Aurel Iozif

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Aurel Iozif
Date personale
Născut1916 Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani) Modificați la Wikidata

Aurel Iosif (n. 1916 – d. ), având nume de scenă Iosefini[1], a fost un iluzionist român. A fost timp de două decenii director al Circului de Stat din București.[2]. A lucrat la Circul de Stat de la înființare și până în anul 1993.[2] A jucat în filme și a scris scenarii.[2]

Este considerat primul și cel mai mare iluzionist din România.[3]

Când avea 13 ani, a fugit de acasă și s-a lipit de un circ.[4] A învățat de la un mare magician, Mery King, un american.[4] A început cu spectacole prin sate, pe la casele de cultură, apoi a venit în București.[4] A fost nepotul actriței Margareta Baciu, de la care a moștenit pasiunea pentru scenă.[5][6]

Fiul său, Leonard Alexandriuc, a fost născut în afara căsătoriei și nu i-a păstrat numele de familie, ci doar pe cel de scenă.[1]

În cinstea acestuia, primarul Sorin Oprescu a comandat un grup statuar dedicat Prințului Rainier al III-lea de Monaco.[7][8] La inaugurare a participat și Radu Duda.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • Paiațe și oameni - roman, A. Iosefini, P. Pintilie, Editura E.S.P.L.A., 1958
  • Din tainele iluzionismului, A. Iosefini, Editura Tineretului, 1961
  • Spiritism și secretele fachirilor, A. Iosefini, Editura "Societatea pentru răspândirea științei și culturii", 1962
  • Șarlataniile ghicitorilor, Iosefini, Editura Științifică, 1963
  • Din tainele iluzionismului, A. Iosefini, Ediția a II-a revăzută, Editura Tineretului, 1965
  • 2000 de ani de circ. Istoria minunată a unui minunat gen de spectacol, A. Iosefini, Editura "Meridiane", 1968
  • Nu-i nici o minune. Tururi și trucuri de iluzionism, A. Iosefini, Editura "Junimea", 1976
  • Memoriile unui scamator, Iosefini, Editura "Junimea", 1980 (carte autobiografică)
  • Cum "ghicim" viitorul?, Aurel Iosefini, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981
  • Cum puteți deveni iluzionist. Tururi și trucuri de iluzionism, Aurel Iosefini, Editura "Junimea", 1991

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Hocus-pocus" cu ucenicul - scamator, Iozefini junior, 9 iulie 2011, Mihnea-Petru Pârvu, evz.ro, accesat la 10 iulie 2011
  2. ^ a b c Magicieni deconspirați, 9 august 2006, Camelia ONCIU, monitorulexpres.ro, accesat la 10 iulie 2011
  3. ^ Vînzătorul de iluzii Brașoveanul cu puteri magice, 4 iunie 2010, Camelia ONCIU, Monitorul Expres, accesat la 30 aprilie 2016
  4. ^ a b c Iozefini senior a câștigat 200.000 de mărci la Cazino, 23 aprilie 2013, Anca Simionescu, Evenimentul zilei, accesat la 30 aprilie 2016
  5. ^ Vânzătorul de iluzii, Leonard Iozefini, Jurnalul.ro, 20.02.2005
  6. ^ Margareta Baciu, actrița, Evenimentul Regional al Moldovei, 16.06.2017
  7. ^ Statuia printului Rainier al III-lea de Monaco va fi amplasata in parcarea de pe Aleea Circului, Catiușa Ivanov, Hotnews.ro, 29.08.2017
  8. ^ Statuia Prințului Rainier al III-lea din București, inaugurată de Prințesa Stephanie de Monaco, Știrile ProTV, 9.10.2017

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Vânzătorul de iluzii, 20 februarie 2005, Catalina Iancu, Jurnalul Național
  • Magicienii, Gabriela Pițurlea, Ani Sandu, Andrei Pungovschi, Decât o Revistă, Nr. 1 - număr pilot, 2009, pp.85-93