Vizualizare sursă pentru „Art Deco”

{{short description|Stil în artele vizuale și design care a apărut prima dată în Franța în timpul anilor 1920}}
{{multiple image|perrow=2|total_width=270|caption_align=center
| align      = right
| direction  = vertical
| header     = Art Deco
| image1     = Chrysler Building 1 (4684845155).jpg
| caption1   = [[Chrysler Building]] din New York (1930)
| image2     = Chicago world's fair, a century of progress, expo poster, 1933, 2.jpg
| caption2   = Poster pentru [[Century of Progress|Expoziția Universală de la Chicago]] de Weimer Pursell
| image3     = Victoire 2 by Rene Lalique Toyota Automobile Museum.jpg
| caption3   = Ornamentul de [[capotă]] ''Victoire'' de [[René Lalique]] (1928)
| image4   =
| caption4 = 
| footer     = '''Perioadă'''    {{circa}} 1910-1939<br>'''Țări''' — Toată lumea
}}
'''Art Deco''', prescurtare pentru termenul francez '''''Arts Décoratifs''''', și uneori denumit doar '''Deco''', este un stil de arte vizuale, arhitectură și design care a apărut pentru prima dată în Franța în anii 1910 (chiar înainte de [[Primul Război Mondial]]).{{Sfn|Texier|2012|page=128}} Art Deco a influențat designul clădirilor, mobilei, bijuteriilor, modei, mașinilor, cinematografelor, trenurilor, [[Pachebot|pacheboturilor]] și al obiectelor de zi cu zi, precum erau aparatele de radio și aspiratoarele.{{Sfn|Hillier|1968|page=12}}

Și-a luat numele, prescurtarea pentru ''Arts Décoratifs,'' de la [[Expoziția Internațională de Arte Moderne, Industriale și Decorative|Exposition internationale des arts décoratifs et industriels modernes]] (Expoziția Internațională de Arte Moderne, Industriale și Decorative), desfășurată la Paris în [[1925 în artă|1925]].{{Sfn|Benton|Benton|Wood|Baddeley|2003|page=16}} A combinat stiluri moderne cu măiestrie fină și materiale prețioase. În perioada de glorie, Art Deco-ul a reprezentat luxul, exuberanța și credința în progresul social și tehnologic.

Încă de la început, Art Deco-ul a fost influențat de formele geometrice îndrăznețe ale [[cubism|cubismului]] și ale [[Secesiunea vieneză|secesiunii vieneze]], culorile strălucitoare ale [[fauvism|fauvismului]] și ale [[Ballets Russes]],  meșteșugul actualizat al mobiliei din epoca lui [[Ludovic-Filip al Franței|Ludovic Filip I]] și [[Ludovic al XVI-lea]], precum și stilurile exotice din [[arta chineză|China]], [[arta japoneză|Japonia]], [[arta indiană|India]], [[arta persană|Persia]], [[arta egipteană antică|Egiptul antic]] și [[arta mayașă antică|arta mayașă]]. Stilul prezenta materiale rare și scumpe, cum ar fi abanosul și fildeșul, și o măiestrie rafinată. Celebra clădire [[Chrysler Building]] și alți [[Arhitectura Art Deco din New York|zgârie-nori]] din [[New York City]], construiți în anii [[anii 1920|1920]] și [[anii 1930|1930]] sunt monumente realizate în stilul Art Deco.

În anii 1930, în timpul [[Marea criză economică|Marii Crize Economice]], Art Deco-ul a devenit „''mai supus''.” Au apărut materiale și tehmici noi, inclusiv [[Cromare|cromarea]] și folosirea [[oțel inoxidabil|oțelului inoxidabil]] și [[plastic|materialelor plastice]]. O formă mai elegantă a stilului, numită [[modernismul pachebot|modernism pachebot]], a apărut în anii 1930; avea forme curbate și suprafețe netede și lustruite.<ref>Renaut, Christophe and Lazé, Christophe, ''Les Styles de l'architecture et du mobilier'' (2006), Editions Jean-Paul Gisserot, pages 110–116</ref> Art Deco-ul e unul dintre primele stiluri cu adevărat internaționale, dar dominația sa s-a încheiat odată cu începutul celui de-[[al doilea război mondial]] și cu apariția stilurilor strict funcționale și neîmpodobite ale [[arhitectura modernă|arhitecturii moderne]] și [[stil internațional (arhitectură)|stilului internațional]] din arhitectură, care au urmat.{{Sfn|Benton, Benton and Wood|''Art Déco (1910–1939)''|2010|pages=13–28}}

==Nume==
Art Deco-ul și-a luat numele, prescurtarea pentru ''arts décoratifs'', de la [[Expoziția Internațională de Arte Moderne, Industriale și Decorative|Exposition Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes]], desfășurată la Paris în 1925,{{Sfn|Benton|Benton|Wood|Baddeley|2003|page=16}} chiar dacă diverse elemente importante ale stilului, care caracterizează Art Deco-ul, apăruseră deja la [[Paris]] și [[Bruxelles]] înainte de [[Primul Război Mondial]].

Termenul ''arts décoratifs'' a fost folosit prima dată în Franța în 1858, publicat în ''Bulletin de la Société française de photographie''.<ref>[http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k111368q "M. Cunny présente une Note sur un procédé vitro-héliographique applicable aux arts décoratifs"], ''Bulletin de la Société française de photographie'', Société française de photographie. Éditeur: Société française de photographie (Paris), 1858, Bibliothèque nationale de France, département Sciences et techniques, 8-V-1012</ref> În [[1868 în artă|1868]], ziarul ''[[Le Figaro]]'' a folosit termenul ''objets d'art décoratifs'' cu referire la obiectele pentru decoruri scenice create pentru [[Salle Le Peletier|Théâtre de l'Opéra]].<ref>[http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k2716231 "Enfin, dans les ateliers, on travaille à l'achèvement des objets d'art décoratifs, qui sont très nombreux"], ''Le Figaro'', Éditeur: Figaro (Paris), 1869-09-18, no. 260, Bibliothèque nationale de France</ref><ref>[http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k65463131 ''L'Art décoratif à Limoges'', La Voix de la province : Revue littéraire, artistique, agricole et commerciale, 1862], (1862/04/01 (N1)-1863/01/01 (N12)), Bibliothèque francophone multimédia de Limoges, 2013-220524, Bibliothèque nationale de France</ref><ref>[http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/cb32858171s/date Revue des arts décoratifs (Paris), 1880–1902], Bibliothèque nationale de France, département Sciences et techniques, 4-V-1113</ref> În [[1875 în artă|1875]], designerilor de mobilă, de textile, bijuterii și sticlă, dar și altor meșteri, li s-a acordat oficial statutul de artiști de către guvernul francez. Ca răspuns, ''École royale gratuite de dessin'' (''Școala Regală Gratuită de Design''), înființată în [[1766 în artă|1766]], în timpul domniei regelui [[Ludovic al XVI-lea]], ca să pregătească artiști și artizani în meserii legate de artele plastice, a fost redenumită ''[[École nationale supérieure des arts décoratifs|École nationale des arts décoratifs]]'' (''Școala Națională de Arte Decorative''). Și-a luat numele actual de ''[[ENSAD]],''  acronim pentru ''École nationale supérieure des arts décoratifs,'' în [[1927 în artă|1927]].

În timpul expoziției din [[1925]], arhitectul [[Le Corbusier]] a scris o serie de articole despre expoziție pentru revista sa ''L'Esprit Nouveau'', cu titlul „1925 EXPO. ARTS. DÉCO.”, care au fost combinate într-o carte, ''L'art décoratif d'aujourd'hui'' (''Arta Decorativă astăzi''). Cartea a fost un atac spiritual asupra exceselor obiectelor colorate și fastuoase de la Expoziție; și în ideea că obiectele practice, cum ar fi mobila, nu ar trebui să aibă deloc ornamente; concluzia lui a fost că „''Ornamentarea modernă nu are ornamente''.” {{Sfn|Le Corbusier, ''L'Art décoratif d'aujourd'hui'',|Éditions Crès, Collection de "L'Esprit Nouveau", Paris, 1925|page=70-81}}

Expresia actuală ''art déco'' nu a apărut tipărită decât în [[1966 în artă|1966]], când a apărut în titlul primei expoziții moderne pe această temă, susținută de Muzeul de Arte Decorative din Paris, ''Les Années 25: Art déco, Bauhaus, Stijl, Esprit nouveau'', care acoperea varietatea stilurilor majore din anii 1920 și 1930.<ref>{{Cite book|url=https://books.google.com/books?id=Jdi9QQAACAAJ|title=Les années "25": art déco, Bauhaus, Stijl, Esprit nouveau|date=1966|publisher=Musée des arts décoratifs|language=fr}}</ref> Termenul ''art déco'' a fost apoi folosit într-un articol din ziarul lui Hillary Gelson din 1966 în ''[[The Times]]'' (Londra, 12 noiembrie), descriind diferitele stiluri ale expoziției.<ref>{{cite book|author1=David Raizman|author2=Carma Gorman|title=Objects, Audiences, and Literatures: Alternative Narratives in the History of Design|url=https://books.google.com/books?id=gwYZBwAAQBAJ&pg=PA131|year=2009|publisher=Cambridge Scholars Publishing|isbn=978-1-4438-0946-7|page=131}}</ref><ref>{{cite book|author=Richard Poulin|title=Graphic Design and Architecture, A 20th Century History: A Guide to Type, Image, Symbol, and Visual Storytelling in the Modern World|url=https://books.google.com/books?id=0kf0AwAAQBAJ&pg=PA85|year=2012|publisher=Rockport Publishers|isbn=978-1-61058-633-7|page=85}}</ref>

Art Déco a câștigat notorietate ca etichetă stilistică aplicată pe scară largă în [[1968 în artă|1968]], când istoricul [[Bevis Hillier]] a publicat prima carte academică importantă despre acest stil, ''[[Art Deco of the 20s and 30s]]''.{{Sfn|Hillier|1968|page=12}} Hillier a menționat că termenul era deja folosit de comercianții de artă și citează ''The Times'' (2 noiembrie 1966) și un eseu numit ''Les Arts Déco'' în revista ''[[Elle (revistă)|Elle]]'' (din noiembrie 1967) ca exemple de folosire anterioară.{{Sfn|Benton|Benton|Wood|Baddeley|2003|page=430}} În [[1971 în artă|1971]], Hillier a organizat o expoziție la [[Institutul de Arte din Minneapolis]], pe care o detaliază în cartea sa despre ea, ''The World of Art Déco''.<ref name="Hillier4">{{cite book | last=Hillier | first= Bevis | title=The World of Art Deco: An Exhibition Organized by The Minneapolis Institute of Arts, June–September 1971 | publisher=E.P. Dutton |year=1971 | isbn=978-0-525-47680-1}}</ref><ref>Benton, Charlotte, Benton, Tim, Wood, Ghislaine, ''Art Déco dans le monde- 1910–39'', 2010, Renaissance du Livre, {{ISBN|9782507003906}}, pages 16-17</ref>

== Origini ==
=== Societatea Artiștilor Decoratori (1901–1913) ===
Apariția Art Deco-ului a fost strâns legată de creșterea statutului artiștilor decoratori, care până la sfârșitul secolului al XIX-lea erau considerați pur și simplu artizani. Termenul ''arts décoratifs'' a fost inventat în 1875, dându-le designerilor de mobilă, textile și alte [[arte decorative]] statutul oficial. ''Société des artistes décorateurs'' (Societatea Artiștilor Decoratori), sau SAD, a fost fondată în 1901, iar artiștilor decoratori li s-au acordat aceleași drepturi de autor ca ale pictorilor și sculptorilor. O mișcare similară s-a dezvoltat în Italia. Prima expoziție internațională dedicată în întregime artelor decorative, ''Prima Esposizione Internazionale d'Arte Decorativa Moderna'', a avut loc la [[Torino]] în 1902. Au fost înființate la Paris mai multe reviste noi dedicate artelor decorative, inclusiv ''Arts et décoration'' și ''L'Art décoratif moderne''. Secțiunile de artă decorativă au fost introduse în saloanele anuale ale ''Sociéte des artistes français'', iar mai târziu în ''Salon d'Automne''. Naționalismul francez a jucat, de asemenea, un rol în renașterea artelor decorative; designerii francezi s-au simțit provocați de exporturile în creștere de mobilă germană mai ieftină. În 1911, SAD a propus organizarea unei noi expoziții internaționale majore de artă decorativă în 1912. Nu erau permise copii ale stilurilor vechi; numai lucrări moderne. Expoziția a fost amânată până în 1914, apoi, din cauza războiului, amânată până în 1925, când și-a dat numele întregii familii de stiluri cunoscute ca „Déco”.{{Sfn|Benton|2002|pages=165–170}}

<gallery mode="packed" heights="200px">
File:Art Deco table, chairs, carpet.jpg|Masă cu scaune de [[Maurice Dufrêne]] și un covor de [[Paul Follot]] la [[Société des artistes décorateurs|Salon des artistes décorateurs]] din 1912
File:‘Lady with Panther’ by George Barbier for Cartier, 1914.jpg|''Doamnă cu Panteră'' de [[George Barbier (ilustrator)|George Barbier]] pentru [[Louis Cartier]], 1914. Cardul comandat de Cartier înfățișează o femeie într-o ținută de [[Paul Poiret]] (1914)
File:Jacques-émile ruhlmann, poltrona 'oreille cassée', parigi 1914, 01.JPG|Fotoliu de [[Émile-Jacques Ruhlmann]] (1914) (Musée d'Orsay)
</gallery>

Magazinele pariziene și designerii de modă au jucat, de asemenea, un rol important în ascensiunea Art Deco-ului. Întreprinderi înființate ca firma producătoare de arginterie [[Christofle]], designerul de sticlă [[René Lalique]] și bijutierii [[Louis Cartier]] și [[Boucheron]], care au început să creeze produse în stiluri mai moderne.<ref>[https://books.google.fr/books?id=yslUAAAAMAAJ&q=Art+Deco.+Louis+Vuitton,+Christofle,+Ren%C3%A9+Lalique,+Louis+Cartier,+Boucheron&dq=Art+Deco.+Louis+Vuitton,+Christofle,+Ren%C3%A9+Lalique,+Louis+Cartier,+Boucheron&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwiRiYmw_pToAhXmyYUKHR4fAwYQ6AEIKTAA ''Metropolitan Review, Volume 2'', Metropolitan Press Publications, 1989, p. 8]</ref><ref name="Campbell">[https://books.google.fr/books?id=i3Od9bcGus0C&lpg=PA42&dq=%22The%20Grove%20Encyclopedia%20of%20Decorative%20Arts%22%20%22Andr%C3%A9%20Vera%22%20gordon%20campbell&pg=PA42#v=onepage&q=%22Andr%C3%A9%20Vera%22&f=false Campbell, Gordon, ''The Grove Encyclopedia of Decorative Arts'', Oxford University Press, USA, 9 Nov 2006], pp. 42 (Vera), 43 (Cartier), 243 (Christofle), 15, 515, 527 (Lalique), 13, 134 (Boucheron), {{ISBN|0195189485}}</ref> Începând cu 1900, magazinele universale recrutau artiști decoratori ca să lucreze în studiourile lor de design. Decorarea ''Salonului d'Automne'' din 1912 fusese încredințată magazinului universal ''[[Printemps]]''.<ref name="Salon d'Automne 2012">{{Citat web |url=http://www.salon-automne.com/wp-content/uploads/2013/01/catalogue-SA-2012.pdf |accessdate=2021-02-25 |titlu=Salon d'Automne 2012, exhibition catalogue |archive-date=2020-07-26 |archive-url=https://web.archive.org/web/20200726104829/http://www.salon-automne.com/wp-content/uploads/2013/01/catalogue-SA-2012.pdf |dead-url=yes }}</ref><ref name="Campbell2">[https://books.google.fr/books?id=i3Od9bcGus0C&lpg=PA42&dq=%22The%20Grove%20Encyclopedia%20of%20Decorative%20Arts%22%20%22Andr%C3%A9%20Vera%22%20gordon%20campbell&pg=PA43#v=onepage&q=Printemps&f=false Campbell, Gordon, ''The Grove Encyclopedia of Decorative Arts'', Oxford University Press, USA, 9 Nov 2006], pp. 42-43 {{ISBN|0195189485}}</ref> În același an, ''Printemps'' și-a creat propriul atelier numit ''Primavera''.<ref name="Campbell2" /> Până în 1920, ''Primavera'' avea mai mult de trei sute de artiști. Stilurile au variat de la versiunile actualizate ale stilurilor de mobilă [[Stilul Ludovic al XIV-lea|Ludovic al XIV-lea]], [[Stilul Ludovic al XVI-lea|Ludovic al XVI-lea]] și, în special, [[Stilul Ludovic-Filip|Ludovic-Filip]], realizate de [[Louis Süe]] și atelierul ''Primavera'', până la forme mai moderne în atelierul magazinului universal ''Au Louvre''. Alți designeri, printre care [[Émile-Jacques Ruhlmann]] și [[Paul Foliot]], au refuzat să folosească producția în serie și au insistat ca fiecare piesă să fie realizată individual manual. Stilul Art Deco timpuriu folosea materiale luxoase și exotice, cum ar fi [[abanos]], [[fildeș]] și [[mătase]], culori foarte intense și motive stilizate, în special coșuri și buchete de flori în toate culorile, creând un aspect modernist.<ref name="benton165">Laurent, Stephane, "L'artiste décorateur", în ''Art Deco, 1910–1939'' de Charlotte Benton, Tim Benton and Ghislain Wood (2002), Renaissance du Livre, paginile 165–171</ref>

===Secesiunea vieneză și Wiener Werkstätte (1905–1911)===
Arhitecții [[Secesiunea vieneză|secesiunii vieneze]] (formată în 1897), în special [[Josef Hoffmann]], au avut o influență notabilă asupra Art Deco-ului. [[Palatul Stoclet|Palatul său Stoclet]] din Bruxelles (1905-1911), a fost un prototip al stilului Art Deco, cu volume geometrice, simetrie, linii drepte, beton acoperit cu plăci de marmură, ornamente sculptate fin și interioare fastuoase, inclusiv frize de mozaic făcute de [[Gustav Klimt]]. Hoffmann a fost, de asemenea, un fondator al [[Wiener Werkstätte|Wiener Werkstätte-ului]] (1903–1932), o asociație de artizani și designeri de interior care lucrau în noul stil. Acesta a devenit un model pentru ''Compagnie des arts français'', creată în 1919, care i-a reunit pe [[André Mare]] și [[Louis Süe]], primii designeri și decoratori francezi Art Deco.<ref>Texier, Simon, ''Art Déco'' (2019), pg. 5-7</ref>
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:20120923 Brussels PalaisStoclet Hoffmann DSC06725 PtrQs.jpg|[[Palatul Stoclet]] din [[Bruxelles]] ([[Belgia]]), de [[Josef Hoffmann]] (1905–11)
File:Bruxelles - Palais Stoclet (6).jpg|Detaliu al fațadei, făcută din beton armat acoperit cu plăci de marmură
</gallery>

===Materiale și tehnologii noi===
Noile materiale și tehnologii, în special [[beton armat|betonul armat]], au fost cheia dezvoltării Art Deco-ului. Prima casă de beton a fost construită în 1853 suburbia Parisului de [[François Coignet]]. În 1877, [[Joseph Monier]] a introdus ideea întăririi betonului cu o plasă de tije de fier în formă de grătar. În 1893 [[Auguste Perret]] a construit primul garaj din beton la Paris, apoi o clădire de apartamente, o casă, și mai târziu, în 1913, [[Théâtre des Champs-Élysées]]. Teatrul a fost descris de un critic ca fiind „zeppelinul de pe Avenue Montaigne”, o presupusă influență germanică, copiată de la [[secesiunea vieneză]]. Ulterior, majoritatea clădirilor Art Deco au fost construite din beton armat, ceea ce a dat o mai mare libertate de formă și mai puțină nevoie de stâlpi și coloane de armare. Perret a fost, de asemenea, un pionier în acoperirea betonului cu plăci ceramice, atât pentru protecție, cât și pentru decor. Arhitectul [[Le Corbusier]] a învățat prima dată folosirea betonului armat, în timp ce lucra ca desenator în studioul lui Perret.{{sfn|Cabanne|1986|page=225}}

Alte tehnologii noi care au fost importante pentru Art Deco au fost metode noi de producere a sticlei, care o făcea mai puțin costisitoare și permitea crearea de ferestre mult mai mari și mai rezistente, precum și producerea în masă a [[aluminiu|aluminiului]], care a fost folosit pentru construire și rame de geamuri, și mai târziu, de către Corbusier și de alții, pentru mobilă ușoară.

=== Théâtre des Champs-Élysées (1910–1913) ===
{{Articol principal|Théâtre des Champs-Élysées}}
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:Théâtre des Champs-Élysées DSC09330.jpg|[[Théâtre des Champs-Élysées]], de [[Auguste Perret]], 15 avenue Montaigne, în [[Paris]] (1910–13). Betonul armat le-a dat arhitecților abilitatea de a crea forme noi și spații mai mari
File:"La Danse", bas-relief d'Antoine Bourdelle (Théâtre des Champs Elysées, Paris).jpg|''La Danse'', de [[Antoine Bourdelle]], pe fațada teatrului (1912)
File:Theatre Champs Elysees 35.jpg|Interior din Théâtre des Champs-Élysées, cu [[basorelief|basoreliefurile]] lui Bourdelle deasupra scenei
File:Plafond du Théâtre des Champs-Élysées à Paris.JPG|Cupolă a teatrului, cu un design Art Deco de [[Maurice Denis]]
</gallery>
{{wide image|Antoine Bourdelle, 1910-12, Apollon et sa méditation entourée des 9 muses (The Meditation of Apollon and the Muses), bas-relief, Théâtre des Champs Elysées DSC09313.jpg|1020px|[[Antoine Bourdelle]], 1910–1912, ''Apollon et sa méditation entourée des 9 muses'' (Apollo și Meditația Sa Înconjurat de Cele 9 Muze), basorelief, Théâtre des Champs-Élysées. Lucrarea înfățișează unul dintre cele mai timpurii exemple de ceea ce a devenit cunoscută ca sculptura Art Deco}}

[[Théâtre des Champs-Élysées]] (1910–1913), de [[Auguste Perret]], a fost prima clădire Art Deco de referință finalizată la Paris. Anterior, betonul armat fusese folosit doar pentru clădiri industriale și de apartamente, Perret construind prima clădire modernă de apartamente din beton armat din Paris pe strada Benjamin Franklin între 1903 și 1904. [[Henri Sauvage]], un alt viitor arhitect Art Deco important, a construit o alta în 1904 la adresa 7, rue Trétaigne. În perioada 1908-1910, [[Le Corbusier]], în vârstă de 21 de ani, a lucrat ca desenator în biroul lui Perret, învățând tehnicile de construcție ale betonului. Clădirea Perret avea o formă dreptunghiulară curată, ornamente geometrice și linii drepte, caracteristici viitoare ale Art Deco-ului. Ornamentarea teatrului a fost, de asemenea, revoluționară; fațada a fost decorată cu [[altorelief|altoreliefuri]] de [[Antoine Bourdelle]], o cupolă de [[Maurice Denis]], picturi de [[Édouard Vuillard]] și o perdea Art Deco de [[Ker-Xavier Roussel]]. Teatrul a devenit celebru ca loc în care au avut loc multe dintre primele spectacole ale [[Ballets russes]].<ref name="Bevis Hillier">[https://archive.org/details/styleofcentury1900hill/page/62/mode/2up?q=cubism Bevis Hillier, ''The style of the century, 1900-1980''], Dutton, New York, 1983, pp. 62, 67, 70</ref> Perret și Sauvage au devenit principalii arhitecți Art Deco din Parisul anilor 1920.<ref>Peter Collins, ''Concrete: The Vision of a New Architecture'', New York: Horizon Press, 1959</ref>{{Sfn|Poisson|2009|pages=318–319}}

=== Salon d'Automne ===
{{Articol principal|Salon d'Automne}}
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:Scheherazade (Rimsky-Korsakov) 02 by L. Bakst 2.jpg|Design scenic pentru ''[[Scheherazade (Rimsky-Korsakov)|Sheherazade]]'' (1910) de [[Léon Bakst]]
File:Art Deco Armchair.jpg|Fotoliu Art Deco făcut pentru colecționarul de artă [[Jacques Doucet (designer de modă)|Jacques Doucet]] (1912–1913)
File:Display at Salon D'Automne (1913).jpg|Mobilă Art Deco timpurie de Atelier français la Salon d'Automne din 1913, în revista ''Art et décoration'' (1914)
</gallery>
La nașterea sa între 1910 și 1914, Art Deco-ul a fost o explozie de culori, cu nuanțe intense și adesea discordante, frecvent în modele florale, prezente în tapițerie de mobilă, covoare, ecrane, tapet și țesături. Multe lucrări colorate, inclusiv scaune și o masă de [[Maurice Dufrêne]] și un covor Gobelin intens de [[Paul Follot]] au fost prezentate la [[Salon des artistes décorateurs]] din 1912. În 1912–1913 designerul [[Adrien Karbowsky]] a realizat un scaun floral cu un design de papagal pentru cabana de vânătoare a colecționarului de artă [[Jacques Doucet (designer de modă)|Jacques Doucet]].<ref>Text descriptiv în secțiunea artelor decorative de la [[Musée d'Orsay]] din Paris</ref> Designerii de mobilă Louis Süe și [[André Mare]] și-au făcut prima apariție la expoziția din 1912, cu numele de ''Atelier français'', combinând țesături colorate cu materiale exotice și scumpe, inclusiv abanos și fildeș. După Primul Război Mondial, au devenit una dintre cele mai proeminente firme de design interior francez, producând mobilă pentru saloanele și cabinele de primă clasă ale [[pachebot|pacheboturilor]] transatlantice franceze.{{Sfn|Arwas|1992|page=51-55}}

Culorile vii ale Art Deco-ului provin din mai multe surse, inclusiv scenografiile exotice ale lui [[Léon Bakst]] pentru [[Ballets russes|Ballets Russes]], care au provocat senzație la Paris chiar înainte de Primul Război Mondial. Unele dintre culori au fost inspirate de mișcarea [[fauvism|fauvistă]] anterioară condusă de [[Henri Matisse]]; altele prin [[Orfism (istoria artelor)|orfismul]] unor pictori ca [[Sonia Delaunay]];<ref name="Arwas, Russell">Victor Arwas, Frank Russell, [https://archive.org/details/Art_Deco_by_Victor_Arwas_and_Frank_Russell ''Art Deco''], publisher Harry N. Abrams. Inc. New York, 1980, pp. 21, 52, 85, 171-184, 197-198], {{ISBN|0-8109-0691-0}}</ref> iar altele prin mișcarea cunoscută [[Les Nabis]] și în opera pictorului simbolist [[Odilon Redon]], care a proiectat ecrane pentru șeminee și alte obiecte decorative. Culorile intense au fost o caracteristică a operei designerului de modă [[Paul Poiret]], a cărui lucrare a influențat atât moda Art Deco, cât și designul interior.{{Sfn|Arwas|1992|page=51-55}}<ref name="Duncan 1988">[https://archive.org/details/encyclopediaofar0000unse_q3m2/page/6/mode/2up?q=cubism Alastair Duncan, ''The Encyclopedia of art deco, An Illustrative Guide to a Decorative Style from 1920 to 1939'', E.P. Dutton, New York, 1988], PP. 46-47, 71, 73, 76, 82, 130</ref><ref name="Mackrell">[https://archive.org/details/paulpoiret0000mack/page/16/mode/2up?q=cubism Alice Mackrell, ''Paul Poiret'', Holmes & Meier, New York, 1990], pp. 16, 56</ref>

===Cubismul===
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:Raymond Duchamp-Villon, 1912, Projet d'hôtel, Maquette de la façade de la Maison Cubiste, published in Les Peintres Cubistes, 1913.jpg|Design pentru fațada ''[[La Maison Cubiste|Casei Cubiste]]'' (''[[La Maison Cubiste]]'') de [[Raymond Duchamp-Villon]] (1912)
File:Raymond Duchamp-Villon, 1912, La Maison Cubiste (Cubist House) at the Salon d'Automne, 1912, detail of the entrance. Photograph by Duchamp-Villon.jpg|[[Raymond Duchamp-Villon]], 1912, ''La Maison Cubiste'' (''Casa Cubistă'') la [[Salon d'Automne]], 1912, detaliu al intrării
File:La Maison Cubiste, Le Salon Bourgeois, Salon d'Automne, 1912, Paris.jpg|''Le Salon Bourgeois'', proiectat de [[André Mare]] în ''La Maison Cubiste'', la secțiunea artelor decorative de la Salon d'Automne, 1912, din Paris. ''[[Femme à l'Éventail]]'' a lui Metzinger pe peretele stâng
File:Jacques Doucet's hôtel particulier stairs, 33 rue Saint-James, Neuilly-sur-Seine, 1929 photograph by Pierre Legrain.jpg|Scară din [[hôtel particulier|hôtelul particulier]] a colecționarului de artă și designerului de modă [[Jacques Doucet (designer de modă)|Jacques Doucet]] (1927). Design de [[Joseph Csaky]]. Formele geometrice ale [[cubism|cubismului]] au avut o influență puternică asupra Art Deco-ului
Hôtelul perticulier al lui Jacques Doucet, 33 rue Saint-James, Neuilly-sur-Seine, poză din 1929 de Pierre Legrain.jpg|Hôtelul perticulier al lui Jacques Doucet, 1927. ''[[Les Demoiselles d'Avignon]]'' ale lui Picasso pot să fie văzute atârnând în fundal
</gallery>
[[Curent artistic|Curentul artistic]] cunoscut sub numele de [[cubism]] a apărut în Franța între 1907 și 1912, influențând dezvoltarea Art Deco-ului.<ref name="Bevis Hillier" /><ref name="Arwas, Russell" /><ref name="Duncan 1988" /> În ''Art Deco Complete: The Definitive Guide to the Decorative Arts of the 1920s and 1930s'', Alastair Duncan scrie „Cubismul, într-o formă bastardată sau altfel, a devenit lingua franca a artiștilor decorativi ai epocii.”<ref name="Duncan 1988" /><ref>{{cite book|last=Duncan |first=Alastair |title=Art Deco Complete: The Definitive Guide to the Decorative Arts of the 1920s and 1930s |publisher=Abrams |year= 2009 |isbn=978-0-8109-8046-4 }}</ref> Cubiștii, ei înșiși sub influența lui [[Paul Cézanne]], erau interesați de simplificarea formelor la elementele lor geometrice esențiale: cilindrul, sfera, conul.<ref name="Erle Lora">{{cite book|first=Erle|last=Loran|title=Cézanne's Composition: Analysis of His Form, with Diagrams and Photographs of His Motifs|url=https://books.google.com/books?id=vpbEHESVx9cC&pg=PA9|year=1963|publisher=University of California Press|isbn=978-0-520-00768-0|page=9}}</ref><ref name="Goss">{{cite web|url=https://www.metmuseum.org/toah/hd/frdc/hd_frdc.htm|title=French Art Deco|author=Goss, Jared|publisher=Metropolitan Museum of Art|access-date=29 august 2016}}</ref>

[[File:Joseph Csaky, 1912, Danseuse, Femme à l'éventail, Femme à la cruche, original de ipsos, poză din arhivele Csaky AC.110.jpg|thumb|upright|[[Joseph Csaky]], 1912, ''[[Danseuse (Csaky)|Danseuse (Femme à l'éventail, Femme à la cruche)]]'', original de ipsos, expus la [[Salon d'Automne]] din 1912 și la [[Salon des Indépendants]] din 1914, o sculptură protoArt Deco]]

În 1912, artiștii [[Section d'Or|Secțiunii d'Or]] au expus lucrări mult mai accesibile publicului larg decât cubismul analitic al lui Picasso și Braque. Vocabularul cubist a fost pregătit astfel încât să atragă designeri de modă, mobilă și de interior.<ref name="Arwas, Russell" /><ref name="Mackrell" /><ref name="Goss" /><ref>''La Section d'or, 1912-1920-1925'', Cécile Debray, Françoise Lucbert, Musées de Châteauroux, Musée Fabre, exhibition catalogue, Éditions Cercle d'art, Paris, 2000</ref>

Scrierile lui [[André Vera]] din 1912, ''Le Nouveau style'', publicate în revista ''L'Art décoratif'', au exprimat respingerea formelor Art Nouveau (asimetrice, [[policromie|policrome]] și pitorești) și au cerut ''simplicité volontaire, symétrie manifeste, l'ordre et l'harmonie'', teme care aveau să devină în cele din urmă comune în Art Deco;<ref name="Campbell" /> chiar dacă stilul Deco a fost adesea extrem de colorat și adesea complex.<ref>André Vera, ''Le Nouveau style'', publicat în L'Art décoratif, ianuarie 1912, pp. 21–32</ref>

În secțiunea ''Art Décoratif'' a Salonului d'Automne din 1912, a fost expusă o instalație arhitecturală cunoscută ca ''[[La Maison Cubiste]]''.<ref>Eve Blau, Nancy J. Troy, "The ''Maison Cubiste'' and the meaning of modernism in pre-1914 France", in ''Architecture and Cubism'', Montreal, Cambridge, MA, Londra: MIT Press−Centre Canadien d'Architecture, 1998, pp. 17–40, {{ISBN|0-262-52328-0}}</ref><ref>Nancy J. Troy, ''Modernism and the Decorative Arts in France: Art Nouveau to Le Corbusier'', New Haven CT, și Londra: Yale University Press, 1991, pp. 79–102, {{ISBN|0-300-04554-9}}</ref> Fațada a fost proiectată de [[Raymond Duchamp-Villon]]. Decorul casei a fost realizat de [[André Mare]].<ref>"Portraits of Architects- André Mare" site of the Cité de l'Architecture et du Patrimoine (în franceză)</ref><ref>{{cite book|first=Christopher|last=Green|title=Art in France, 1900–1940|chapter-url=https://books.google.com/books?id=vlY6SLmg-xEC&pg=PA161|year=2000|publisher=Yale University Press|isbn=978-0-300-09908-9|page=161|chapter=Chapter 8, Modern Spaces; Modern Objects; Modern People}}</ref> ''La Maison Cubiste'' a fost o instalație mobilată cu fațadă, scară, balustrade din fier forjat, un dormitor, o cameră de zi - ''Salon Bourgeois'', unde erau agățate picturi de [[Albert Gleizes]], [[Jean Metzinger]], [[Marie Laurencin]], [[Marcel Duchamp]], [[Fernand Léger]] și [[Roger de La Fresnaye]].<ref>André Mare, [http://www.unz.org/Pub/LiteraryDigest-1912nov30-01012?View=Search&SearchView=PDFHits&pages=1012 ''Salon Bourgeois, Salon d'Automne''], The Literary Digest, ''Doom of the Antique'', 30 noiembrie 1912, p. 1012]</ref><ref>[http://chroniclingamerica.loc.gov/lccn/sn83030272/1912-11-10/ed-1/seq-46/ ''The Sun'' (New York, N.Y.)], 10 noiembrie 1912. Chronicling America: Historic American Newspapers. Lib. of Congress</ref><ref>Ben Davis, [https://news.artnet.com/exhibitions/cubism-at-the-met-modern-art-that-looks-tragically-antique-157075 '"Cubism" at the Met: Modern Art That Looks Tragically Antique'], Exhibition: "Cubism: The Leonard A. Lauder Collection", Metropolitan Museum of Art, ''ArtNet News'', 6 noiembrie 2014]</ref>  Mii de spectatori la salon au trecut prin modelul la scară mare.<ref>[http://www.kubisme.info/kt324a.html La Maison Cubiste, 1912] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130313233214/http://www.kubisme.info/kt324a.html |date=13 martie 2013 }}</ref>

Fațada casei, proiectată de Duchamp-Villon, nu a fost foarte radicală pentru standardele moderne; [[buiandrug|buiandrugurile]] și [[fronton|frontoanele]] aveau forme prismatice, dar altfel fațada semăna cu o casă obișnuită a perioadei. Pentru cele două camere, Mare a proiectat tapetul, care conținea trandafiri stilizați și modele florale, alături de tapițerie, mobilă și covoare, toate cu motive flamboiante și colorate. A fost o pauză distinctă de decorul tradițional. Criticul Emile Sedeyn a descris lucrarea lui Mare în revista ''Art et Décoration'': „Nu se jenează cu simplitate, pentru că înmulțește florile oriunde pot să fie puse. Efectul pe care îl caută e evident unul pitoresc și vesel. El îl atinge”.{{Sfn|Arwas|1992|page=52}} Elementul cubist a fost furnizat de picturi. Instalația a fost atacată de unii critici ca fiind extrem de radicală, ceea ce a contribuit la succesul ei.{{Sfn|Arwas|1992|page=54}} Această instalație arhitecturală a fost expusă ulterior la [[Armory Show]] în 1913, în New York, Chicago și Boston.<ref name="Arwas, Russell" /><ref name="Goss" /><ref>[http://www.kubisme.info/kt315s.html Kubistische werken op de Armory Show]</ref><ref>[http://www.aaa.si.edu/collections/images/detail/detail-duchampvillons-faade-architecturale-14604 Detail of Duchamp-Villon's ''Façade architecturale'', catalogul nr. 609, fotograf neidentificat, 1913. Walt Kuhn, Kuhn family papers, and Armory Show records, 1859–1984, bulk 1900–1949]. Archives of American Art, Smithsonian Institution</ref><ref>[https://archive.org/stream/catnter00unse/catnter00unse_djvu.txt "Catalogue of international exhibition of modern art: at the Armory of the Sixty-ninth Infantry, 1913], Duchamp-Villon, Raymond, ''Facade Architectural''</ref> Datorită în mare parte expoziției, termenul „cubist” a început să fie aplicat la orice care era modern, de la tunsori pentru femei până la costume și spectacole de teatru.”{{Sfn|Arwas|1992|page=54}}

Influența cubistă a continuat în cadrul Art Deco-ului, chiar dacă Deco-ul s-a ramificat în multe alte direcții.<ref name="Arwas, Russell" /><ref name="Duncan 1988" /> În 1927, cubiștii [[Joseph Csaky]], [[Jacques Lipchitz]], [[Louis Marcoussis]], [[Henri Laurens]], sculptorul [[Gustave Miklos]] și alții au colaborat la decorarea unei Case Studio, rue Saint-James, Neuilly-sur-Seine, proiectată de arhitectul Paul Ruaud și deținută de designerul francez de modă Jacques Doucet, de asemenea colecționar de artă [[postimpresionism|postimpresionistă]] de [[Henri Matisse]] și de picturi cubiste (inclusiv ''[[Les Demoiselles d'Avignon]]'', pe care le-a cumpărat direct de la studioul lui Picasso). Laurens a proiectat fântâna, Csaky a proiectat scara lui Doucet,<ref>{{cite book|url=https://books.google.com/books?id=vlY6SLmg-xEC&pg=PA57|title=Joseph Csaky's staircase in the home of Jacques Doucet |access-date=18 decembrie 2012|isbn=0300099088 |last1=Green |first1=Christopher |year=2000 }}</ref> Lipchitz a făcut șemineul șemineului, iar Marcoussis a realizat un covor cubist.<ref name="Arwas, Russell" /><ref>{{cite web|author=Aestheticus Rex |url=http://aestheticusrex.blogspot.com.es/2011/04/jacques-doucets-studio-st-james-at.html |title=Jacques Doucet's Studio St. James at Neuilly-sur-Seine |publisher=Aestheticusrex.blogspot.com.es |date=14 aprilie 2011 |access-date=18 decembrie 2012}}</ref><ref>{{cite book|url=https://books.google.com/books?id=fcKfjM9OknEC&pg=PA56|title=The Modernist Garden in Frances |access-date=18 decembrie 2012|isbn=0300047169 |last1=Imbert |first1=Dorothée |year=1993 }}</ref><ref>{{cite book|url=https://archive.org/details/bub_gb_0T8LAAAAIAAJ|title=Joseph Csáky: A Pioneer of Modern Sculpture|publisher=American Philosophical Society|page=[https://archive.org/details/bub_gb_0T8LAAAAIAAJ/page/n24 5] |access-date=18 decembrie 2012|isbn=9780871692306 |last1=Balas |first1=Edith |year=1998 }}</ref>

Pe lângă artiștii cubiști, Doucet a adus și alți designeri de interior Deco care să ajute la decorarea casei, inclusiv Pierre Legrain, care s-a ocupat de organizarea decorării, [[Paul Iribe]], Marcel Coard, [[André Groult]], [[Eileen Gray]] și Rose Adler producând mobilă. Decorul a inclus piese masive din abanos, inspirate de arta africană, și mobilă acoperită cu piele marocană, piele de crocodil și de șarpe, și modele preluate din designurile africane.

<blockquote>Dezvoltarea Art Deco a geometriei selective a cubismului într-o gamă mai largă de forme a purtat cubismul ca o taxonomie picturală către un public mult mai larg și i-a dat un aspect mai atrăgător. (Richard Harrison Martin, Muzeul Metropolitan de Artă)<ref>[https://books.google.es/books/about/Cubism_and_Fashion.html?id=M0brAAAAMAAJ&redir_esc=y Richard Harrison Martin, ''Cubism and Fashion'', Metropolitan Museum of Art (New York, N.Y.), 1998, p. 99], {{ISBN|0870998889}}</ref></blockquote>

==Influențe==
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:George Barbier (1882-1932), Vaslav Nijinsky (1890-1950), 1913 1.jpg|Exotismul companiei de balet [[Ballets Russes]] a avut o influență puternică asupra Deco-ului timpuriu. Un desen cu dansatorul [[Vaslav Nijinsky]] făcut de ilustratorul de modă parizian [[Georges Barbier]] (1913)
File:Paquin3.jpg|Ilustrație de [[Georges Barbier]] a unei ținute de [[Jeanne Paquin]] (1914). Designurile florale stilizate și culorile intense sunt o caracteristică a Art Deco-ului timpuriu
File:450 Sutter St. lobby lights 2.JPG|Hol din [[450 Sutter Street]] ([[San Francisco]]), de Timothy [[Pflueger]] (1929), inspirat de [[arta mayașă antică|arta mayașă]]
11 Strada Doctor Lister, Bucharest (01).jpg|Poartă decorată cu forme geometrice simple la Strada Doctor Lister nr. 11, [[București]], arhitect necunoscut ({{circa}}1930), inspirată de geometria care se găsește în arta [[futurism|futuristă]] și [[Constructivism (artă)|constructivistă]]
File:Rockefeller Center MAM.JPG|''[[Prometeu (Manship)|Prometeu]]'' de bronz aurit, la [[Rockefeller Center]] (New York City), de [[Paul Manship]] (1934), o actualizare Art Deco stilizată a sculpturii clasice (1936)
File:Art Deco vase Emile Lenoble.jpg|O vază de ceramică inspirată de motive ale sculpturii africane tradiționale de lemn, de Emile Lenoble (1937), în [[Muzeul de Arte Decorative din Paris]]
</gallery>
Art Deco-ul nu a fost un singur stil, ci o colecție de stiluri diferite și uneori contradictorii. În arhitectură, Art Deco-ul a fost succesorul și reacția împotriva [[Art Nouveau|Art Nouveau-ului]], un stil care a înflorit în Europa între 1895 și 1910 și, de asemenea, a înlocuit treptat [[arhitectura Beaux-Arts]] și [[arhitectura neoclasică|cea neoclasică]] care au predominat în arhitectura europeană și americană. În 1905, [[Eugène Grasset]] a scris și publicat ''Méthode de Composition Ornementale, Éléments Rectilignes'',<ref>{{cite web|url=http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k6109619d |first=Eugène|last=Grasset |title=Méthode de composition ornementale, Éléments rectilignes|date=1905|publisher=Librarie Centrale des Beaux-Arts, Paris|language=fr |via=Gallica |access-date=18 decembrie 2012}}</ref> în care a explorat sistematic aspectele decorative (ornamentale) ale elementelor geometrice, formelor, motivelor și variațiilor lor, în contrast cu (și ca o abatere de la) stilul ondulat Art Nouveau al lui [[Hector Guimard]], atât de popular în Paris cu câțiva ani mai devreme. Grasset a evidențiat principiul că diferite forme geometrice simple ca triunghiurile și pătratele sunt baza tuturor aranjamentelor compoziționale. Clădirile din beton armat ale lui Auguste Perret și Henri Sauvage, și în special [[Théâtre des Champs-Élysées]], au oferit o nouă formă de construire și ornamentare, care a fost copiată la nivel mondial.<ref>{{cite web|url=https://archive.org/details/mthodedecomposit01gras |first=Eugène|last=Grasset|title=Méthode de composition ornementale|lang=fr |year=1905|publication-date=10 martie 2001 |access-date=18 decembrie 2012}}</ref>

În decor, multe stiluri diferite au fost împrumutate și folosite de Art Deco. Au fost incluse artă premodernă din toată lumea și observabilă la [[Luvru]], [[Musée de l'Homme]] și [[Musée national des Arts d'Afrique et d'Océanie]]. A existat, de asemenea, un interes popular pentru arheologie datorită săpăturilor de la [[Pompeii]], [[Troia]] și mormântul faraonului [[Tutankhamon]] din [[A XVIII-a Dinastie Egipteană|a XVIII-a Dinastie]]. Artiștii și designerii au integrat motive din [[Egiptul Antic]], [[Mesopotamia]], [[Grecia Antică]], [[Roma Antică]], Asia, [[Mesoamerica]] și [[Oceania]] cu elemente ale [[Epoca Mașinii|Epocii Mașinii]].<ref name="Art Deco Style">{{cite web|url=http://arthistory.heindorffhus.dk/frame-Style21-ArtDeco.htm |title=Art Deco Style |publisher=Museum of London |access-date=6 noiembrie 2008 |archive-url=https://archive.is/20080207022236/http://arthistory.heindorffhus.dk/frame-Style21-ArtDeco.htm |archive-date=7 februarie 2008 |url-status = dead }}</ref><ref name="Essential Art Deco">{{cite book |last=Wood |first=Ghislaine |title=Essential Art Deco |publisher=VA&A Publications |location=Londra |isbn=0-8212-2833-1 |year=2003 |url-access=registration |url=https://archive.org/details/essentialartdeco00wood }}</ref><ref name="Design: A Concise History">{{cite book |last=Hauffe |first=Thomas |title=Design: A Concise History |publisher=Laurence King |location=Londra |year=1998 |edition=1 }}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.vam.ac.uk/nal/guides/art_deco/index.html |title=Art Deco Study Guide |publisher=Victoria and Albert Museum |access-date=1 noiembrie 2008 |archive-url=https://web.archive.org/web/20081025210428/http://www.vam.ac.uk/nal/guides/art_deco/index.html |archive-date=25 octombrie 2008 |url-status = live }}</ref><ref>{{cite web |url=http://www.decopix.com/New%20Site/Pages/Directory%20Pages/Intro.html |title=Introduction to Art Deco |last=Juster |first=Randy |publisher=decopix.com |access-date=7 noiembrie 2008 |archive-url=https://web.archive.org/web/20081029202446/http://www.decopix.com/New%20Site/Pages/Directory%20Pages/Intro.html |archive-date=29 octombrie 2008 |url-status = dead }}</ref><ref name="University Times">{{cite journal |date=9 octombrie 2003 |title=How Art Deco came to be |journal=University Times | publisher=University of Pittsburgh |volume=36 |issue=4 }}</ref>

Alte stiluri împrumutate includ [[Constructivism (artă)|constructivismul]] rus și [[futurism|futurismul]] italian, precum și orfismul, [[funcționalism (arhitectură)|funcționalismul]] și [[modernism|modernismul]] în general.<ref name="Goss" /><ref name="Art Deco Style" /><ref name="Art, Design and Visual Thinking">{{cite web|url=http://char.txa.cornell.edu/art/decart/artdeco/artdeco.htm |title=Art, Design and Visual Thinking |last=Jirousek |first=Charlotte |year=1995 |access-date=7 noiembrie 2008 |archive-url=https://web.archive.org/web/20081202040916/http://char.txa.cornell.edu/art/decart/artdeco/artdeco.htm |archive-date=2 decembrie 2008 |url-status = live }}</ref>{{Sfn|Duncan|1988|page=8-10}} Art Deco-ul a folosit, de asemenea, culorile discordante și desenele [[fauvism|fauvismului]], în special în opera lui [[Henri Matisse]] și [[André Derain]], fiind inspirate designurile textilelor Art Deco, tapetulului și ale ceramicii pictate. [35]  A luat idei din vocabularul de înaltă modă al perioadei, care conținea modele geometrice, chevroni, zigzaguri și buchete de flori stilizate. A fost influențat de descoperirile din [[egiptologie]] și de interesul în creștere pentru Orient și arta africană. Începând din 1925, a fost adesea inspirat de pasiunea pentru mașini noi, cum ar fi dirijabile, automobile și pacheboturile, iar până în 1930, această influență a dus la stilul numit [[modernism pachebot]].{{Sfn|Duncan|1988|pages=7–8}}

==Stil al luxului și al modernității==
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:The boudoir of fashion designer Jeanne Lanvin, now in the Museum of Decorative Arts in Paris.png|Boudoirul designerului de modă [[Jeanne Lanvin]] (1922–1925), acum în [[Muzeul de Arte Decorative din Paris]]
File:Bath of Jeanne Lanvin, of Sienna marble, with decoration of carved stucco and bronze, now in the Museum of Decorative Arts in Paris.jpg|Baie a lui Jeanne Lanvin, făcută din marmură de Sienna, cu ornamente sculptate din stuc și bronz (1922–1925)
File:Alavoine, Weil-Worgelt Study, ca. 1928-1930..jpg|Birou Art Deco făcut de firma pariziană de design Alavoine, acum în [[Muzeul Brooklyn]] din New York City (1928–1930)
File:Le salon de verre, designed by Paul Ruaud, furniture by Eileen Gray, for Madame Mathieu-Levy (boutique J. Suzanne Talbot), Paris, 1922.jpg|Salonul de Sticlă (Le Salon de Verre), proiectat de [[Paul Ruaud]] cu mobilă de [[Eileen Gray]], pentru Madame Mathieu-Levy (milliner al buticului J. Suzanne Talbot), 9, rue de Lota (Paris), 1922 (publicat în [[L'Illustration]], 27 mai 1933)
</gallery>

Art Deco-ul a fost asociat atât cu luxul, cât și cu modernitatea; a combinat materiale foarte scumpe și măiestrie rafinată pusă în forme moderniste. Nimic nu era ieftin la Art Deco: mobila include intarsii de fildeș și argint, iar bijuteriile Art Deco combinau diamante cu platină, jad și alte materiale prețioase. Stilul a fost folosit pentru decorarea saloanelor de primă clasă ale navelor maritime, trenurilor de lux și ale zgârie-norilor. A fost folosit în întreaga lume pentru decorarea marilor palate cinematografice de la sfârșitul anilor 1920 și 1930. Mai târziu, după [[Marea criză economică|Marea Criză Economică]], stilul s-a schimbat și a devenit mai sobru.

Un bun exemplu al stilului luxos care e Art Deco-ul este budoarul creatoarei de modă [[Jeanne Lanvin]], proiectat de [[Armand-Albert Rateau]] (1882–1938) realizat între 1922 și 1925. A fost amplasat în casa ei de pe 16 rue Barbet de Jouy din Paris, care a fost demolată în 1965. Camera a fost reconstruită în [[Muzeul de Arte Decorative din Paris]]. Pereții sunt acoperiți cu ''lambris'' mulate sub basoreliefuri sculptate în [[stuc]]. Nișa este încadrată cu coloane de marmură, cu baze și un soclu de lemn sculptat. Podeaua e din marmură albă și neagră, iar în dulapuri sunt expuse obiecte decorative pe un fundal de mătase albastră. Baia ei avea o cadă și chiuvetă din marmură de Siennă, cu un perete de stuc sculptat și cu monturi de bronz.{{Sfn|Arwas|1992|page=82}}

Până în 1928 stilul devenise mai confortabil, cu scaune club din piele. Biroul proiectat de firma Alavoine din Paris pentru un om de afaceri american în 1928–1930, este acum în [[Muzeul Brooklyn]].

Până în anii 1930, stilul fusese oarecum simplificat, dar era încă extravagant. În 1932 decoratorul Paul Ruoud a realizat Salonul de Sticlă pentru Suzanne Talbot. Avea un fotoliu serpentin și două fotolii tubulare făcute de Eileen Grey, o podea din dale argintată de sticlă mată, un panou cu modele abstracte din lac argintiu și negru, și o varietate de piei de animale.{{Sfn|Arwas|1992|page=77}}

== Expoziția Internațională de Arte Moderne, Industriale și Decorative (1925)==
{{Articol principal|Expoziția Internațională de Arte Moderne, Industriale și Decorative}}
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:Postcard of Exposition des Art Decoratifs et Industriels Modernes.jpg|Carte poștală a Expoziției Internaționale de Arte Moderne, Industriale și Decorative de la Paris (1925)
File:Paris-FR-75-Expo 1925 Arts décoratifs-entrée Place de la Concorde.jpg|Intrare a expoziției din 1925 din [[Place de la Concorde]] de [[Pierre Patout]]
File:Paris 1925 59878912.jpg|Pavilionul polonez (1925)
File:Paris-FR-75-Expo 1925 Arts décoratifs-pavillon des Galeries Lafayette.jpg|Pavilion al magazinului universal [[Galeriile Lafayette]] la expoziția din 1925
File:Hotel du Collectionneur , Exposition des Arts Decoratifs et Industriels Modernes (1925).jpg|Hotel du Collectionneur, pavilionul manufactorului de mobilă [[Émile-Jacques Ruhlmann]], proiectat de [[Pierre Patout]].
File:Salon of the Hotel du Collectionneur (1925).jpg|Salon din Hôtel du Collectionneur de la expoziția din 1925, mobilat de [[Émile-Jacques Ruhlmann]], pictat de [[Jean Dupas]], și proiectat de [[Pierre Patout]]
</gallery>
Evenimentul care a marcat zenitul stilului și i-a dat numele a fost [[Expoziția Internațională de Arte Moderne, Industriale și Decorative]], care a avut loc la Paris din aprilie până în octombrie 1925. Aceasta a fost sponsorizată oficial de guvernul francez și a acoperit un sit din Paris de 55 de acri, care merge de la [[Grand Palais]] pe malul drept la [[Hôtel des Invalides]] pe malul stâng și de-a lungul malurilor Senei. Grand Palais, cea mai mare sală din oraș, a fost plină de exponate ale artelor decorative din țările participante. Au existat 15.000 de expozanți din douăzeci de țări diferite, inclusiv Anglia, Italia, Spania, Polonia, Cehoslovacia, Belgia, Japonia și noua [[Uniunea Sovietică|Uniune Sovietică]], chiar dacă Germania nu a fost invitată din cauza tensiunilor de după război, iar Statele Unite, neînțelegând scopul  expoziția, au refuzat să participe. A fost vizitată de 16.000.000 de oameni pe parcursul perioadei sale de șapte luni. Regulile expoziției impuneau ca toate lucrările să fie moderne; nu au fost permise stiluri istorice. Scopul principal al expoziției a fost promovarea producătorilor francezi de mobilă de lux, porțelan, sticlă, lucruri de metalelor, textile și alte produse decorative. Pentru a promova în continuare produsele, toate marile magazine universale din Paris și designerii majori aveau propriile pavilioane. Expoziția a avut un scop secundar în promovarea produselor din coloniile franceze din Africa și Asia, inclusiv fildeș și lemn exotic.

Hôtel du Collectionneur a fost o atracție populară la a expoziției; acolo erau expuse noile modele de mobilă ale lui [[Emile-Jacques Ruhlmann, ]]precum și țesături Art Deco, covoare și un tablou de [[Jean Dupas]]. Designul interior a urmat aceleași principii ale simetriei și formelor geometrice care îl deosebeau de Art Nouveau, și culorile intense, artizanatul fin, materialele rare și scumpe, care îl deosebeau de funcționalitatea strictă a stilului modernist. În timp ce majoritatea pavilioanelor erau puternic decorate și umplute cu mobilă de lux realizată manual, două pavilioane, cele ale Uniunii Sovietice și Pavilionul du Nouveau Esprit, construite de revista cu acel nume condusă de Le Corbusier, au fost construite într-un stil auster, cu pereți albi și fără ornamente; au fost printre primele exemple de [[arhitectura modernă|arhitectură modernistă]].{{Sfn|Charles|2013|pages=35–104}}

== Zgârie-norii ==
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:NYC - American Radiator Building.jpg|The [[American Radiator Building]] din [[New York City]], de [[Raymond Hood]] (1924)
File:Chrysler Building by David Shankbone Retouched.jpg|[[Chrysler Building]] din New York City, de [[William Van Alen]] (1930)
File:USS Akron (ZRS-4) in flight over Manhattan, circa 1931-1933.jpg|Priveliște cu New York City (circa 1931–1933)
File:570 Lexington Avenue2.JPG|Coroana [[General Electric Building]] (cunoscută și ca 570 Lexington Avenue) din New York City, de [[Cross & Cross]] (1933)
File:30RockConstruction1933.jpg|[[30 Rockefeller Plaza]] din New York City, de [[Raymond Hood]] (1933)
File:Empire State Building (aerial view).jpg|[[Empire State Building]] din New York City, de [[Shreve, Lamb & Harmon]] (1931)
</gallery>

Zgârie-norii americani au marcat vârful Art Deco-ului; au devenit cele mai înalte și mai recogniscibile clădiri moderne din lume. Au fost concepute ca să arate prestigiul constructorilor lor prin înălțimea, forma, culoarea și iluminarea lor dramatică pe timpul nopții.<ref>John Burchard și Albert Bush Brown, ''The Architecture of America'' (1966), Atlantic, Little and Brown, pagina 277</ref> [[American Radiator Building]] de [[Raymond Hood]] (1924) a combinat elemente moderne gotice și Deco în proiectarea clădirii. Cărămida neagră de pe fațada clădirii (simbolizând cărbunele) a fost selectată pentru a da o idee de soliditate și pentru a conferi clădirii o masă solidă. Alte părți ale fațadei erau acoperite cu cărămizi aurii (simbolizând focul), iar intrarea era decorată cu marmură și oglinzi negre. Un alt zgârie-nori Art Deco timpuriu e [[Guardian Building]] din [[Detroit]], care a fost deschis în 1929. Proiectat de modernistul [[Wirt C. Rowland]], clădirea a fost prima care a folosit oțelul inoxidabil ca element decorativ.

Orizontul new yorkez a fost schimbat radical de [[Chrysler Building]] din [[Manhattan]] (finalizată în 1930), proiectată de [[William Van Alen]]. Era o reclamă gigantică de 77 de etaje pentru automobilele Chrysler. Partea superioară a fost încoronată de o turlă din oțel inoxidabil. Baza turnului, la 33 de etaje deasupra străzii, era decorată cu frize colorate Art Deco, iar holul era decorat cu simboluri Art Deco și imagini care exprimă modernitate.{{Sfn|Benton|202|pages=249–258}}

Chrysler Building a fost urmată de [[Empire State Building]] de [[William F. Lamb]] (1931) și [[Comcast Building|RCA Building]] (acum 30 Rockefeller Plaza) de [[Raymond Hood]] (1933), care împreună au schimbat complet orizontul new yorkez. Vârfurile clădirilor erau decorate cu coroane Art Deco și turle acoperite cu oțel inoxidabil și, în cazul clădirii Chrysler, cu gargui Art Deco modelați după ornamente de capotă, în timp ce intrările și holurile erau puternic decorate cu sculpturi Art Deco,  ceramică și design. Clădiri asemănătoare, chiar dacă nu la fel de înalte, au apărut curând în Chicago și în alte mari orașe americane. Chrysler Building a fost în curând depășită în înălțime de Empire State Building, într-un stil Deco puțin mai generos. Rockefeller Center a adăugat un nou element de design: mai multe clădiri înalte grupate în jurul unei piețe deschise, cu o fântână în centru.{{Sfn|Morel|2012|pages=125–30}}

==Art Deco-ul târziu==
<gallery mode="packed" heights="200px">

Old photo of Scala Cinema in Bucharest, Romania.jpg|Cinema Scala pe [[Bulevardul Gheorghe Magheru]], [[București]], de [[Rudolf Fränkel]] (1935)<ref>{{cite web |url=https://armyuser.blogspot.com/2009/08/imobilul-scala-1935.html|title=Casa Racoviță|website=armyuser.blogspot.com|access-date=27 October 2022}}</ref>

File:Miami Beach FL Lincoln Mall Lincoln Theatre01.jpg|[[Teatrul Lincoln (Miami Beach)|Teatrul Lincoln]] din [[Miami Beach, Florida|Miami Beach]], de [[Thomas W. Lamb]] (1936)
File:Paris 75016 Fontaines du Trocadéro 20090815.jpg|[[Palais de Chaillot]] de [[Louis-Hippolyte Boileau]], [[Jacques Carlu]] și [[Léon Azéma]] de la [[Expoziția Internațională din 1937 de la Paris]]
File:L'exposition Auguste Perret (Conseil économique, social et environnemental, Paris) (11872278295).jpg|Scară a [[Consiliul Francez Economic, Social și de Mediu|Consiliului Francez Economic, Social și de Mediu]] din Paris, inițial Muzeul Lucrărilor Publice, construit pentru Expoziția Internațională din 1937 de la Paris, de [[Auguste Perret]] (1937)
File:KingCityHS-RobertStantonTheater.jpg|Liceu în [[King City, California|King City]] ([[California]]), construit de Robert Stanton pentru [[Works Progress Administration]] (1939)
</gallery>

În 1925, două școli concurente diferite au coexistat în cadrul Art Deco: tradiționaliștii, care au fondat Societatea Artiștilor Decoratori; i-a inclus pe designerul de mobilă Emile-Jacques Ruhlmann, Jean Dunard, sculptorul Antoine Bourdelle și designerul Paul Poiret; au combinat forme moderne cu măiestria tradițională și materiale scumpe. De cealaltă parte erau moderniștii, care respingeau din ce în mai mult trecut și voiau un stil bazat pe avansuri în noile tehnologii, simplitate, lipsa de decor, materiale ieftine și producția de masă. Moderniștii și-au fondat propria organizație, [[Uniunea Franceză a Artiștilor Moderni]], în 1929. Printre membrii săi se numărau arhitecții [[Pierre Chareau]], [[Francis Jourdain]], [[Robert Mallet-Stevens]], Corbusier, în Uniunea Sovietică [[Konstantin Melnikov]], designerul irlandez [[Eileen Gray]] și cel francez [[Sonia Delaunay]], bijutierii [[Jean Fouquet]] și [[Jean Puiforcat]]. Ei au atacat cu înverșunarea stilului tradițional Art Deco, despre care au spus că a fost creat doar pentru cei bogați și au insistat că clădirile bine construite ar trebui să fie disponibile tuturor, și că forma urmează funcția. Din perspectiva lor, frumusețea unui obiect sau a unei clădiri ar consta în faptul că era perfect potrivită pentru a-și îndeplini funcțiile. Metodele industriale moderne însemnau că mobila și clădirile puteau să fie produse în serie, nu manual.<ref>Le Corbusier, ''Vers une architecture'', Flammarion, republicat în 1995, pagina xix</ref><ref>Ediția online a Enciclopediei Larousse (în franceză)</ref>

Designerul de interior Art Deco, [[Paul Follot]], a apărat Art Deco-ul zicând: „Știm că omul nu se mulțumește niciodată cu indispensabilul și că superfluul este întotdeauna necesar... Dacă nu, ar trebui să scăpăm de muzică, flori și  parfumuri ..!”{{Sfn|Duncan|1988|page=8}} Cu toate acestea, Le Corbusier a fost un publicist strălucit pentru arhitectura modernistă; el a afirmat că o casă este pur și simplu „o mașină în care să trăiești” și a promovat neobosit ideea că Art Deco-ul era trecutul și modernismul ar fi viitorul. Ideile lui Le Corbusier au fost adoptate treptat de școlile de arhitectură, iar estetica Art Deco a fost abandonată. Aceleași caracteristici care au făcut ca Art Deco-ul să fie popular la început, măiestria, materialele prețioase și ornamentele au dus la declinul său. Marea Criză Economică care a început în Statele Unite în 1929 și a ajuns în Europa la scurt timp după aceea, a redus mult numărul clienților bogați care puteau să plătească pentru mobilă și obiectele de artă. În contextul economic al crizei economice, puține companii erau gata să construiască noi zgârie-nori.<ref name="Goss" /> Chiar și firma Ruhlmann a recurs la producerea de mobilă în serie, mai degrabă decât la articole individuale realizate manual. Ultimele clădiri construite la Paris în noul stil au fost Muzeul Lucrărilor Publice de Auguste Perret (acum [[Consiliul Francez Economic, Social și de Mediu]]), [[Palais de Chaillot]] de [[Louis-Hippolyte Boileau]], [[Jacques Carlu]] și [[Léon Azéma]], și [[Palais de Tokyo]] al expoziției internaționale de la Paris din 1937; au privit spre grandiosul pavilion al Germaniei Naziste, proiectat de [[Albert Speer]], care se confrunta cu pavilionul la fel de grandios socialist-realist al Uniunii Sovietice a lui Stalin.

După Al Doilea Război Mondial, stilul arhitectural dominant a devenit stilul internațional inițiat de Le Corbusier și [[Mies Van der Rohe]]. O mână de hoteluri Art Deco au fost construite în [[Miami Beach, Florida|Miami Beach]] după cel de-Al Doilea Război Mondial, dar în altă parte stilul a dispărut în mare parte, cu excepția designului industrial, unde a continuat să fie folosit în stilul automobilelor și în produse ca jukebox-uri. În anii 1960, a cunoscut o renaștere academică modestă, datorită parțial scrierilor istoricilor în arhitectură ca Bevis Hillier. În anii 1970, s-au făcut eforturi în Statele Unite și Europa pentru păstrarea celor mai bune exemple de arhitectură Art Deco, iar multe clădiri au fost restaurate și refăcute. [[Arhitectura postmodernă]], care a apărut pentru prima dată în anii 1980, la fel ca Art Deco-ul, include deseori elemente pur decorative.<ref name="Goss" /><ref name="Art Deco Style" /><ref name="Design Handbook">{{cite book |last=Fell | first=Charlotte |first2=Peter |last2=Fell |title=Design Handbook: Concepts, Materials and Styles |publisher=Taschen |year=2006 |edition=1 }}</ref><ref name="Art Deco (1920s to 1930s)">{{cite web|url=http://arthistory.heindorffhus.dk/frame-Style21-ArtDeco.htm |title=Art Deco (1920s to 1930s) |last=Heindorf |first=Anne |date=24 iulie 2006 |access-date=6 noiembrie 2008 |archive-url=https://archive.is/20080207022236/http://arthistory.heindorffhus.dk/frame-Style21-ArtDeco.htm |archive-date=7 februarie 2008 |url-status = dead }}</ref> Deco continuă să inspire designeri și este adesea folosit în moda contemporană, bijuterii și articole de toaletă.<ref>{{cite web |url=http://www.library.unsw.edu.au/~thesis/adt-NUN/uploads/approved/adt-NUN20060515.093519/public/02whole.pdf |title=The Decorative in Twentieth Century Art: A Story of Decline and Resurgence |first=Pamela |last=Gaunt |date=august 2005 |url-status = dead|archive-url=https://web.archive.org/web/20081217013725/http://www.library.unsw.edu.au/~thesis/adt-NUN/uploads/approved/adt-NUN20060515.093519/public/02whole.pdf |archive-date=17 decembrie 2008  }}</ref>

== Pictura ==
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:Entrance of Rockefeller Center.JPG|Detaliu din ''Timpul'', pictură murală pe un tavan al unui hol din [[Rockefeller Center]] ([[New York City]]), de pictorul spaniol [[Josep Maria Sert]] (1941)
File:Mural-Ariel-Rios-Marsh-1.jpg|''Muncitori Sortând Scrisori'', o pictură murală din Vama Statelor Unite (New York City), de [[Reginald Marsh (artist)|Reginald Marsh]] (1936)
File:Mural-Ariel-Rios-Rockwell-Kent-1.jpg|''Arta în Tropice'', pictură mural din [[Clădirea Federală William Jefferson Clinton]] ([[Washington, D.C.]]), de [[Rockwell Kent]] (1938)
</gallery>

La Expoziția din 1925 nu a existat nicio secțiune destinată picturii. Pictura Art Deco a fost prin definiție decorativă, concepută pentru decorarea unei camere sau a unei lucrări de arhitectură, așa că puțini pictori au lucrat exclusiv în stilul Art Deco, dar doi pictori sunt puternic asociați cu stilul ăsta. Jean Dupas a pictat picturi murale Art Deco pentru Pavilionul Bordeaux la Expoziția de Arte Decorative din Paris din 1925 și a pictat și tabloul de deasupra șemineului din expoziția Maison de la Collectioneur la Expoziția din 1925, care a prezentat mobilă de Ruhlmann și alți designeri Art Deco de renume. Picturile sale murale au fost, de asemenea, proeminente în decorul [[pachebot|pacheboturilor]] oceanice franceze [[SS Normandie|SS ''Normandie'']]. Opera lui a fost pur decorativă, concepută ca fundal sau însoțitor al altor elemente ale decorurilor.<ref>Louis René Vian, ''Les Arts décoratifs à bord des paquebots français'', Éditions Fonmare, 1992</ref>

Celălalt pictor strâns asociat cu stilul e [[Tamara de Lempicka]]. Născută în Polonia, a emigrat la Paris după [[Revoluția Rusă din 1917]]. A studiat sub [[Maurice Denis]] și [[André Lhote]] și a împrumutat multe elemente din stilurile lor. A pictat portrete într-un stil Art Deco realist, dinamic și colorat.<ref>Blondel, Alain (1999). ''Tamara de Lempicka: a Catalogue Raisonné 1921–1980''. Lausanne: Editions Acatos.</ref>

În anii 1930, o nouă formă dramatică de pictură Art Deco a apărut în Statele Unite. În timpul Marii Crize, a fost creat [[Proiectul Federal de Artă]] al [[Works Progress Administration|Administrației pentru Progresul Lucrărilor]] ca să dea de lucru artiștilor șomeri. Mulți au primit sarcina de a decora clădirile guvernamentale, spitalele și școlile. Nu a existat un stil Art Deco specific folosit în picturile murale; artiștii angajați să picteze în clădiri guvernamentale au venit din multe școli diferite, de la regionalismul american la [[realismul social]]; au inclus [[Reginald Marsh]], [[Rockwell Kent]] și pictorul mexican [[Diego Rivera]]. Picturile murale erau Art Deco, deoarece erau toate decorative și legate de activitățile din clădirea sau orașul în care au fost pictate: [[Reginald Marsh]] și [[Rockwell Kent]] au decorat amândoi clădirile poștale din SUA și i-au înfățișat pe angajații poștali la lucru, în timp ce Diego Rivera îi prezintă pe muncitorii fabricii de automobile pentru [[Institutul de Arte din Detroit]]. Pictura murală a lui Diego Rivera ''[[Omul Controlor al Universului]]'' (1933) pentru [[Rockefeller Center]] a prezentat un portret neautorizat al lui [[Lenin]].<ref>Balfour, Alan (1978). Rockefeller Center: Architecture as Theater. McGraw-Hill, Inc., p. 311, {{ISBN|978-0-070-03480-8}}</ref><ref name="enotes">{{cite web|url=http://www.enotes.com/poetry-criticism/macleish-archibald |title=Archibald MacLeish Criticism |publisher=Enotes.com |access-date=8 decembrie 2011}}</ref> Când Rivera a refuzat să-l înlăture pe Lenin, pictura a fost distrusă și una nouă a fost pictată de artistul spaniol [[Josep Maria Sert]].<ref>{{cite web |url=http://livingnewdeal.org/projects/city-college-san-francisco-pan-american-unity-mural-san-francisco-ca/ |title=City College of San Francisco: Rivera Mural – San Francisco CA|website=The Living New Deal |publisher=Department of Geography, [[University of California, Berkeley]] |access-date=15 iunie 2015 }}</ref><ref>Atkins, Robert (1993). ''ArtSpoke: A Guide to Modern Ideas, Movements, and Buzzwords, 1848–1944''. [[Abbeville Publishing Group|Abbeville Press]]. {{ISBN|978-1-55859-388-6}}.</ref><ref name="WPA Art Recovery Project">{{cite web |url=https://www.gsaig.gov/index.cfm/other-documents/other/works-progress-administration-wpa-art-recovery-project/ |title=Works Progress Administration (WPA) Art Recovery Project |publisher=[[Office of the Inspector General]], General Services Administration |access-date=13 iunie 2015 |url-status = dead|archive-url=https://web.archive.org/web/20150919064231/https://www.gsaig.gov/index.cfm/other-documents/other/works-progress-administration-wpa-art-recovery-project/ |archive-date=19 septembrie 2015 }}</ref>

== Sculptura ==
===Cea monumentală și publică===
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:20120929 Chicago Board of Trade Building top cropped.jpg|Statuia de aluminiu a lui [[Ceres (zeiță)|Ceres]] de [[John Storrs]] în vârful Clădirii [[Chicago Board of Trade]] din [[Chicago]] (1930)
File:Rockefeller Center MAM.JPG|Statuia de [[bronz doré|bronz aurit]] a lui ''[[Prometeu (Manship)|Prometeu]]'' la [[Rockefeller Center]] ([[New York City]]), de [[Paul Manship]] (1934), o actualizare Art Deco stilizată a sculpturii clasice (1936)
File:RocCt-LeeLawrie-Wisdom.jpg|Ornamentarea de portal ''Înțelepciune'' de [[Lee Lawrie]] la Rockefeller Center (1933)
File:New York City, May 2014 - 033.JPG|Statuia lui ''[[Atlas (statuie)|Atlas]]'' de [[Lee Lawrie]] în fața the Rockefeller Center (1936–1937, instalată în 1937)
File:"One is Man Controlling Trade," 1942 statue by Michael Lantz, at Federal Trade Commission, 600 Pennsylvania Ave., NW Washington, D.C LCCN2010641732.tif|''Omul Controlând Comerțul'' de [[Michael Lantz]] la clădirea [[Comisia Federală a Comerțului|Comisiei Federale a Comerțului]] din [[Washington, D.C.]] (1942)
File:NixFedBldgPhilaMailBas1.jpg|''[[Livrarea Scrisorilor (sculpturi)|Livrarea Scrisorilor în Est]]'', de [[Edmond Amateis]], unul dintre patru basoreliefuri de pe [[Clădirea Federală Nix]] din [[Philadelphia]] (1937)
File:Stackpole-155Sansome.jpg|Grupul de sculpturi al lui [[Ralph Stackpole]] deasupra ușii [[Bursa de Valori din San Francisco|Bursei de Valori din San Francisco]] (1930)
File:BBC Broadcasting House Eric Gill.jpg|''Întâmplare în Aer între Înțelepciune și Veselie'' de [[Eric Gill]], pe fațada [[Casa de Transmisiune BBC|Casei de Transmisiune BBC]] din Londra (1932)
File:Cristo Redentor Rio de Janeiro 2.jpg|''[[Cristos Mântuitorul]]'' de [[Paul Landowski]] (1931), din [[steatit]], pe Muntele [[Corcovado]] din [[Rio de Janeiro]] (Brazilia)
</gallery>

Sculptura a fost un element foarte comun și integral al arhitecturii Art Deco. În Franța, basoreliefurile alegorice reprezentând dansul și muzica de [[Antoine Bourdelle]] au decorat cel mai vechi reper Art Deco din Paris, [[Théâtre des Champs-Élysées]], în 1912. 1925 a avut opere sculpturale majore plasate în jurul construcțiilor, pavilioane fiind decorate cu [[friză|frize]] sculpturale, și mai multe alte pavilioane dedicate sculpturii mai mici de birou. În anii 1930, un grup mare de sculptori proeminenți au realizat lucrări pentru [[Expoziția Internațională de Artă și Tehnologie în Viața Modernă]] din 1937 la Chaillot. [[Alfred Janniot]] a realizat sculpturile în relief de pe fațada [[Palais de Tokyo|Palatului Tokyo]]. [[Muzeul de Artă Modernă din Paris]] și esplanada din fața Palatului Chaillot, cu fața spre Turnul Eiffel, au fost aglomerate cu sculpturi noi de [[Charles Malfray]], Henry Arnold și mulți alții.{{Sfn|Arwas|1992|pages=165–66}}

Sculptura publică Art Deco e aproape mereu reprezentativă, de obicei a figurilor eroice sau alegorice legate de scopul clădirii sau al camerei. Temele erau de obicei alese de patron, nu de artist. Sculptura abstractă pentru decor era extrem de rară.<ref>[https://books.google.com/books?isbn=0671808044 Eva Weber, ''Art deco in America''], Exeter Books, 1985, p. 32, {{ISBN|0671808044}}</ref><ref>Duncan, Alistair, ''Art Deco'', p. 121-141</ref>

În Statele Unite, cel mai proeminent sculptor Art Deco pentru artă publică a fost [[Paul Manship]], care a actualizat subiectele și temele clasice și mitologice într-un stil Art Deco. Cea mai faimoasă lucrare a sa a fost statuia lui [[Prometeu (Manship)|Prometeu]]'' de la [[Rockefeller Center]] din New York, o adaptare de secolul 20 a unui subiect clasic. Alte opere importante pentru Rockefeller Center au fost realizate de [[Lee Lawrie]], inclusiv fațada sculpturală și [[Atlas (sculptură)|statuia lui Atlas]].

În timpul Marii Crize Economice din Statele Unite, mulți sculptori au fost însărcinați cu realizarea de lucrări pentru decorarea clădirilor guvernului federal, cu fonduri furnizate de WPA sau [[Works Progress Administration]]. Printre aceștia se afla sculptorul Sidney Biehler Waugh, care a creat reprezentări stilizate și idealizate ale muncitorilor și sarcinile acestora pentru clădirile de birouri ale guvernului federal.<ref>Duncan, ''Art Deco'' (1988), pagina 140</ref> În San Francisco, [[Ralph Stackpole]] a realizat sculptură pentru fațada noii clădiri a [[Bursa de Valori din San Francisco|Bursei de Valori din San Francisco]]. În Washington DC, [[Michael Lantz]] a realizat lucrări pentru clădirea [[Comisia Federală a Comerțului|Comisiei Federale a Comerțului]].

În Marea Britanie, o statuie publică Deco a fost realizată de [[Eric Gill]] pentru [[Casa de Transmisiune BBC]] , în timp ce [[Ronald Atkinson]] a decorat holul fostei [[Clădirea Daily Express din Londra|Clădiri Daily Express]] din Londra (1932).

Una dintre cele mai cunoscute și cu siguranță cea mai mare sculptură publică Art Deco e ''[[Cristos Mântuitorul]]'', realizată de sculptorul francez [[Paul Landowski]] între 1922 și 1931, situată pe un vârf de munte cu vedere la [[Rio de Janeiro]] ([[Brazilia]]).

===Sculptura de birou===
<gallery mode="packed" heights="200">
Fișier:Joseph Csaky, Tête, circa 1920 (vedere frontală și laterală) calcar, 60 cm, Kröller-Müller Muzeul, Otterlo, Olanda.tiff|''Tête'' (vedere frontală și laterală, din calcar), de [[Joseph Csaky]] ({{circa|1920}}), în [[Muzeul Kröller-Müller|Muzeul "Kröller-Müller]]" ([[Otterlo]], [[Țările de Jos]])
Fișier:Le chasseur de Pierre Le Faguays.png|''Vânătorul'', de Pierre Le Faguays (anii 1920)
Fișier:Josef Lorenzl00.jpg|Nud de bronz al unei dansatoare pe un soclu de onix, de [[Josef Lorenzl]] ({{circa|1925}})
Fișier:Speed - Harriet Frishmuth.jpg|''Viteza'', un design pentru un ornament de radiator de [[Harriet Whitney Frishmuth]] (1925)
Fișier:The Flight of Europa.jpg|''Zborul Europei'' (din bronz cu foiță de aur), de [[Paul Manship]] (1925), în [[Muzeul de Artă Americană Whitney|Muzeul de Artă Americană "Whitney]]" ([[New York City|orașul New York]])
Fișier:Art Deco Sculpture.jpg|''Tânără'' (din bronz, fildeș și onix), de sculptorul român [[Demétre Chiparus]] ({{circa|1925}})
Fișier:Demetre Chiparus 2.jpg|''Dansatoare'' (din bronz și fildeș), de Chiparus ({{circa|1925}})
</gallery>

Multe sculpturi Art Deco timpurii erau mici, concepute pentru decorarea saloanelor. Un gen al acestui tip de sculpturi au fost [[sculptură criselefantină|statuetele criselefantine]], numite astfel după un tip de statui din aur și fildeș ale [[templu grec antic|templelor grecești antice]]. Au fost uneori din bronz sau alteori din materiale mai prețioase, ca fildeșul, onixul, [[alabastru|alabastrul]], și [[foiță de aur|foița de aur]].

Unul dintre cei mai cunoscuți sculptori Art Deco a fost [[Demétre Chiparus]], născut în România, care a produs mici sculpturi colorate cu dansatoare. Alți sculptori de salon notabili au inclus [[Ferdinand Preiss]], [[Josef Lorenzl]], [[Alexander Kelety]], [[Dorothea Charol]] și [[Gustav Schmidtcassel]].{{Sfn|Arwas|1992|pages=141–163}} Un alt sculptor american important a fost [[Harriet Whitney Frishmuth]], care studiase cu [[Auguste Rodin]] la Paris.

Pierre Le Paguays a fost un sculptor de birou Art Deco proeminent, ale cărui lucrări au fost prezentate la Expoziția din 1925. A lucrat cu bronz, marmură, fildeș, onix, aur, alabastru și alte materiale prețioase.<ref>Brian Catley, ''Deco and other Bronzes'', paginile 203–209, {{ISBN|978-1851493821}}</ref>

[[François Pompon]] a fost un pionier al sculpturii [[Animalier|animaliere]] stilizate moderne. El nu a fost pe deplin recunoscut pentru realizările sale artistice până la vârsta de 67 de ani la Salon d'Automne din 1922 cu lucrarea ''Ours Blanc'' (Urs Alb), acum în [[Muzeul d'Orsay]] din Paris.<ref name=Kjellberg>{{cite book|last1=Kjellberg|first1=Pierre|title=Bronzes of the 19th Century|date=1994|publisher=Schiffer Publishing, Ltd.|location=Atglen (Pennsylvania)|isbn=0-88740-629-7|page=551|edition=Prima}}<!--|data accesării=20 iulie 2015--></ref>

În paralel cu acești sculptori Art Deco, la Paris și New York au lucrat sculptori moderniști mai avangardați și abstracți. Cei mai proeminenți au fost [[Constantin Brâncuși]], [[Joseph Csaky]], [[Alexander Archipenko]], [[Henri Laurens]], [[Jacques Lipchitz]], [[Gustave Miklos]], [[Jean Lambert-Rucki]], [[Jan și Joël Martel]], [[Chana Orloff]] și [[Pablo Gargallo]].<ref name="Edith Balas, 1998">[https://archive.org/details/bub_gb_0T8LAAAAIAAJ Edith Balas, 1998, ''Joseph Csaky: A Pioneer of Modern Sculpture''], Philadelphia: American Philosophical Society</ref>

== Artele grafice ==
<gallery mode="packed" heights="200">
Fișier:Bakst Nizhinsky.jpg|Program pentru [[Ballets russes|''Ballets Russes'']], de [[Léon Bakst]] (1912)
Fișier:Deutsche Werkbund-Ausstellung Kunst in Handwerk, Industrie und Handel Architektur Köln 1914 Oct. Peter Behrens A. Molling & Comp. KG Hannover Berlin.jpg|Poster al expoziției "[[Deutscher Werkbund]]", de [[Peter Behrens]] (1914)
Fișier:Vanity Fair cover by Georges Lepape 1919.jpg|O copertă a revistei americane ''[[Vanity Fair (1913–1936)|Vanity Fair]],'' de Georges Lepape (1919)
Fișier:Weinold Reiss - Drawing in two colors.jpg|''Interpretare a Harlem Jazzului I,'' de [[Winold Reiss]] (c. 1920)
Fișier:Erté Harpers Bazar cover Feb 1922.jpg|Copertă a revistei ''[[Harper's Bazaar]],'' de [[Erté]] (1922)
Fișier:Brightest London is best reached by Underground, subway poster, 1924.jpg|Poster cu [[Metroul din Londra]], de Horace Taylor (1924)
Fișier:Moulin Rouge Music-Hall.jpg|Poster cu [[Moulin Rouge|''Moulin Rouge'']], de Charles Gesmar (1925)
</gallery>

Stilul Art Deco a apărut devreme în artele grafice, în anii de dinainte de [[Primul Război Mondial]]. A apărut la Paris în afișele și desenele de costume ale lui [[Léon Bakst]] pentru Ballets Russe și în cataloagele designerului de modă [[Paul Poiret]].<ref>[https://archive.org/details/robesdePaulPoir00Irib Paul Iribe, ''Les robes de Paul Poiret'', 1908]</ref> Ilustrațiile lui [[Georges Barbier]] și [[Georges Lepape]] și imaginile din revista de modă ''La Gazette du bon ton'' au surprins perfect eleganța și senzualitatea stilului. În anii 1920, aspectul s-a schimbat; moda evidențiată a fost mai dezinvoltă, sportivă și îndrăzneață, modelele femei fumând de obicei țigări. Revistele americane de modă ca ''[[Vogue (revistă)|Vogue]]'', ''[[Vanity Fair (revistă)|Vanity Fair]]'' și ''[[Harper's Bazaar]]'' au preluat rapid noul stil și l-au popularizat în Statele Unite. De asemenea, a influențat opera ilustratorilor de carte americani, cum ar fi [[Rockwell Kent]]. În Germania, cel mai faimos posterist al perioadei a fost [[Ludwig Hohlwein]], care a creat postere colorate și dramatice pentru festivaluri de muzică, beri și, la sfârșitul carierei sale, pentru Partidul Nazist.{{Sfn|Duncan|1988|pages=148–150}}

În perioada [[Art Nouveau]], afișele făceau publicitate de obicei teatrelor sau cabaretelor. În anii 1920, afișele de călătorie, realizate pentru liniile și companiile aeriene, au devenit extrem de populare. Stilul s-a schimbat în special în anii 1920, astfel încât să concentreze atenția asupra produsului promovat. Imaginile au devenit mai simple, precise, mai liniare, mai dinamice și au fost adesea plasate pe un fundal într-o singură culoare. În Franța, printre designerii populari Art Deco se numărau [[Charles Loupot]] și [[Paul Colin]], care au devenit celebri pentru afișele lor ale cântăreței și dansatoarei americane [[Josephine Baker]]. Jean Carlu a proiectat postere pentru filmele lui Charlie Chaplin, săpunuri și teatre; la sfârșitul anilor 1930 a emigrat în Statele Unite, unde, în timpul Războiului Mondial, a proiectat afișe pentru a încuraja producția de război. Designerul Charles Gesmar a devenit celebru realizând afișe pentru cântăreața [[Mistinguett]] și pentru [[Air France]]. Printre cei mai cunoscuți designeri francezi de postere Art Deco s-a numărat [[Cassandre (artist)|Cassandre]], care a realizat celebrul afiș al pachebotului SS ''Normandie'' în 1935.{{Sfn|Duncan|1988|pages=148–150}}

În anii 1930, un nou gen de afișe a apărut în Statele Unite în timpul Marii Crize Economice. Proiectul Federal de Artă a angajat artiști americani pentru crearea de postere pentru a promova turismul și evenimentele culturale.

==Arhitectura==
{{further|[[Arhitectura Art Deco din New York City]]|[[Listă de arhitectură Art Deco]]|[[Listă de clădiri Art Deco din Sydney]]}}
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:P1030956 Paris Ier La Samaritaine rwk.JPG|Magazinul universal [[La Samaritaine]] din Paris, de [[Henri Sauvage]] (1925–1928)
File:Los Angeles City Hall (color) edit1.jpg|[[Primăria din Los Angeles]] de [[John B. Parkinson|John Parkinson]], [[John C. Austin]], și [[Albert C. Martin Sr.]] (1928)

Old photo of the Art Deco Generala Building (100 Calea Victoriei), 1929.jpg|Interior al [[Calea Victoriei]] nr. 100 în [[București]], de [[Nicolae Nenciulescu]] (1929)

File:InteriorHoyBADF.JPG|Interior din [[Palacio de Bellas Artes]] (Palatul de Arte Frumoase) din [[Ciudad de México]] (Mexic) (1934)
File:La Villa Empain en 2012, après restauration..jpg|Intrarea [[Vila Empain|Vilei Empain]] din [[Bruxelles]] ([[Belgia]]) (1930–34)
File:Diet of Japan Kokkai 2009.jpg|[[Clădirea Națională a Dietei]] din [[Tokyo]] (1936)
File:Vertical panorama of the Mayakovskaya Metro Station.jpg|Stația de metrou [[Mayakovskaya (Metroul din Moscova)|Mayakovskaya]] din [[Moscova]] (1936)

89 Bulevardul Dacia, Bucharest (01).jpg|Detaliu al Bulevardul Dacia nr. 89 în București, de un arhitect necunoscut (anii 1930)
</gallery>

Stilul arhitectural Art Deco și-a făcut debutul la Paris în 1903–1904, odată cu construirea a două blocuri de apartamente în Paris, unul de Auguste Perret pe Strada Benjamin Franklin și celălalt pe Strada Trétaigne de Henri Sauvage. Cei doi tineri arhitecți au folosit pentru prima dată betonul armat în clădirile rezidențiale din Paris; noile construcții aveau linii clare, forme dreptunghiulare și niciun fel de ornamentație pe fațade; au marcat o despărțire clară de stilul [[Art Nouveau]].{{Sfn|Poisson|2009|paginile 299 și 318}} Între 1910 și 1913, Perret și-a folosit experiența la clădiri de apartamente din beton ca să construiască [[Théâtre des Champs-Élysées]] ([[Avenue Montaigne]], nr. 15). Între 1925 și 1928 a construit noua fațadă Art Deco a magazinului universal [[La Samaritaine]] din Paris.{{Sfn|Plum|2014|page=134}}

După Primul Război Mondial, clădirile Art Deco din oțel și beton armat au început să apară în orașele mari din Europa și Statele Unite. În Statele Unite, stilul era cel mai frecvent folosit pentru clădiri de birouri, clădiri guvernamentale, cinemauri și gări. Uneori a fost combinat cu alte stiluri; [[Primăria din Los Angeles]] a combinat Art Deco-ul cu un acoperiș bazat pe [[Mausoleul din Halicarnas|Mausoleul grec antic din Halicarnassus]], în timp ce [[Gara din Los Angeles]] a combinat Deco-ul cu arhitectura colonială spaniolă. Elementele Art Deco au apărut și în proiectele de inginerie, inclusiv turnurile [[Podul Golden Gate|Podului Golden Gate]] și turnurile [[Barajul Hoover|Barajului Hoover]]. În anii 1920 și 1930 a devenit un stil cu adevărat internațional, cu exemple printre care [[Palacio de Bellas Artes]] (Palatul de Arte Frumoase) din [[Ciudad de México]] de [[Federico Mariscal]], stația de metrou [[Mayakovskaya (Metroul din Moscova)|Mayakovskaya]] și [[Clădirea Dietei Naționale]] din [[Tokyo]] de [[Watanabe Fukuzo]].

Stilul Art Deco nu s-a limitat la clădiri pe uscat; [[pachebot|pachebotul]] oceanic francez [[SS Normandie|SS ''Normandie'']], a cărui primă călătorie a fost în 1935, a avut un design Art Deco, inclusiv o sală de mese al cărei tavan și decor au fost realizate din sticlă de [[Lalique]].{{Sfn|Duncan|1988|pages=198–200}}

===„Catedralele Comerțului”===
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:Interior of Fisher Building, Detroit.JPG|[[Fisher Building]] din [[Detroit]] ([[Michigan]]), de [[Joseph Nathaniel French]] (1928)
File:Detroit December 2015 30 (Guardian Building).jpg|Holul inferior din [[Guardian Building]] din Detroit, de [[Wirt Rowland]] (1929)
File:450 Sutter St. lobby 2.JPG|Hol din [[450 Sutter Street]] din [[San Francisco]] ([[California]]), de [[Timothy Pflueger]] (1929)
File:Chrysler Building Lobby.jpg|Hol al [[Chrysler Building]] din [[New York City]], de [[William Van Alen]] (1930)
File:Chrysler Building 01.JPG|Lift din Chrysler Building (1930)
</gallery>

Marile realizări ale designului interior Art Deco erau holurile clădirilor guvernamentale, ale teatrelor și, în special, ale clădirilor de birouri. Interioarele erau extrem de colorate și dinamice, combinând sculptură, picturi murale și designuri geometrice ornamentate din marmură, sticlă, ceramică și oțel inoxidabil. Un exemplu timpuriu a fost [[Fisher Building]] din [[Detroit]], de [[Joseph Nathaniel French]], holul fiind foarte decorat cu sculpturi și ceramică. [[Guardian Building]] (inițial Union Trust Building) din Detroit, de [[Wirt Rowland]] (1929), e decorată cu marmură roșie și neagră și ceramică viu colorată, evidențiată de ușile și ghișeele din oțel foarte lustruit. Decorul sculptural instalat în pereți a ilustrat virtuțile industriei și cele ale economisirii; clădirea a fost numită imediat „Catedrala Comerțului” (Cathedral of Commerce). Clădirea medicală și dentară numită [[450 Sutter Street]] din [[San Francisco]] de [[Timothy Pflueger]] a fost inspirată de arhitectura [[Civilizația mayașă|mayașă]], într-o formă foarte stilizată; a folosit forme piramidale, iar pereții interiori au fost acoperiți rânduri de hieroglife foarte stilizate.{{Sfn|Duncan|1988|pages=198–200}}

În Franța, cel mai bun exemplu de interior Art Deco e [[Palais de la Porte Dorée]] (1931) de [[Albert Laprade]], [[Léon Jaussely]] și [[Léon Bazin]]. Clădirea (acum Muzeul Național al Imigrației, cu un acvariu la subsol) a fost construită pentru [[Expoziția Colonială de la Paris]] din 1931, pentru sărbătorirea oamenilor și a produselor coloniilor franceze.  Fațada exterioară a fost în întregime acoperită cu sculpturi, iar holul a creat o armonie Art Deco cu un parchet din lemn cu un model geometric, o pictură murală care înfățișează oamenii coloniilor franceze, și o compoziție armonioasă de uși verticale și balcoane orizontale.{{Sfn|Duncan|1988|pages=198–200}}

=== Cinemaurile palate ===
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:Graumanegyptian-opening1922.jpg|[[Grauman's Egyptian Theatre]] din [[Hollywood]] ([[Los Angeles]], [[California]]) (1922)
File:Paramount Fountain of Light in Lobby.jpg|Hol grandios înalt de patru etaje al Cinemaului Paramount din [[Oakland]] (California) (1932)
File:Radio City Music Hall 3051638324 4a385c5623.jpg|Auditoriu cu scenă din [[Radio City Music Hall]] din [[New York City]] (1932)
File:Facade Rex.jpg|[[Grand Rex]] din [[Paris]] (1932)
File:Gaumont State Cinema Entrance.jpg|[[Gaumont State Cinema]] din [[Londra]] (1937)
File:The Paramount, Shanghai.JPG|The [[Paramount (Shanghai)|Paramount]] Theatre din [[Shanghai]] (China) (1933)
</gallery>
Multe dintre cele mai bune exemple de Art Deco care au supraviețuit sunt cinematografele construite în anii 1920 și 1930.  Perioada Art Deco a coincis cu tranziția de la filmele mute la cele cu sunet, iar companiile de film au construit cinemauri enorme în orașele importante pentru a captura publicul uriaș care venea să vadă filme. Palatele de film din anii 1920 combinau adesea teme exotice cu stilul Art Deco; [[Grauman's Egyptian Theatre]] din [[Hollywood]] (1922) a fost inspirat de [[mormânt|mormintele]] și [[Piramidă (mormânt)|piramidele]] [[arhitectura egipteană antică|egiptene antice]]. Cea mai mare construcție dintre toate e [[Radio City Music Hall]] din New York, care a fost deschisă în 1932. Concepută inițial ca teatru de scenă, s-a transformat rapid într-un cinema, cu o capacitate de 6.015 persoane. Designul interior de [[Donald Deskey]] a folosit sticlă, aluminiu, crom și piele astfel încât să creeze o evadare colorată din realitate. [[Paramount Theatre (Oakland, California)|Paramount Theatre]] din [[Oakland]] (California), de [[Timothy Pflueger]], avea o fațadă colorată din ceramică, un hol înalt de patru etaje și camere Art Deco separate pentru fumători pentru domni și doamne.  Cinemauri palate mari asemănătoare au apărut în Europa. [[Grand Rex]] din Paris (1932), cu impunătorul său turn, a fost cel mai mare cinema din Europa. [[Gaumont State Cinema]] din Londra (1937) avea un turn modelat după Empire State Building, acoperit cu plăci ceramice crem și un interior [[arhitectura neorenascentistă|neorenascentist]] italian Art Deco. The [[Paramount (Shanghai)|Paramount Theatre]] din [[Shanghai]] (1933) a fost inițial construit ca o sală de dans numită ''Poarta Celor 100 de Plăceri''; a fost transformat în cinematograf după Revoluția Comunistă din 1949, iar acum e o sală de bal și o discotecă. În anii 1930, arhitecții italieni au construit un cinema palat, Cinema Impero, în [[Asmara]], în ce e acum [[Eritreea]]. Astăzi, multe dintre cinemauri au fost împărțite în multiplexuri, dar altele au fost restaurate și sunt folosite ca centre culturale în comunitățile lor.{{Sfn|Duncan|1988|pages=197–199}}

=== Modernismul pachebot ===
{{Articol principal|Modernism pachebot}}
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:Broadcasting House by Stephen Craven.jpg|Corțul rotund în stilul nautic al [[Casa de Transmisiune BBC|Casei de Transmisiune BBC]] din [[Londra]] (1931)
File:Immeuble de Pierre Patout Bd Victor Paris XV.jpg|Clădire în stilul ''pachebot'', nr. 3 Boulevard Victor din Paris, de [[Pierre Patout]] (1935)
File:Pan-Pacific Auditorium entrance.jpg|[[Auditoriul Pan-Pacific]] din [[Los Angeles]] (1936)
File:LaGuardia MarineAirTerminal 1974.jpg|The [[Marine Air Terminal]] al [[Aeroportul La Guardia|Aeroportului La Guardia]] (1937) a fost terminalul New Yorkului pentru zborurile navelor Pan Am Clipper spre Europa
File:Hoover Building No 1.jpg|Cantina The [[Hoover Building, Perivale, Londra|Hoover Building]] din [[Perivale]], o suburbie a Londrei, de Wallis, Gilbert și Partners (1938)
File:Ancien Institut national de Radiodiffusion - vue d'ensemble.JPG|[[Le Flagey|Fostul Institut Belgian Național al Transmiterii Radio]] din [[Ixelles]] ([[Bruxelles]], Belgia) (1938)
File:World Fair 1939 LOC gsc.5a03061.jpg|Pavilionul Ford de la [[Expoziția Universală de la New York din 1939]]
File:First Church of Deliverance 2.jpg|Biserică modernistă pachebot, [[First Church of Deliverance]] din [[Chicago]] ([[Illinois]]), de [[Walter T. Bailey]] (1939). Turnurile au fost adăugate în 1948.
</gallery>

La sfârșitul anilor 1930, o nouă varietate a arhitecturii Art Deco a devenit obișnuită, numită ''modernism pachebot''. Clădirile aveau colțurile rotunjite și linii orizontale lungi; erau construite din beton armat și erau aproape mereu albe; uneori aveau elemente nautice, ca balustrade care semănau cu cele de pe o navă. Colțul rotunjit nu era cu totul nou; apăruse la Berlin în 1923 la [[Mossehaus]] de [[Erich Mendelsohn]] și mai târziu la [[Hoover Building, Perivale, Londra|Hoover Building]], un complex industrial din suburbia londoneză [[Perivale]]. În Statele Unite, a devenit cel mai strâns asociat cu transportul; modernismul pachebot a fost rar la clădirile de birouri, dar a fost folosit des pentru stațiile de autobuz și terminalele de aeroporturi, cum ar fi terminalul aeroportului La Guardia din New York, care a gestionat primele zboruri transatlantice, prin intermediul navelor PanAm Clipper, și în arhitectura de la marginea drumurilor, cum ar fi benzinăriile și restaurantele. La sfârșitul anilor 1930, o serie de mese, modelate după niște vagoane simplificate, au fost produse și instalate în orașe din New England. Cel puțin două exemple rămân încă și sunt acum clădiri istorice înregistrate.{{Sfn|Duncan|1988|page=197}}

==Ornamente și motive==
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:Fire screen made by Rose Iron Works of Cleveland, 1930.JPG|Eran de fier pentru șemineu, de Rose Iron Works ([[Cleveland]], [[Ohio]]) (1930)
File:Elevator doors of Chrysler Building (1927-30).jpg|Ușile unui lift din [[Chrysler Building]] (New York City), de [[William Van Alen]] (1927–30)
File:MilwaukeeGasLightBuilding architecturaldetails.jpg|Motivul răsăritului la [[Wisconsin Gas Building]] ([[Milwaukee]], [[Wisconsin]]) (1930)
File:Oakland Paramount facade mosaic detail 2.jpg|Detaliu al fațadei mozaicate a [[Paramount Theatre (Oakland, California)]] (1931)
</gallery>

Ornamentarea în perioada Art Deco a trecut prin mai multe faze distincte. Între 1910 și 1920, pe măsură ce Art Nouveau-ul se epuizase, stilurile de design au văzut o revenire la tradiție, în special în opera lui Paul Iribe. În 1912, André Vera a publicat un eseu în revista ''L'Art Décoratif'', cerând o revenire la măiestria și materialele din secolele anterioare și folosind un nou repertoriu de forme luate din natură, în special coșuri și ghirlande de fructe și flori. O a doua tendință a Art Deco-ului, tot din 1910 până în 1920, a fost inspirată de culorile strălucitoare ale mișcării artistice cunoscute ca [[Fauvism|Fauves]] și de costumele și decorurile colorate ale Ballets Russes. Acest stil a fost adesea exprimat cu materiale exotice ca piela de rechin, sideful, fildeșul, pielea colorată, lemnul lăcuit și vopsit, și incrustările decorative pe mobilă care îi evidențiau geometria. Această perioadă a stilului a atins punctul culminant la Expoziția de Artă Decorativă de la Paris din 1925. La sfârșitul anilor 1920 și 1930, stilul decorativ s-a schimbat, inspirat de noi materiale și tehnologii, devenind mai puțin ornamental. Mobila, la fel ca arhitectura, a început să aibă margini rotunjite și să capete un aspect lustruit și raționalizat, preluat din stilul modern. Materiale noi, ca oțelul cromat, aluminiul și [[Bachelită|bachelita]], o formă timpurie de plastic, au început să apară în mobilă și decor.<ref>Text explicativ despre Art Deco în Muzeul Artelor Decorative din Paris</ref>

De-a lungul perioadei Art Deco, în special în anii 1930, motivele ornamentării au exprimat funcția clădirii. Teatrele erau decorate cu sculpturi care înfățișeau muzica, dansul și emoția; companiile electrice au arătat răsăriturile, Chrysler Building prezentâmd ornamente stilizate de capotă; frizele din Palais de la Porte Dorée la Expoziția Colonială de la Paris din 1931 arătau fețele diferitelor naționalități ale coloniilor franceze. Stilul pachebot a făcut să pară că clădirea în sine era în mișcare. Picturile murale WPA din anii 1930 au prezentat oameni obișnuiți; muncitori din fabrici, lucrători poștali, familii și fermieri, în locul eroilor clasici.{{Sfn|Duncan|1988|page=250}}

==Mobila==
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:Paul follot, sedia, parigi 1914-16 ca.JPG|Scaun de [[Paul Follot]] (1912–1914)
File:Art Deco chair and screen (1912 and 1920).jpg|Scaun de [[Louis Süe]] (1912) și ecran pictat de [[André Mare]] (1920)
File:Art Deco dressing table (1919-20).jpg|Masă de toaletă cu fotoliu și intasii de marmură cu lemn lăcuit și aurit de Follot (1919–20)
File:Emile-Jacques Ruhlmann (French, 1879-1933). Corner Cabinet, ca. 1923..jpg|Dulap de colț de mahon cu un design cu un coș cu trandafiri făcut dintr-o intarsie de fildeș de [[Émile-Jacques Ruhlmann]] (1923)
File:J.-E. Ruhlmann au Musée des Années 30 (Boulogne-Billancourt) (2132077838).jpg|Comodă de Ruhlmann (1926)
File:Jacques-Emile Ruhlmann (Musée des Beaux-Arts de Lyon) (5469658728).jpg|Comodă de Ruhlmann
File:André Groult, cassettone antropomorphe, parigi, 1925 ca.jpg|Dulap acoperit cu [[șagrin]] și piele de crocodil de [[André Groult]] (1925)
File:Gio ponti ed emilio lancia, sala da pranzo 'domus nova', 1927, 02.JPG|Mobilă de [[Gio Ponti]] (1927)
File:Desk of Adminiistrator Michel Roux-Spitz 1930.jpg|Biroul unui administrator, de [[Michel Roux-Spitz]] pentru Salonul Artiștilor Decoratori din 1930
File:Fauteuil jazzclub.jpg|Fotoliu Art Deco de bar (anii 1930)
File:"La Maison Leleu" au Musée des Années 30 (Boulogne-Billancourt) (2132078468).jpg|Mobilă Art Deco târzie cu un covor de [[Jules Leleu]] (1930s)
File:Waterfall buffet table.jpg|O masă-bufet în [[stilul cascadă]]
</gallery>

Mobila franceză din 1910 până la începutul anilor 1920 a fost în mare măsură o actualizare a stilurilor tradiționale franceze de mobilă și a designurilor Art Nouveau ale lui [[Louis Majorelle]], [[Charles Plumet]] și ale altor producători.  Producătorii francezi de mobilă s-au simțit amenințați de popularitatea tot mai mare a producătorilor și stilurilor germane, în special stilul [[Biedermeier]], care era folosea linii simple. Designerul francez Frantz Jourdain, președintele Salonului d'Automne din Paris, a invitat designerii din München să participe la salonul din 1910. Designerii francezi au văzut noul stil german și au decis să facă față provocării germane. Francezii au decis să prezinte noi stiluri franceze la salonul din 1912. Regulile salonului indicau că numai stilurile moderne erau permise. Toți marii designeri francezi de mobilă au luat parte la Salon: Paul Follot, Paul Iribe, Maurice Dufrêne, André Groult, André Mare și Louis Suë au participat, prezentând noi lucrări care au actualizat stilurile tradiționale franceze [[stilul Ludovic al XVI-lea|Ludovic al XVI-lea]] și [[Ludovic-Filip al Franței|Ludovic-Filip]] cu forme mai drepte, inspirate din cubism și culori mai intense inspirate de [[fauvism]] și de [[Les Nabis]].{{Sfn|Benton|2002|pages=91–93}}

Pictorul [[André Mare]] și designerul de mobilă [[Louis Süe]] au participat la salonul din 1912. După Primul Război Mondial, cei doi s-au unit ca să-și formeze propria companie, numită în mod oficial ''Compagnie des Arts Française'', dar de obicei cunoscută pur și simplu ca Suë și Mare. Spre deosebire de proeminenții designeri Art Nouveau ca Louis Majorelle, care au proiectat personal fiecare piesă, cei doi au reunit o echipă de meșteri calificați și au produs designuri interioare complete, inclusiv mobilă, sticlărie, covoare, ceramică, tapet și corpuri de iluminat. Lucrările lor au prezentat culori strălucitoare și mobilă făcută din lemn fin, ca abanos incrustat cu sidef, sau stalop și metal argintat pentru crearea de buchete de flori. Au conceput totul, de la interiorul căptușelilor pacheboturilor până la sticlele de parfum pentru [[Jean Patou]]. Firma a prosperat la începutul anilor 1920, dar cei doi erau mai buni meșteșugari decât oameni de afaceri. Firma a fost vândută în 1928 și ambii au părăsit-o.{{Sfn|Arwas|1992|page=51}}

Cel mai proeminent designer de mobilă de la Expoziția de Arte Decorative din 1925 a fost [[Émile-Jacques Ruhlmann]], din Alsacia. Mai întâi și-a expus lucrările la Salonul de Toamnă din 1913, iar apoi a avut propriul său pavilion, „Casa Colecționarului Bogat”, la Expoziția din 1925. El a folosit doar cele mai rare și mai scumpe materiale, inclusiv [[abanos]], [[mahon]], [[lemnul de trandafir]], [[Insula Ambon|ambon]] și alte tipuri exotice de lemn, decorate cu intarsii de fildeș, carapace de broaște țestoase, sidef, și mici pompoane de mătase care decorau mânerele sertarelor.{{Sfn|Duncan|1988|page=15}} Mobila sa s-a bazat pe modele din secolul al XVIII-lea, dar simplificate și remodelate. La toate lucrările sa, structura interioară a mobilei era complet ascunsă. Rama, de obicei din stejar, era complet acoperită cu o suprapunere de fâșii subțiri de lemn, apoi acoperită de un al doilea strat de fâșii de lemn rar și scump. Aceasta a fost apoi acoperită cu un furnir și lustruită, astfel încât ca piesa să arăte de parcă ar fi fost tăiată dintr-un singur bloc de lemn. Contrastul cu lemn întunecat era asigurat de intarsii de fildeș. Conform lui Ruhlmann, fotoliile și unele scaune trebuiau proiectate diferit în funcție de funcțiile camerelor în care apăreau; fotoliile de sufragerie au fost concepute astfel încât să fie primitoare, scaunele de birou confortabile, iar scaunele de salon voluptuoase. Doar un număr mic de piese din fiecare design de mobilă a fost realizat, iar prețul mediu al unuia dintre paturile sau dulapurile sale era mai mare decât cel al unei case medii.{{Sfn|Arwas|1992|page=56}}

[[Jules Leleu]] a fost un designer de mobilă tradițională care s-a mutat lin la Art Deco în anii 1920; a proiectat mobilă pentru sala de mese a [[Palatul Élysée|Palatului Élysée]] și pentru cabinele de clasa întâi ale vaporului ''Normandie''. Stilul său a fost caracterizat de folosirea abanosului, a lemnului de Macassar, a nucului, cu intarsii de fildeș și sidef. El a introdus stilul mobilei Art Deco lăcuite la sfârșitul anilor 1920, iar la sfârșitul anilor 1930 a introdus mobila din metal cu panouri de sticlă afumată.{{Sfn|Duncan|1988|pages=18–19}} În Italia, designerul Gio Ponti era cunoscut pentru designurile sale simplificate.

Mobila costisitoare și exotică al lui Ruhlmann și al altor tradiționaliști i-a înfuriat pe moderniști, inclusiv pe arhitectul Le Corbusier, determinându-l să scrie o celebră serie de articole denunțând stilul artistic decorativ. A atacat mobila făcută numai pentru cei bogați și a cerut designerilor să creeze mobilier realizată din materiale ieftine și în stilul modern, pe care oamenii obișnuiți și-o puteau permite. El și-a proiectat propriile scaune, create astfel încât să fie ieftine și produse în masă.<ref>Alexandra Griffith Winton, [http://www.metmuseum.org/toah/hd/dsgn2/hd_dsgn2.htm ''Design, 1925–1950'']. Muzeul Metropolitan de Artă, Cronolgie a Istoriei Artei, octombrie 2008</ref>

În anii 1930, designurile de mobilă s-au adaptat la formă, cu suprafețe mai netede și forme curbate. Maeștrii stilului târziu l-au inclus [[Donald Deskey]], care a fost unul dintre cei mai influenți designeri, și care a creat interiorul Radio City Music Hall. El a folosit un amestec de materiale tradiționale și foarte moderne, inclusiv aluminiu, crom și bachelită (o formă timpurie de plastic).{{Sfn|Duncan|1988|page=36}} [[Stilul Cascadă]] a fost popular în anii 1930 și 1940, fiind cea mai răspândită formă de mobilă Art Deco la vremea respectivă. Piesele erau de obicei făcute din placaj finisat cu furnir blond și cu margini rotunjite, asemănătoare unei cascade.<ref name="Cooper">{{cite journal|last=Cooper|first=Dan|title=Furniture of the Jazz Age|journal=Old-House Interiors|publisher=William J. O'Donnell|volume=7|number=6|page=42|url=https://books.google.com/books?id=4zAEAAAAMBAJ|date=noiembrie 2011}}</ref>

== Designul ==
{{Articol principal|Modernism pachebot}}
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:Duofold Desk Set.jpg|Set de birou de [[Parker Duofold]] ({{circa}} 1930)
File:Beau Brownie.jpg|Cameră „Beau Brownie”, design de [[Walter Dorwin Teague]] pentru [[Eastman Kodak]] (1930)
File:Philips 930.jpg|Radio Art Deco [[Philips]] (1931)
File:SLNSW 22573 Chrysler Airflow.jpg|[[Chrysler Airflow]], proiectat de Carl Breer (1934)
File:SS Normandie (ship, 1935) interior.jpg|Sală de mese mare a pachebotului [[SS Normandie|SS ''Normandie'']] de [[Pierre Patout]] (1935); basoreliefuri de [[Raymond Delamarre]]
File:Bugatti Aérolithe AV.jpg|Aérolithe [[Bugatti]] (1936)
File:Vintage Philco (Big Bullet) Table Radio, Model 37-610T, Broadcast & Short Wave Bands, Art Deco Design, 5 Vacuum Tubes, Walnut Veneer Cabinet, Circa 1937 (15351304051).jpg|Radio de masă Philco ({{circa|1937}})
File:Lurelle Guild. Vacuum Cleaner, ca. 1937..jpg|Aspirator [[Electrolux]] (1937)
File:NY Worlds' Fair streamlined Hudson LC-G613-T01-35339 DLC.jpg|Locomotiva pachebot Hudson 4-6-4 [[20th Century Limited]] ({{circa|1939}})
</gallery>

Pachebot a fost o varietate de Art Deco care a apărut la mijlocul anilor 1930. A fost influențat de principiile aerodinamice moderne dezvoltate pentru aviație și balistică pentru a reduce rezistența aerodinamică la viteze mari. Formele de glonț au fost aplicate de designeri mașinilor, trenurilor, navelor și chiar obiectelor care nu erau destinate mișcării, cum ar fi [[frigider|frigiderele]], [[pompă de benzină|pompele de benzină]] și clădirile.<ref name="Design: A Concise History" /> Unul dintre primele vehicule în acest stil a fost [[Chrysler Airflow]] din 1933. Nu a avut succes comercial, dar frumusețea și funcționalitatea designului său au creat un precedent; însemna modernitate. A continuat să fie folosit în proiectarea mașinilor bine după cel de-Al Doilea Război Mondial.<ref>{{cite book |last=Gartman |first=David |title=Auto Opium |publisher=Routledge |year=1994 |pages=122–124 | isbn=978-0-415-10572-9}}</ref><ref>{{cite web |url=http://www.phxart.org/exhibition/exhibitioncurves.aspx |title=Curves of Steel: Streamlined Automobile Design |publisher=Phoenix Art Museum |year=2007 |access-date=1 septembrie 2010 |archive-date=2009-06-24 |archive-url=https://web.archive.org/web/20090624171243/http://www.phxart.org/exhibition/exhibitioncurves.aspx |dead-url=yes }}</ref><ref>{{cite book |last=Armi |first=C. Edson |title=The Art of American Car Design |publisher=Pennsylvania State University Press |year=1989 |page=66 |isbn=978-0-271-00479-2}}</ref><ref>{{cite book |last=Hinckley |first=James |title=The Big Book of Car Culture: The Armchair Guide to Automotive Americana |publisher=MotorBooks/MBI Publishing |year=2005 |page=239 |isbn =978-0-7603-1965-9}}</ref>

Noile materiale industriale au început să influențeze proiectarea mașinilor și a obiectelor de uz casnic. Acestea includ [[aluminiu|aluminiul]], [[cromare|cromul]] și [[bachelită|bachelita]] (o formă timpurie de plastic). Bachelita putea să fie modelată ușor în diferite forme și în la puțin a fost folosită la telefoane, radiouri și alte aparate.

Pacheboturile au adoptat, de asemenea, un stil de Art Deco. Cel mai faimos exemplu a fost SS ''Normandie'', care a făcut prima sa călătorie transatlantică în 1935. A fost conceput special ca să-i aducă pe americanii bogați la Paris să facă cumpărături. Cabinele și saloanele au prezentat cele mai noi mobile și ornamentări Art Deco. Marele Salon al navei, care era restaurantul pentru pasagerii de la clasa întâi, era mai mare decât Sala Oglinzilor din [[Palatul de la Versailles]]. Era iluminat cu lumini electrice în interiorul a douăsprezece stâlpi de cristal Lalique, 36 de stâlpi asemănători căptușind pereții. Acesta a fost unul dintre primele exemple de iluminare, fiind integrat direct în arhitectură. Stilul navelor a fost în curând adaptat clădirilor. Un exemplu notabil se găsește pe malul din San Francisco, unde clădirea Muzeului Maritim, construită ca baie publică în 1937, seamănă cu o feribotă, cu balustrade pentru nave și colțuri rotunjite. Terminalul de feriboturi Star din Hong Kong a folosit, de asemenea, o variantă a stilului.<ref name="Goss" />

==Textilele și moda==
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:"Abundance" Textile MET DP293540.jpg|Designul textil ''Abundență'' de [[André Mare]], (1911) ([[Muzeul Metropolitan de Artă]])
File:"Draperies" Textile MET DP293587.jpg|Model textil cu trandafiri creat de Mare ({{circa|1919}}) (Muzeul Metropolitan de Artă)
File:Rose Mousse MET DP105936.jpg|Model de tapițerie cu trandafiri, din bumbac și mătase (1920) (Muzeul Metropolitan de Artă)
File:Paul Iribe, birds from Les Ateliers de Martine.jpg|Design cu păsări din Les Ateliers de Martine de [[Paul Iribe]] (1918)
</gallery>

Materialele textile au fost o parte importantă a stilului Art Deco, sub formă de tapete, tapițerii și covoare colorate. În anii 1920, designerii au fost inspirați de decorurile scenice ale [[Ballets Russes]], de designurile textile și costumele lui [[Léon Bakst]] și ale cooperative [[Wiener Werkstätte]]. Designurile interioare timpurii ale lui [[André Mare]] prezentau ghirlande de trandafiri și flori viu colorate și foarte stilizate, care decorau pereții, podelele și mobila. Motivele florale stilizate au dominat, de asemenea, creațiile lui [[Raoul Dufy]] și [[Paul Poiret]], precum și designurile de mobilă ale lui J. E. Ruhlmann. Covorul floral a fost reinventat în stilul Deco de [[Paul Poiret]].<ref>De Morant, Henry, ''Histoire des arts décoratifs'' (1970), paginile 448-453</ref>

Folosirea stilului a fost mult îmbunătățită prin introducerea sistemului de imprimare pe șabloane ''pochoir'', care a permis designerilor să obțină claritatea liniilor și culorile foarte vii. Formele Art Deco au apărut în îmbrăcămintea lui [[Paul Poiret]], [[Charles Worth]] și [[Jean Patou]].<ref name="Beltra, Rubio 2016">Beltra, Rubio, ''Exploring Art Deco in Textile and Fashion Design'', 20 decembrie 2016, site-ul [[Muzeul Metropolitan de Artă|Muzeului Metropolitan de Artă]]</ref>

Tapetele și textilele Art Deco târzii au prezentat uneori scene industriale stilizate, peisaje urbane, locomotive și alte teme moderne, precum și figuri feminine stilizate, culori metalice și designuri geometrice.<ref name="Beltra, Rubio 2016"/>

Moda s-a schimbat dramatic în perioada Art Deco, datorită în special designerilor [[Paul Poiret]] și mai târziu [[Coco Chanel]]. Poiret a conceput îmbrăcăminte tăiată de-a lungul liniilor drepte și construită din motive dreptunghiulare.<ref name=met/> Stilurile sale ofereau simplitate structurală.<ref name=met/> Aspectul corsetat și stilurile formale din perioada anterioară au fost abandonate, iar moda a devenit mai practică și simplificată, cu utilizarea de noi materiale, culori mai strălucitoare și modele tipărite.<ref name=met/> Designera Coco Chanel a continuat tranziția, popularizând stilul chic sportiv și casual.<ref name=Horton-2007>{{cite book|first=Ros|last=Horton|first2= Sally|last2=Simmons|title=Women Who Changed the World| page=103|year=2007|isbn=978-1847240262|publisher=Quercus|access-date=8 martie 2011 | url= https://books.google.com/books?id=7LYLOj2APSsC&pg=PA103}}</ref>

<gallery mode="packed" heights="200px">
File:Evening coat MET 85.151 bw.jpeg|Haină de seară de [[Paul Poiret]], {{circa|1912}}, mătase și metal (Muzeul Metropolitan de Artă)
File:A. Kellerman 1920-2.jpg|[[Annette Kellermann]] ca Venus Scufundată în [[Los Angeles]] ({{circa|1920}})
File:Cécile Sorel, in 1920, by Reutlinger.jpg|[[Cécile Sorel]], la [[Comédie-Française]] (1920)
File:Fashion picture by Adolf de Meyer 4.jpg|[[Desiree Lubovska]] într-o rochie de [[Jean Patou]] ({{circa|1921}})
File:Natacha Rambova dressed by Paul Poiret.png|[[Natacha Rambova]] într-o rochie creată de Poiret (1926)
File:Gabrielle Chanel en marinière.jpg|[[Coco Chanel]] într-o bluză de marinar cu pantaloni (1928)
</gallery>

==Bijuteriile==
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:Art Deco bracelet (1925) Museum of Decorative Arts.jpg|Brățară Art Deco de aur, coral și jad (1925) ([[Muzeul Artelor Decorative din Paris]])
File:Art Deco glass pendants Rene Lalique.jpg|Pandantive de sticlă modelată pe șnururi de mătase de [[René Lalique]] (1925–1930)
File:Art Deco buckle (1925).jpg|Cataramă de aur încrustată cu diamante și onix, lapis lazuli, jad, și coral, de [[Boucheron]] (1925)
File:Cartier 3526707735 f4583fda9a.jpg|''Colierul Mackay cu Smarald'', smarald, diamant and platină, de [[Cartier SA|Cartier]] (1930) ([[Muzeul Național de Istorie Naturală Smithsonian]], SUA)
</gallery>

În anii 1920 și 1930, designeri, printre care René Lalique și Cartier, au încercat să reducă dominanța [[diamant|diamantelor]], introducând pietre prețioase mai colorate, cum ar fi smaraldele mici, rubinele și safirele. De asemenea, au pus un accent mai mare pe încrustările foarte elaborate și elegante, cu materiale mai puțin costisitoare, ca smalțul, sticla, cornul și fildeșul. Diamantele în sine au fost tăiate în forme mai puțin tradiționale; Expoziția din 1925 a văzut multe diamante tăiate sub formă de tije mici sau bețe de chibrit. Încrustările pentru diamante s-au schimbat, de asemenea; din ce în ce mai des, bijutierii foloseau [[platină]] în loc de aur, deoarece era rezistentă și flexibilă și puteau să pună grupuri de pietre. Bijuterii au început, de asemenea, să folosească materiale mai întunecate, cum ar fi emailurile și [[onix|onixul]] negru, care au oferit un contrast mai mare cu diamantele.{{Sfn|Arwas|1992|pages=121–123}}

Bijuteriile au devenit mult mai colorate și mai variate în stil. Cartier și firma Boucheron au combinat diamante cu alte pietre prețioase colorate tăiate sub formă de frunze, fructe sau flori, pentru producerea de broșe, inele, cercei, agrafe și pandantive. Temele din Orientul Îndepărtat au devenit, de asemenea, populare; plăcile de jad și corali au fost combinate cu platină și diamante, iar gențile, cutiile pentru țigări și cele pentru pulbere au fost decorate cu peisaje japoneze și chineze făcute cu sidef, smalț și lac.{{Sfn|Arwas|1992|pages=121–123}}

Schimbarea rapidă a modei în îmbrăcăminte a adus noi stiluri de bijuterii. Rochiile fără mâneci din anii 1920 au însemnat că armele aveau nevoie de decor, iar designerii au creat rapid brățări din aur, argint și platină încrustate cu lapis lazuli, onix, corali și alte pietre colorate; Alte brățări erau destinate brațelor superioare, iar mai multe brățări erau deseori purtate în același timp. Tunsorile scurte ale femeilor din anii 1920 solicitau modele complexe de cercei Art Deco. Pe măsură ce femeile au început să fumeze în public, designerii au creat suporturi de țigări foarte ornate. Inventarea ceasului de mână înainte de Primul Război Mondial i-a inspirat pe bijutieri să creeze ceasuri extraordinare, încrustate cu diamante și placate cu smalț, aur și argint. Ceasurile cu pandantiv, atârnate de o panglică, au devenit, de asemenea, la modă.{{sfn|Arwas|1992|pages=125}}

Casele de bijuterii stabilite la Paris în acea perioadă, Cartier, [[Chaumet]], Georges Fouquet, [[Mauboussin]] și [[Van Cleef & Arpels]], toate au creat bijuterii și obiecte în noua modă. Firma Chaumet a realizat cutii de țigări, brichete, cutii de pastile și caiete extrem de geometrice, din pietre dure decorate cu [[jad]], [[lapis lazuli]], diamante și safire. Lor li s-au alăturat mulți tineri designeri noi, fiecare cu propria idee de Art Deco. [[Raymond Templier]] a conceput piese cu modele geometrice extrem de complicate, inclusiv cercei din argint care arătau ca zgârie-nori. [[Gerard Sandoz]] avea doar 18 ani când a început să proiecteze bijuterii în 1921; el a creat multe piese celebre pe baza aspectului neted și lustruit al mașinilor moderne. De asemenea, designerul de sticlă [[René Lalique]] a intrat pe teren, creând pandantive cu fructe, flori, broaște, zâne sau sirene din sticlă sculptată în culori vii, agățate de șnururi de mătase cu ciucuri.{{sfn|Arwas|1992|pages=125}} Bijutierul [[Paul Brandt]] a contrastat modele dreptunghiulare și triunghiulare și a încorporat perle în linii pe plăci de onix. [[Jean Despres]] a realizat coliere cu culori contrastante, reunind lacul argintiu și negru sau aurul cu lapis lazuliul. Multe dintre designurile sale arătau ca niște piese de mașini foarte lustruite. [[Jean Dunand]] a fost, de asemenea, inspirat de utilajele moderne, combinate cu nuanțe intense de roșu și negru care contrastează cu metalul lustruit.{{sfn|Arwas|1992|pages=125}}

==Sticlăria==
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:Vase aux raisins.jpg|Vază [[Daum (studio)|Daum]] cu struguri sculptați (1925)
File:'Oiseau de Feu' made by René Lalique, Dayton Art Institute.JPG|''Pasărea de Foc'' de [[René Lalique]] (1922)
File:Vase (Perruches) by René Jules Lalique, 1922, blown four mold glass - Cincinnati Art Museum - DSC04355.JPG|Vaza ''Papagali'' de Lalique (1922)
File:Victoire 2 by Rene Lalique Toyota Automobile Museum.jpg|Ornamentul de capotă ''Victoire'' de Lalique (1928)
File:Vitraux Louis Majorelle, Grands Bureaux des Aciéries de Longwy 03.jpg|Geam pentru un birou al unui combinat siderurgic de Louis Majorelle (1928)
File:Arnaldo Dell'Ira (1903-1943), lampada a grattacielo, 1929.jpg|''Lampa Zgârienor'' de [[Arnaldo dell'Ira]] (1929)
File:Vase des années 30 (musée des arts décoratifs) (4782889920).jpg|Vază [[Daum (studio)|Daum]] (1930–1935)
File:Cathedral of Amiens glass window.jpg|Vitraliu al [[Catedrala din Amiens|Catedralei din Amiens]] de [[Jean Gaudin (sticlar)|Jean Gaudin]] (1932–34)
</gallery>

La fel ca perioada Art Nouveau de dinainte, Art Deco-ul a fost o perioadă excepțională pentru sticlăria fină și alte obiecte decorative, concepute astfel încât să se potrivească mediului lor arhitectural. Cel mai faimos producător de obiecte din sticlă a fost [[René Lalique]], ale cărui lucrări, de la vaze la ornamente de capotă pentru mașini, au devenit simboluri ale perioadei. El își făcuse cariera în sticlă înainte de Primul Război Mondial, realizând designuri pentru sticlele parfumurilor lui [[François Coty]], dar nu a început producția serioasă de sticlărie decât după Primul Război Mondial. În 1918, la vârsta de 58 de ani, a cumpărat lucrări mari de sticlă în Combs-la-Ville și a început să fabrice atât obiecte de sticlă artistice, cât și practice. El a tratat sticla ca pe o formă de sculptură și a creat statuete, vaze, boluri, lămpi și ornamente. El a folosit mai degrabă semi-cristalul decât cristalul de plumb, care era mai moale și mai ușor de format, chiar dacă nu la fel de strălucitor. Uneori a folosit sticlă colorată, dar mai des a folosit-o pe cea opalescentă, unde o parte sau întreaga suprafață exterioară era colorată cu o spălare. Lalique a furnizat panourile decorative din sticlă, corpurile de iluminat și tavanele de sticlă iluminate pentru căptușelile oceanice [[SS Île de France|SS ''Île de France'']] în 1927, pentru SS ''Normandie'' în 1935, și pentru unele dintre vagoanele de dormit de clasa întâi ale căilor ferate franceze. La Expoziția de Arte Decorative din 1925, a avut propriul său pavilion, a proiectat o sală de mese cu un set de masă și tavan de sticlă potrivită pentru Pavilionul Sèvres, și a proiectat o fântână de sticlă pentru curtea Cours des Métier, o coloană de sticlă subțire care vărsa apă din părți și care era luminată noaptea.{{Sfn|Arwas|1992|pages=245–250}}

Alți producători notabili de sticlă Art Deco au inclus Marius-Ernest Sabino, care s-a specializat în figurine, vaze, boluri și sculpturi din sticlă de pești, nuduri și animale. Pentru acestea, el a folosit adesea o sticlă opalescentă care putea să se schimbe de la alb la albastru la chihlimbariu, în funcție de lumină. Vazele și bolurile sale aveau frize mulate de animale, nuduri sau busturi de femei cu fructe sau flori. Opera sa a fost mai puțin subtilă, dar mai colorată decât cea a lui Lalique.{{Sfn|Arwas|1992|pages=245–250}}

Un alt designer notabil de sticlă Deco a fost Edmond Etling, care a folosit și culori strălucitoare opalescente, adesea cu modele geometrice și nuduri sculptate; Albert Simonet, Aristide Colotte și [[Maurice Marinot]], care erau bine cunoscuți pentru sticlele și vazele sculpturale adânc gravate. Firma [[Daum (studio)|Daum]] din orașul Nancy, care fusese renumită pentru sticla Art Nouveau, a produs o linie de vaze și sculptură din sticlă Deco, solide și geometrice. Lucrări multicolore mult mai delicate au fost realizate de [[Gabriel Argy-Rousseau]], care a produs vaze delicat colorate cu fluturi și nimfe sculptate, și Francois Decorchemont, ale cărui vaze erau dungate și marmorate.{{Sfn|Arwas|1992|pages=245–250}}

Marea Criză Economică a distrus o mare parte din industria sticlei decorative, care depindea de clienții bogați. Unii artiști s-au orientat spre proiectarea vitraliilor pentru biserici. În 1937, compania de sticlă [[Steuben Glass Works|Steuben]] a început practica de a însărcina artiști celebri să producă sticlărie.{{Sfn|Arwas|1992|pages=245–250}} Louis Majorelle, renumit pentru mobila sa Art Nouveau, a proiectat un remarcabil vitraliu Art Deco care îi înfățișează pe lucrătorii din industria oțelului pentru birourile Aciéries de Longwy, o fabrică de oțel din [[Longwy]] (Franța).

[[Catedrala din Amiens]] are un exemplu rar de vitralii Art Deco în Capela Sfintei Inimi, realizate între 1932 și 1934 de artistul de sticlă din Paris [[Jean Gaudin (sticlar)|Jean Gaudin]]  pe baza desenelor lui Jacques Le Breton.{{Sfn|Plagnieux|2003|p=82}}

==Lucrurile de metal==
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:Art Deco fireplace grill.jpg|Un grilaj cu două aripi numite ''Fazanii'', făcut de Paul Kiss și expus la Expoziția Artelor Decorative și Industriale din 1925
File:Art Deco screen "Oasis" 1925.jpg|Grilaj se fier și cupru numit ''Oază'' de Edgar Brandt, expus la Expoziția de la Paris din 1925
Spiegel_mit_Frauenkopf_von_Franz_Hagenauer,_um_1930.tif|Oglindă de masă de Franz Hagenauer de la [[Werkstätte Hagenauer Wien]] ({{circa|1930}})
File:Norman Bel Geddes. Cocktail Set. 1937..jpg|Set de cocktail făcut din oțel cromat de [[Norman Bel Geddes]] (1937)
</gallery>
Artiștii Art Deco au produs o mare varietate de obiecte practice în stilul Art Deco, realizate din materiale industriale de la fier forjat tradițional până la oțel cromat. Artistul american [[Norman Bel Geddes]] a proiectat un set de cocktailuri asemănător unui zgârie-nori din oțel cromat. Raymond Subes a proiectat un grilă metalic pentru intrarea în Palais de la Porte Dorée, elementul central al Expoziției Coloniale de la Paris din 1931. Sculptorul francez Jean Dunand a produs uși pe tema „Vânătoarea”, acoperite cu frunze de aur și vopsea pe tencuială (1935).{{Sfn|Duncan|1988|pages=71–81}}

==Animația==
Estetica Art Deco au fost folosită în mai multe [[Animație|animații]], inclusiv [[Batman: Serialul de Animație|Batman]], [[Night Hood]], [[All's Fair at the Fair]], [[Merry Mannequins]], [[Page Miss Glory (film din 1936)|Page Miss Glory]], [[Fantasia]] și [[Frumoasa adormită (film din 1959)|Frumoasa Adormită]].<ref>{{cite web |url=https://www.cartoonbrew.com/events/art-deco-in-animation-presentation-5173.html|title=Art Deco in Animation Presentation|website=[[Cartoon Brew]]|date=4 martie 2008 }}</ref>

==Conservarea și neoArt Deco-ul==
<gallery mode="packed" heights="200px">
File:Delano National MiamiBeach.JPG|[[Districtul Arhitectural din Miami Beach]] din [[Miami]] ([[Florida]]), protejează construcții Art Deco istorice
20140702 Bucureşti 148.jpg|[[Palatul Telefoanelor din București]] de pe [[Calea Victoriei]] (1929-1934) de [[Walter Froy]], [[Louis S. Weeks]] și [[Edmond van Saanen Algi]], încadrat ca un ''[[monument istoric]]''

75 Strada Romulus, Bucharest (01).jpg|Strada Romulus nr. 75 în București (anii 1930) arhitect necunoscut, într-un stadiu de degradare

File:U-Drop Inn.jpg|[[U-Drop Inn]], o benzinărie și diner pe [[Route 66|U.S. Highway 66]] din [[Shamrock, Texas|Shamrock]] ([[Texas]]) (1936), acum un monument istoric

Messeturm, Frankfurt, Southwest detail view 20170325 1.jpg|[[Messeturm]] în [[Frankfurt]], [[Germania]] (1990), de [[Helmut Jahn]], o clădire [[arhitectura postmodernă|postmodernă]] care amintește de arhitectura Art Deco<ref>{{cite book|last1=Criticos|first1=Mihaela|title=Art Deco sau Modernismul Bine Temperat - Art Deco or Well-Tempered Modernism|date=2009|publisher=SIMETRIA|isbn=978-973-1872-03-2|page=255|url=|language=română și engleză}}</ref>

Rue Henri Heine 3.jpg|Rue Henri Heine nr. 3-5 în Paris (2001), de J.J. Ory, o clădire neoArtDeco<ref>{{cite book|last1=Criticos|first1=Mihaela|title=Art Deco sau Modernismul Bine Temperat - Art Deco or Well-Tempered Modernism|date=2009|publisher=SIMETRIA|isbn=978-973-1872-03-2|page=257|url=|language=română și engleză}}</ref>

File:Smithcenterlv.jpg|[[Smith Center for the Performing Arts]] în [[Las Vegas]], [[Nevada]] (2012), o clădire neoArtDeco
</gallery>

În multe orașe, s-au făcut eforturi pentru protejarea clădirilor Art Deco rămase. În multe orașe din Statele Unite, cinemaurile istorice Art Deco au fost păstrate și transformate în centre culturale. Clădiri Art Deco chiar și mai modeste au fost păstrate ca parte a patrimoniului arhitectural al Americii; o cafenea și o benzinărie Art Deco de-a lungul Route 66 din Shamrock (Texas) este un monument istoric. Miami Beach Architectural District protejează câteva sute de clădiri vechi și necesită ca clădirile noi să respecte stilul. În Havana (Cuba), multe clădiri Art Deco s-au deteriorat grav. Sunt depuse eforturi pentru a readuce clădirile la culoarea și aspectul lor original.

În secolul XXI, în unele orașe americane au apărut variante moderne ale Art Deco, numite Neo Art Deco (sau neoArt Deco), inspirate din clădirile clasice Art Deco din anii 1920 și 1930.<ref name="Capitman">[https://books.google.com/books?isbn=0525934421 Barbara B. Capitman, ''Rediscovering Art Deco U.S.A.''], Viking Studio Books, 1994, p. 52, {{ISBN|0525934421}}</ref> Exemplele includ [[Turnul NBC]] din Chicago, inspirat de [[Comcast Building]] din New York City, și [[Smith Center for the Performing Arts]] din Las Vegas (Nevada), care include elemente de Art Deco de la barajul Hoover, la 80 km distanță.<ref name="Capitman" /><ref>[http://www.dmsas.com/#/portfolio/single/22 Schwarz Architects about the Smith Center]</ref><ref>[http://www.thesmithcenter.com/building/overview] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20100324123612/http://www.thesmithcenter.com/building/overview|date=24 martie 2010}}</ref><ref>{{cite web |author=Your Name Here |url=http://www.thesmithcenter.com/explore/faq/ |title=Frequenty Asked Questions (FAQ) – The Smith Center for the Performing Arts |publisher=Thesmithcenter.com |date=24 ianuarie 2013 |access-date=23 martie 2013 |archive-url=https://web.archive.org/web/20150502121133/http://www.thesmithcenter.com/explore/faq/ |archive-date=2 mai 2015 |url-status=dead }}</ref>

==Art Decoul în România==
<gallery mode="packed" heights="150px">
Old photo of the Art Deco Generala Building (100 Calea Victoriei), 1929.jpg|Interior al [[Calea Victoriei]] nr. 100 în [[București]], de [[Nicolae Nenciulescu]] (1929)

20140816 București 260.jpg|[[Palatul Societății Funcționarilor Publici]], București, 1932-1934, de [[Radu Culcer]] și I.D.Roșu{{sfn|Celac|Carabela|Marcu-Lapadat|2017|p=127}}

Bukareŝto, norda stacio, 85.jpeg|Intrarea principală a [[Gara București Nord|Gării Nord]], București, 1935, de Victor Gh. Ștephănescu<ref>{{cite book|last1=Criticos|first1=Mihaela|title=Art Deco sau Modernismul Bine Temperat - Art Deco or Well-Tempered Modernism|date=2009|publisher=SIMETRIA|isbn=978-973-1872-03-2|page=236|url=|language=Romanian, English}}</ref>

6 Strada Edgar Quinet, Bucharest (01).jpg|Ușa a fostului sediul al Băncii Albina, București, 1935, arhitect necunoscut

Astra Factories, Brașov, Romania, 1937, unknown architect.jpg|Uzinele Astra, [[Brașov]], 1937, arhitect necunoscut

11 Strada Plantelor, Bucharest (01).jpg|Strada Plantelor nr. 11, București, dată necunoscută, arhitect necunoscut

31-33 Bulevardul Carol I, Bucharest (02).jpg|Clădirea ASIROM, București, dată necunoscută, de Ion Ionescu

Telephone Exchange (Ploiești), unknown date, by Constantin Nanescu.jpg|Oficiu telefonic, [[Ploiești]], dată necunoscută, de [[Constantin Nănescu]]

1 Piața Sfântul Ștefan, Bucharest (01).jpg|Piața Sfântul Ștefan nr. 1, București, dată necunoscută, arhitect necunoscut

89 Bulevardul Dacia, Bucharest (01).jpg|Bulevardul Dacia nr. 89, București, arhitect necunoscut (anii 1930)

26 Bulevardul Hristo Botev, Bucharest (06).jpg|Podea la intrarea Bulevardul Hristo Botev nr. 26, București, dată necunoscută, arhitect necunoscut

28 C Strada Ștefan Mihăileanu, Bucharest (02).jpg|Scări în Strada Ștefan Mihăileanu nr. 28 C, București, dată necunoscută, arhitect necunoscut

23 Calea Victoriei, Bucharest (07).jpg|Scări în [[Calea Victoriei]] nr. 23, București, 1937, de G. Negoescu
</gallery>

==Vezi și==
{{Vezi categoria|Arhitectura Art Deco|Nave Art Deco|Sculpturi Art Deco|Arhitecți Art Deco|Artiști Art Deco|Designeri Art Deco|Sculptori Art Deco}}
{{Div col|colwidth=22em}}
* [[Art Deco-ul în Paris]]
* [[Estate jewelry#Bijuteriile Art Deco (1925–1939)|Bijuteriile Art Deco (1925–1939)]]
* [[Roaring Twenties]]
* [[Anii 1920 în moda occidentală]]
* [[Années folles]]
* Expoziția Universală de la Chicago din 1933 [[Century of Progress]]
* [[Fair Park]] construit în 1936 pentru [[Expoziția Centenară Texas]]
* [[Timbrele Art Deco]]
* [[Arhitectura Pueblo Deco]]
{{div col end}}

== Note ==
<references />

==Bibliografie==
{{refbegin|30em}}
* {{cite book|last=Arwas| first=Victor|title=Art Deco|publisher=Harry N. Abrams Inc.|year=1992|isbn=0-8109-1926-5}}
* {{cite book|last=Bayer |first=Patricia |title=Art Deco Architecture: Design, Decoration and Detail from the Twenties and Thirties |publisher=Thames & Hudson | year=1999 |isbn= 978-0-500-28149-9|title-link=Art Deco Architecture: Design, Decoration and Detail from the Twenties and Thirties }}
* {{cite book |last=Benton |first=Charlotte |first2=Tim |last2=Benton |first3=Ghislaine |last3=Wood |title=Art Deco: 1910–1939 |publisher=Bulfinch |year=2003 |isbn=978-0-8212-2834-0 |url-access=registration |url=https://archive.org/details/artdeco191019390000unse }}
* {{Cite book| first = Alain | last = Blondel | title = Tamara de Lempicka: a Catalogue Raisonné 1921–1980 | place = Lausanne | publisher = Editions Acatos | year = 1999}}
* {{cite book|last=Breeze |first=Carla |title=American Art Deco: Modernistic Architecture and Regionalism |publisher=W. W. Norton |year=2003 | isbn=978-0-393-01970-4 }}
* {{cite book|last=Charles|first=Victoria|title=Art Déco|publisher=Parkstone International|year=2013|isbn=978-1-84484-864-5}}
* {{cite book|last=De Morant|first=Henry|title=Histoire des arts décoratifs|language=fr|publisher=Hachette|year=1970}}
* {{cite book|last=Ducher|first=Rpbert|title=La charactéristique des styles|publisher=Flammarion|language=fr|year=2014|isbn=978-2-0813-4383-2}}
* {{cite book|last=Duncan|first=Alastair|title=Art déco|url=https://archive.org/details/artdeco00dunc|url-access=registration|publisher=Thames & Hudson|year=1988|isbn=2-87811-003-X}}
* {{cite book|last=Duncan |first=Alastair |title=Art Deco Complete: The Definitive Guide to the Decorative Arts of the 1920s and 1930s |publisher=Abrams |year= 2009 |isbn=978-0-8109-8046-4 }}
* {{cite book|last=Gallagher |first=Fiona |title=Christie's Art Deco |publisher=Pavilion Books |year=2002 |isbn=978-1-86205-509-4 }}
*{{Cite book | last=Hillier | first=Bevis | author-link= Bevis Hillier | title=Art Deco of the 20s and 30s | publisher=Studio Vista | year=1968 | isbn= 978-0-289-27788-1| title-link=Art Deco of the 20s and 30s }}
* {{Cite book | last=Le Corbusier|title=L'Art Decoratif Aujourd'hui|publisher=Flammarion|language=fr|year=1996|isbn=978-2-0812-2062-1}}
* {{cite book |last=Long |first=Christopher |title=Paul T. Frankl and Modern American Design |publisher=Yale University Press |year=2007 |isbn=978-0-300-12102-5 |url-access=registration |url=https://archive.org/details/paultfranklmoder0000long }}
* {{cite book|last=Lucie-Smith |first=Edward |title=Art Deco Painting |publisher=Phaidon Press |year=1996 |isbn= 978-0-7148-3576-1 }}
* {{cite book|last=Ray |first=Gordon N. |editor-last=Tansell |editor-first=G. Thomas |title=The Art Deco Book in France |publisher=Bibliographical Society of The University of Virginia |year=2005 |isbn=978-1-883631-12-3 }}
* {{cite book|last=Lehmann |first=Niels |editor-last=Rauhut |editor-first=Christoph |title=Modernism London Style |publisher=Hirmer |year=2012 |isbn=978-3-7774-8031-2 }}
* {{cite book|last=Morel|first=Guillaume|title=Art Déco|publisher=Éditions Place des Victoires|year=2012|isbn=978-2-8099-0701-8|language=fr}}
* {{cite book|last=Okroyan |first=Mkrtich |title=Art Deco Sculpture: From Root to Flourishing (vol.1,2)|language=ru |publisher=Russian Art Institute|year=2008–2011 |isbn= 978-5-905495-02-1 }}
* {{cite book|last=Plagnieux|first=Philippe|title=Cathérale Notre Dame d'Amiens|publisher=Éditions du Patrimoine, Centre des Monuments Nationaux|lang=fr|year=2003|ISBN=978-27577-0404-2}}
* {{Cite book|last=Plum|first=Giles|title=Paris architectures de la Belle Epoque|year=2014|publisher=Parigramme|isbn=978-2-84096-800-9|language=fr}}
* {{Cite book|last=Poisson|first=Michel|title=1000 Immeubles et monuments de Paris|year=2009|publisher=Parigramme|isbn=978-2-84096-539-8|language=fr}}
* {{cite book |last=Savage |first=Rebecca Binno |first2=Greg |last2=Kowalski |title=Art Deco in Detroit (Images of America) |publisher=Arcadia |year=2004 | isbn=978-0-7385-3228-8 }}
* {{Cite book|last=Texier|first=Simon|title=Paris: Panorama de l'architecture|year=2012|publisher=Parigramme|isbn=978-2-84096-667-8|language=fr}}
* {{Cite book|last=Texier|first=Simon|title=Art Déco|year=2019|publisher=Editions Ouest-France|isbn=978-27373-8172-0}}
* {{cite book|last=Unes |first=Wolney |title=Identidade Art Déco de Goiânia |publisher=Ateliê |year=2003 |isbn=85-7480-090-2 |language=pt }}
* {{cite book|last=Vincent |first=G.K. |title=A History of Du Cane Court: Land, Architecture, People and Politics |publisher=Woodbine Press |year=2008 | isbn=978-0-9541675-1-6 }}
* {{cite book|last=Ward |first=Mary |last2=Ward |first2=Neville |year=1978 |title=Home in the Twenties and Thirties |publisher=Ian Allan |isbn=0-7110-0785-3}}
{{refend}}

== Legături externe ==
{{Commons category}}
{{Wikivoyage|Art Deco architecture}}
* [http://www.miamibeach-usa.com/miami-beach-art-deco/ Miami Beach Art Deco]
* [http://www.artdecomumbai.com/ Mumbaiul Art Deco]
* [http://www.artdecomontreal.com Montrealul Art Deco]
* [http://www.adsw.org/ Societatea Art Deco a Washingtonului]
* [http://www.artdecosociety.org/ Societatea Art Deco a Californiei]
* [http://www.artdecoriodejaneiro.com/ Rio de Janeiroul Art Deco]
* [http://www.shanghaiartdeco.net Shanghaiul Art Deco]
* [http://en.artdecomuseum.ru/ Muzeul Art Deco din Moscova]
* [http://artdeco.org/ Societatea Art Deco a New Yorkului]
* [http://adsla.org/info/ Societatea Art Deco a Los Angelesului] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20150517020223/http://adsla.org/info/ |date=2015-05-17 }}
* [https://walkmontreal.com/walks/art-deco/ Plimbare Art Deco în Montreal]


{{Avangardism}}
{{Mișcările artistice occidentale}}
{{Istoria arhitecturii}}
{{Arhitectura secolului XX}}

[[Categorie:Art Deco| ]]
[[Categorie:Arhitectură Art Deco| ]]
[[Categorie:Arte decorative]]
[[Categorie:Artă modernă]]
[[Categorie:Mișcări și genuri artistice]]
[[Categorie:Stiluri arhitecturale ale secolului al XX-lea]]