea a sănătatii publice.

Antrax[modificare | modificare sursă]

Antraxul este o boala non-contagioase cauzate spori antraxului formatoare de bacterie Bacillus. Un vaccin antrax nu există, dar necesită mai multe preparate injectabile pentru utilizarea stabilă. Când e descoperit precoce , antraxul poate fi vindecata prin administrarea antibioticelor (cum ar fi ciprofloxacina) . Prima sa utilizare in terorismul modern cu arme biologice a avut loc atunci când "luptatori scandinavi pentru libertate", avand ca furnizor Statul Major German au folosit antrax cu rezultate necunoscute împotriva Armatei Imperiale Ruse în 1916 in Finlanda . în 1993,. Aum Shinrikyo utilizate antrax într-o încercare nereușită în Tokyo. Anthrax a fost folosit într-o serie de atacuri asupra mai multor birouri ale unor senatori ai SUA la sfârșitul anului 2001..Antraxul a fost într-o formă de pulbere și a fost livrat prin posta. Antraxul este una dintre puținii agenții biologici pentru care angajatii federali au fost vaccinati.Tulpină utilizată în atac cu antrax din 2001, a fost identic cu tulpină utilizată de către USAMRIID.

Variola[modificare | modificare sursă]

Variola este un virus foarte contagios. Acesta se transmite cu usurinta prin atmosferă si are o rată ridicată a mortalității (20-40%). Variola a fost eradicată în anii 1970, datorită unui program de vaccinare în toată lumea . Cu toate acestea, unele mostre de virus sunt încă disponibile în laboratoarele rușilor și americanilor. Unii cred că, după prăbușirea Uniunii Sovietice, culturi de variola au devenit disponibile în alte țări. Deși oamenii născuți dupa 1970 au fost vaccinati pentru variola în cadrul programului OMS, eficacitatea vaccinării este limitată, deoarece vaccinul oferă nivel ridicat de imunitatepentru doar intre 3 si 5 ani. Protecția revaccinarii lui dureaza mai mult . Ca arma biologica , variola este periculoasa din cauza naturii extrem de contagioase. De asemenea, raritatea cu care vaccinurile sunt administrate în rândul populației generale , dupa eradicarea bolii ar lasa majoritatea oamenilor neprotejati în cazul apariției unui focar. Variola apare numai la om, și nu are nici gazde externe nici vectori.

Toxina botulinică[modificare | modificare sursă]

Toxina botulinică este una dintre cele mai mortale toxinele si este produsă de bacteria Clostridium botulinum. Botulismul cauzeaza deces prin insuficienta respiratorie si paralizie . Mai mult., toxina este ușor disponibila în toată lumea din cauza cererilor sale cosmetice si in preparatele injectabile.

Categoria B[modificare | modificare sursă]

Categoria B cuprinde agenti biologici moderati dar care pot să disemineze ușor și au rate scăzute de mortalitate.

  • Brucelozei (Brucella specii)
  • Toxina Epsilon data de Clostridium perfringens
  • Amenințări la adresa siguranței alimentare (de exemplu, specii de Salmonella, E coli O157: H7, Shigella, Staphylococcus aureus)
  • Răpciuga (Burkholderia mallei)
  • Melioidosis (Burkholderia pseudomallei)
  • Psitacoza (Chlamydia psittaci)
  • Febra Q (Coxiella burnetii)
  • Ricin- toxina data de Ricinus communis (boabe de ricin)
  • Toxina Abrin data de Abrus precatorius (mazărea Rozariului)
  • Stafilococice B enterotoxinei
  • Tifosul (Rickettsia prowazekii)

Categoria C[modificare | modificare sursă]

Categoria C cuprinde agenti care sunt dezvoltatori de agenți patogeni si care ar putea fi difuzati în masă, din cauza disponibilității lor, ușurința de producție și difuzare, rata de mortalitate mare, sau capacitatea de a provoca un impact major pentru sănătatea dumneavoastră.

  • Nipah virus
  • Hantavirus
  • SRAS
  • O tulpina H1N1 a gripei (gripa)
  • HIV / SIDA

Planificare și răspuns in atacuri biologice[modificare | modificare sursă]

Planificarea poate implica dezvoltarea de sisteme de identificare biologice.[modificare | modificare sursă]

Până de curând în Statele Unite, majoritatea strategiilor biologice de apărare au fost orientate la protejarea soldaților pe câmpul de luptă, mai degrabă decât oamenii obișnuiți în orașe. Reducerile financiare au limitat urmărirea focarelor de boli. Unele focare, cum ar fi intoxicatia alimentara din cauza E. coli sau Salmonella, ar putea fi de origine naturală sau deliberată.

Pregătirea in caz de atac[modificare | modificare sursă]

Agenții biologici sunt relativ ușor de obținut de către teroriști și devin tot mai amenințătoari în SUA, deși laboratoarele lucrează la sisteme de detectare avansate pentru a oferi o avertizare timpurie și pentru a facilita un tratament prompt. Metode pentru estimarea utilizarii agenților biologici în zonele urbane, precum și evaluarea zonei pentru pericolele asociate cu un atac biologic sunt stabilite în orașele mari. În plus, tehnologiile medico-legale lucrează la identificarea agenților biologici, originea geografică a acestora și / sau tulpina lor inițială. Eforturile includ tehnologii de decontaminare fără a provoca probleme suplimentare legate de mediu. Depistarea precoce și reacția rapidă la bioterorism depind de cooperarea strânsă între autoritățile de sănătate publică și aplicarea legii , cu toate acestea, o astfel de cooperare este în prezent inexistenta. Activele naționale de detectare și stocurile de vaccin nu sunt utile în cazul în care oficialitățile locale și de stat nu au acces la acestea [36].

Bio-supravegeare[modificare | modificare sursă]

În 1999, la Universitatea din Pittsburgh, Centrului pentru domeniul informaticii biomedicale a desfășurat primul sistem automat de detectie a bioterorismului , numit SSRTD (Sistem de Supraveghere in timp real al Bolilor). SSRTD este conceput pentru a atrage colectarea datelor din mai multe surse și să le utilizeze pentru a detecta un eveniment bioterorist posibil în cel mai scurt timp . SSRTD, și alte sisteme ca acesta, colecteaza date din surse, inclusiv de date clinice, date de laborator, și datele din vanzarile de drogur in intreaga tara. În 2000, Michael Wagner, codirector al laboratorului SSRTD si Andron Aryel, un subcontractant, au venit cu ideea de a obține date de la mediuri "non-tradiționale" (non-medicale) . Laboratorul SSRTD a facut eforturi care în cele din urmă a condus la stabilirea Monitor Retail , un sistem care colectează date de la 20.000 de locatii de retail la nivel național.

Răspuns la incidentul sau la amenințare de tip bioterorist[modificare | modificare sursă]

Agențiile guvernamentale care ar fi chemate să răspundă la un incident bioterorist ar include agentii de aplicare a legii, materiale periculoase / unități de decontaminare și unități medicale de urgență. Armata SUA are unități specializate, care pot răspunde la un eveniment bioterorist, printre ei sunt US Marine Corp, unitati biologice, chimice și Comandamentul de sprijin al Armatei SUA 20, care pot detecta, identifica, neutraliza amenințările , decontamina victimele expuse la agenți bioteroristi.