Banloc, Timiș
| Banloc | |
| Bánlak (maghiară) Banlok (germană) | |
| — sat și reședință de comună — | |
| Poziția geografică | |
| Coordonate: 45°23′1″N 21°8′17″E / 45.38361°N 21.13806°E | |
|---|---|
| Țară | |
| Județ | |
| Comună | Banloc |
| SIRUTA | 155608 |
| Altitudine | 85 m.d.m. |
| Populație (2021) | |
| - Total | 1.573 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 307010 |
| Prezență online | |
| GeoNames | |
| Modifică date / text | |
Banloc (în maghiară Bánlak, în germană Banlok) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Timiș, Banat, România.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Numele de Banloc se naște prin contopirea a două cuvinte[necesită clarificare]: numele zeului „Pan” (stăpân[necesită clarificare]) și „loc”, „Locul stăpânului”. Mai târziu,[necesită clarificare] când „pan”[necesită clarificare] ajunge „ban”, păstrându-și sensul inițial de stăpân, referitor la castelul de la Panloc, a luat numele de Banloc,[necesită clarificare] denumire păstrată și acum. Interesant este în acest sens un basorelief aflat deasupra uneia dintre ușile de acces în pivnița castelului, basorelief care îl înfățișează pe zeul Pan cântând la syrinx. De asemenea, statui în formă de fauni străjuiau aleile parcului, fragmente ale acestora aflându-se în prezent la Muzeul Național al Banatului din Timișoara împreună cu alte câteva statui de aceeași proveniență.

Localitatea este pentru prima dată amintită la 13 mai 1400 într-un document dat de copistul din Cenad, sub numele de „Byallak”, această denumire fiind tradusă drept „locul bivolului” și se leagă de legenda unui bivol al cărui muget puternic s-ar fi auzit în anii ploioși. Prima atestare documentară datează însă din anul 1554, într-un defter (registru fiscal) otoman.
Pentru aproape două secole (1552–1716) devine reședința de vară a pașei de la Timișoara. În anul 1716 Banatul este cucerit de către austrieci. La recensământul din anul 1717 este înregistrată comuna Panloch, care aparține de districtul Ciacova, cu 85 de case locuite. Începând cu anul 1716, după retragerea turcilor, există documente oficiale în care localitatea Banloc apare ca fiind locuită - o confirmare o reprezintă câteva nume de familii luate după o inscripție datând din 1828, ca: Borobar, Strizu, Chiu, Nicolescu, Cîrciu, Forga. Casele erau răsfirate, potrivit felului de așezare a vechiului sat românesc, iar partea cea mai compactă o forma actuala uliță a “forgonilor”, prelungită în ulița “strizonilor” și sfârșind cu “borobăreștii”.
Pe harta Contelui Mercy, guvernatorul Banatului, hartă realizată între anii 1723-1725, comuna apare sub numele de Banlok. Deși domeniu erarial (al statului) Banlocul este atribuit, prin schimb de terenuri, banului croat Draskovici. În anul 1783 domeniul este vândut contelui Lázár Karátsonyi din Beodra (astăzi Novo Miloševo, Serbia, provincia Voivodina) care zece ani mai târziu construiește, pe fundații mai vechi, actualul castel situat în centrul comunei.
În 1777, Banlocul apare în actele oficiale cu 229 case, numărându-se între cele mai mari localități din Banat; în 1828 cu 320 case, iar în 1843 cu 2431 locuitori, toți români. Prin anul 1887 sunt colonizați aici și locuitori maghiari. Numărul caselor sporește și pe la 1900 depășește 441, în timp ce locuitorii trec de 2700; peste 2000 fiind ortodocși și peste 300 catolici.

Istoria Banlocului este strâns legată de istoria domeniului și de performanțele sale economice. Domeniul conților Karátsonyi cuprindea întinse păduri bogate în vânat, terenuri agricole - dintre care cele mai spectaculoase erau orezăriile de la Topolea (Topolyapuszta) - lacuri de pescuit, plantații de tutun, ferme de animale (la Pescuș), herghelii de cai din rasa lipițan, o fabrică de spirt și o moară situate lângă gara din Banloc, etc. După 1919, domeniul pierde o parte din terenuri din cauza frontierei apărute între Regatul României și cel al Iugoslaviei. Chiar și după reforma agricolă din anul 1921, domeniul Banloc, împreună cu castelul și parcul, rămâne unul dintre cele mai întinse din țară. Casa Regală a României devine interesată de soarta acestuia și, în anul 1935, îl răscumpără de la familia Karátsonyi cu suma de 22.000.000 lei. Astfel, Banlocul devine domeniu regal și reședință permanentă a Principesei Elisabeta - fostă regină a Greciei - sora Regelui Carol al II-lea al României.
Cadrul geografic
[modificare | modificare sursă]Satul Banloc se află în partea de sud a județului Timiș și se încadrează în Câmpia de Vest, la aproximativ 50 de km de orașul Timișoara, hotarul de sud al acesteia fiind reprezentată de granița dintre România și Serbia. Este traversată de la est la vest (intrarea fiind făcută prin sud-est) de Râul Bârzava, trecerea acestuia fiind în apropierea satului Partoș. Râul este îndiguit pe tot traseul din teritoriul comunei.
Din punct de vedere geologic, satul Banloc se încadrează în Depresiunea Panonică și cuprinde un tip de sol vegetal de culoare neagră cafenie, soluri argiloase care conțin concrețiuni calcaroase precum și nisipuri.
Din punct de vedere fizico-geografic, arealul satului Banloc este unul cu o altitudine joasă de aproximativ 84 m față de nivelul mării, caracteristică generală a Câmpiei Banatului și este format dintr-un strat argilos superficial a cărui grosime variază între 3 și 8 metri.
Din punct de vedere seismic, zona Banloc se încadrează în conformitate cu harta de macro raionare seismică (STAS nr. 2923-63) în zona de gradul 7 de intensitate seismică.
Obiective turistice
[modificare | modificare sursă]Castelul Karátsonyi, construit în 1793, este înscris pe lista monumentelor istorice din România cu codul LMI TM-II-a-A-06177.[1]
Clima
[modificare | modificare sursă]| Temperatura medie a aerului (media lunară și anuală)* | |||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Ian | Feb | Mar | Apr | Mai | Iun | Iul | Aug | Sep | Oct | Nov | Dec | Anual | |
| -1,4° | 1,3° | 5,7° | 11,1° | 16,4° | 19,5° | 21,1° | 20,6° | 16,7° | 11,2° | 5,8° | 0,9° | 10,7° | |
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Lista monumentelor istorice din județul Timiș (PDF). Ministerul Culturii. Accesat la 28 septembrie 2016.
<ref> cu numele „Fényes” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Reiszig Ede: Torontál vármegye községei. în: Magyarország vármegyéi és városai, Budapesta, 1912.
Linkuri externe
[modificare | modificare sursă]- https://primaria-banloc.ro/ - Site al primăriei
- Vremea în Banloc - Prognoza meteo pentru Banloc, Timiș