Bătălia de pe Chickamauga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bătălia de la Chickamauga
Parte a Războiului Civil American
Chickamauga.jpg
Bătălia de pe Chickamauga (litografie de Kurz și Allison, 1890).
Informații generale
Perioadă 19–20 septembrie 1863[1]
Loc Comitatul Catoosa și Comitatul Walker, Georgia
Rezultat Victorie confederată
Combatanți
 SUA (Uniunea)  SCA
Conducători
William S. Rosecrans Braxton Bragg
Efective
aprox. 60.000[2] aprox. 65.000[3]
Pierderi
16.170[4]
(1,657 morți
 9.756 răniți
 4,757 prizonieri/dispăruți)
18.454[4]
(2,312 morți
 14,674 răniți
 1,468 prizonieri/dispăruți)

Bătălia de pe Chickamauga, ce a avut loc în zilele de 19–20 septembrie 1863,[1] a marcat sfârșitul unei ofensive unioniste în sud-estul statului Tennessee și în nord-vestul statului Georgia, denumită Campania Chickamauga. Bătălia a reprezentat cea mai semnificativă înfrângere a Uniunii pe teatrul vestic de operațiuni al Războiului Civil American și s-a clasat a doua în clasamentul bătăliilor cu cele mai numeroase victime în această conflagrație, după bătălia de la Gettysburg.

Lupta s-a dat între Armata Cumberlandului condusă de general-maiorul unionist William Rosecrans și Armata Tennessee-ului condusă de generalul confederat Braxton Bragg, și își trage numele de la pârâul Chickamauga de Vest, care face meandre în nord-vestul Georgiei înainte de a se vărsa în râul Tennessee la circa 5,6 km nord-est de centrul orașului Chattanooga).

După succesul din Campania Tullahoma, Rosecrans și-a reluat ofensiva, cu scopul de a-i înlătura pe confederați din Chattanooga. La începutul lui septembrie, Rosecrans și-a strâns forțele împrăștiate prin Tennessee și Georgia și a împins armata lui Bragg din Chattanooga, către sud. Armatele unioniste i-au urmărit și s-au ciocnit scurt cu acestea la Răscrucea lui Davis. Bragg era hotărât să reocupe Chattanooga și a luat decizia de a întâmpina o parte din armata lui Rosecrans, de a o învinge, și apoi de a recuceri orașul. La 17 septembrie, el s-a îndreptat spre nord, cu intenția de a ataca Corpul XXI, care era izolat. În timp ce Bragg mărșăluia spre nord la 18 septembrie, cavaleria și infanteria armatei sale s-au ciocnit cu trupe de cavalerie și infanteriști călare unioniști, înarmați cu carabine Spencer cu repetiție.

Luptele cele mai grele au început în dimineața de 19 septembrie. Oamenii lui Bragg au atacat în forță, dar nu au putut rupe liniile unioniste. A doua zi, Bragg și-a reluat asalturile. Spre sfârșitul dimineții, Rosecrans a fost informat greșit că ar exista o breșă în linia sa. Deplasând unități pentru a acoperi presupusa breșă, Rosecrans a creat accidental una adevărată, direct în calea unui asalt de opt brigăzi pe un front îngust, condus de general-locotenentul confederat James Longstreet. Atacul lui Longstreet a scos din luptă o treime din armata unionistă, inclusiv pe Rosecrans însuși. Unitățile unioniste s-au regrupat spontan pentru a crea o linie defensivă pe creasta Horseshoe, formând un nou flanc drept pentru linia general-maiorului George H. Thomas, care a preluat comanda restului de trupe. Deși confederații au lansat alte asalturi masive și hotărâte, Thomas și oamenii săi au rezistat până seara. Forțele unioniste s-au retras apoi în Chattanooga, în vreme ce confederații au ocupat înălțimile din jur, asediind orașul.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b The NPS - descrierea bătăliei realizată de Civil War Sites Advisory Commission și Kennedy, p. 227, dau datele 18–20 septembrie. Luptele din 18 septembrie au fost însă minore prin comparație cu următoarele două zile și la ele au luat parte doar mici porțiuni din armate. Jurnalele oficiale ale războiului clasifică activitățile din 18 septembrie ca „ciocnirile de pe culmea Pea Vine, de la podurile lui Alexander și Reed, de la vadul lui Dyer, Spring Creek și lângă valea lui Stevens' Gap, Georgia.” Chickamauga este aproape universal considerată a fi o bătălie de două zile, ce a avut loc la 19–20 septembrie.
  2. ^ Cifrele privind forțele totale variază de la o relatare la alta. Cozzens, p. 534: 57.840; Hallock, p. 77: 58.222; Eicher, p. 590: 58.000; Esposito, harta 112: 64.000; Korn, p. 32: 59.000; Tucker, p. 125: 64.500 cu 170 de tunuri.
  3. ^ Cifrele privind forțele totale variază de la o relatare la alta. Cozzens, p. 534: circa 68.000; Hallock, p. 77: 66.326; Eicher, p. 590: 66.000; Esposito, map 112: 62.000; Lamers, p. 152: „cel mult 40.000, dintre care 28.500 erau infanteriști”; Tucker, p. 125: 71.500 cu 200 de tunuri.
  4. ^ a b Eicher, p. 590; Welsh, p. 86.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cleaves, Freeman. Rock of Chickamauga: The Life of General George H. Thomas. Norman: University of Oklahoma Press, 1948. ISBN 0-8061-1978-0.
  • Connelly, Thomas L. Autumn of Glory: The Army of Tennessee 1862–1865. Baton Rouge: Louisiana State University Press, 1971. ISBN 0-8071-2738-8.
  • Cozzens, Peter. This Terrible Sound: The Battle of Chickamauga. Urbana: University of Illinois Press, 1992. ISBN 978-0-252-01703-2.
  • Editors of Time-Life Books. Echoes of Glory: Illustrated Atlas of the Civil War. Alexandria, VA: Time-Life Books, 1992. ISBN 0-8094-8858-2.
  • Eicher, David J. The Longest Night: A Military History of the Civil War. New York: Simon & Schuster, 2001. ISBN 0-684-84944-5.
  • Esposito, Vincent J. West Point Atlas of American Wars. New York: Frederick A. Praeger, 1959. OCLC 5890637. The collection of maps (without explanatory text) is available online at the West Point website.
  • Hallock, Judith Lee. Braxton Bragg and Confederate Defeat. vol. 2. Tuscaloosa: University of Alabama Press, 1991. ISBN 0-8173-0543-2.
  • Hunter, Alfred G., ed. History of the 82nd Indiana Volunteer Infantry, its Organization, Campaigns and Battles. Indianapolis, IN: William B. Burford, 1893. OCLC 498674211.
  • Kennedy, Frances H., ed. The Civil War Battlefield Guide. 2nd ed. Boston: Houghton Mifflin Co., 1998. ISBN 0-395-74012-6.
  • Korn, Jerry, and the Editors of Time-Life Books. The Fight for Chattanooga: Chickamauga to Missionary Ridge. Alexandria, VA: Time-Life Books, 1985. ISBN 0-8094-4816-5.
  • Lamers, William M. The Edge of Glory: A Biography of General William S. Rosecrans, U.S.A. Baton Rouge: Louisiana State University Press, 1961. ISBN 0-8071-2396-X.
  • Robertson, William Glenn. "The Chickamauga Campaign: The Fall of Chattanooga." Blue & Gray Magazine, Fall 2006.
  • Robertson, William Glenn. "The Chickamauga Campaign: McLemore's Cove." Blue & Gray Magazine, Spring 2007.
  • Robertson, William Glenn. "The Chickamauga Campaign: The Armies Collide." Blue & Gray Magazine, Fall 2007.
  • Robertson, William Glenn. "The Chickamauga Campaign: The Battle of Chickamauga, Day 1." Blue & Gray Magazine, Spring 2008.
  • Robertson, William Glenn. "The Chickamauga Campaign: The Battle of Chickamauga, Day 2." Blue & Gray Magazine, Summer 2008.
  • Tucker, Glenn. Chickamauga: Bloody Battle in the West. Dayton, OH: Morningside House, 1972. ISBN 0-89029-015-6. First published 1961 by Bobbs-Merrill Co.
  • Turchin, John Basil. Chickamauga. Chicago: Fergus Printing Co., 1888. OCLC 2987159.
  • U.S. War Department, The War of the Rebellion: a Compilation of the Official Records of the Union and Confederate Armies. Washington, DC: U.S. Government Printing Office, 1880–1901.
  • Welsh, Douglas. The Civil War: A Complete Military History. Greenwich, CT: Brompton Books Corporation, 1981. ISBN 1-890221-01-5.
  • Woodworth, Steven E. Six Armies in Tennessee: The Chickamauga and Chattanooga Campaigns. Lincoln: University of Nebraska Press, 1998. ISBN 0-8032-9813-7.
  • National Park Service battle description