Bengkulu (provincie)
| Bengkulu | |||
| — provincie[1] — | |||
 | |||
| |||
 Bengkulu (Indonesia) Poziția geografică în Indonezia | |||
| Coordonate: 3°48′S 102°15′E / 3.8°S 102.25°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  Indonezia | ||
| Atestare |  | ||
| Reședință | Bengkulu | ||
| Guvernare | |||
| - Gubernur Bengkulu[*] | Rohidin Mersyah[*] (Partai Golongan Karya[*], ) | ||
| Suprafață | |||
| - Total | 19.788,7 km² | ||
| Altitudine | 100 m.d.m. | ||
| Populație (2014) | |||
| - Total | 1.828.291 locuitori | ||
| Cod poștal | 38113–39374 | ||
| Prezență online | |||
| site web oficial OpenStreetMap relation | |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Bengkulu (Bangka Ulu, Benkulen) este o provinvie situată pe coasta de sud-vest a insulei Sumatra, Indonezia. Capitala provinciei este orașul cu același nume.
Date geografice[modificare | modificare sursă]
Pe lângă o fâșie îngustă de pe coasta Sumatrei, provincia mai cuprinde și munții Barisan care se întind de-a lungul insulei ca și insula Enggano din apropiere.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Compania britanică a Indiilor Răsăritene după ce în 1682 au fost izgonită din Banten a întemeiat în anul 1685 în Bengkulu un punct comercial numit Bengcoolen. In 1714 este construit Fort Marlborough, unde în 1817 devine „Thomas Stamford Raffles” guvernator. Din anul 1825 provincia aparține Olandei,[2] iar din anul 1949 devine provincie independentă a Indonezie.
Economie și turism[modificare | modificare sursă]
Din timpurile coloniale s-a exploatat deja în regiune cărbuni și aur. Printre plantațiile principale se numără culturile de ingwer, piper, cocos și cafea. Turismul în ultimul timp a cunoscut o perioadă de dezvoltare.
Religie[modificare | modificare sursă]
Un procent de 90 % din populație sunt musulmani, 7 % hindu, iar restul o constituie creștinii și animiștii.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Bengkulu, Keputusan Menteri Dalam Negeri Nomor 100.1.1-6117 Tahun 2022[*], p. 1079
- ^ Roberts, Edmund (). Embassy to the Eastern Courts of Cochin-China, Siam, and Muscat. New York: Harper & Brothers. p. 34.