Bildungsbürgertum
Bildungsbürgertum (lit. „burghezia educației”) este denumirea în limba germană a unei pături sociale influente, apărută la mijlocul secolului al XVIII-lea în Europa, caracterizată prin cultură umanistă, literatură, știință și angajare în administrația publică și în dirijarea statului.
Istoricul german Jürgen Kocka face o distincție clară între clasa mic burgheză proprietară și clasa intelectuală, adică între Wirtschaftsbürgertum (burghezia economică) și Bildungsbürgertum (burghezia culturală).[1]
Pe de altă parte, sociologul german Max Weber făcea distincția între două feluri de burghezie sau de elite: Besitzbürgertum sau Besitzelite, cea care posedă proprietăți, moșii sau averi, și Bildungsbürgertum sau Bildungselite, burghezia produsă de educație, de cultură și care posedă capital cultural.[2]
Istoricul canadian Martin Kitchen definește Bildungsbürgertum ca fiind „clasa mijlocie educată“ care cuprindea foarte micul procent de populație cu educație universitară, formând astfel o castă distinctă care includea funcționari superiori, practicanți prosperi ai profesiilor liberale, dar și cadre didactice sărace din învățământul gimnazial.[3]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Gil Eyal, Ivan Szelényi și Eleanor Townsley: Capitalism fără capitaliști – Noua elită conducătoare din Europa de Est (Capitalism Without Capitalists - The New Ruling Elites In Eastern Europe), Editura Omega - București, octombrie 2001, 368 pagini, ISBN 973-99460-8-9
- ^ Sorin Alexandrescu: Mitologiile Bucureștiului
- ^ Martin Kitchen, O istorie a Germaniei moderne de la 1800 până în prezent, 633 p, Editura Humanitas SA, 2021
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Werner Conze, Jürgen Kocka (red.): Bildungsbürgertum im 19. Jahrhundert. Klett-Cotta, Stuttgart 1985 ff.
- 1. Bildungssystem und Professionalisierung in internationalen Vergleichen. 1985, ISBN 3-608-91254-1.
- 3. Lebensführung und ständische Vergesellschaftung. 1992, ISBN 3-608-91558-3.
- Lothar Gall: Bürgertum, liberale Bewegung und Nation. Ausgewählte Aufsätze. Orbis-Verlag, München 2000, ISBN 3-572-01175-2.
- Michael Hartmann: Der Mythos von den Leistungseliten. Spitzenkarrieren und soziale Herkunft in Wirtschaft, Politik, Justiz und Wissenschaft. Campus Verlag, Frankfurt/M. 2002, ISBN 3-593-37151-0.
- Malte Herwig: Eliten in einer egalitären Welt. wjs-Verlag, Berlin 2005, ISBN 3-937989-11-0. (Website zum Buch)
- Oskar Köhler: Bürger, Bürgertum. I: Staatslexikon. Herder, Freiburg/B.
- 1. 1985, ISBN 3-451-19301-9 Sp. 1040 ff.
- Mario R. Lepsius (red.): Das Bildungsbürgertum als ständische Vergesellschaftung. In: Ders.: Lebensführung und ständische Vergesellschaftung. Klett-Cotta, Stuttgart 1992, ISBN 3-608-91558-3.
- Pia Schmid: Deutsches Bildungsbürgertum. Bürgerliche Bildung zwischen 1750 und 1830. Dissertation, Universität Frankfurt/M. 1984.
- Klaus Vondung (red.): Das wilhelminische Bildungsbürgertum. Zur Sozialgeschichte seiner Ideen. Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen 1976, ISBN 3-525-33393-5.