Artă ecologică

Arta ecologică este un gen de artă și o practică artistică care urmărește conservarea, remedierea și / sau vitalizarea formelor de viață, a resurselor și a ecologiei Pământului, prin aplicarea principiilor ecosistemelor asupra speciilor vii și a habitatelor acestora.^[1]^[2]

Eco-arta este un domeniu al vieții culturale situat la confluența dintre diverse curente artistice și ideile mișcării de protejare a mediului. Opere de eco-artă sunt texte literare, picturi, grafică, muzică, instalații audio-video, filme etc., care transmit în mod explicit sau implicit idei ecologice, contribuind la conștientizarea necesității unei interacțiuni responsabile a omului cu natura.

Eco-arta în România

Unul dintre promotorii activi ai eco-artei în România este scriitorul, graficianul, fotograful și realizatorul TV Nicolae Romulus Dărămuș.

Principii

Artiștii considerați că lucrează în acest domeniu abordează unul sau mai multe dintre următoarele principii:^[3]

Concentrați-vă asupra rețelei de interdependențe în mediul nostru - asupra aspectelor fizice, biologice, culturale, politice și istorice ale sistemelor ecologice.^[4]^[5]
Creați lucrări care utilizează materiale naturale sau se angajează cu forțe de mediu cum ar fi vântul, apa sau lumina soarelui.^[6]
Recuperarea, restaurarea și remedierea mediilor deteriorate.^[7]
Informați publicul despre dinamica ecologică și problemele de mediu cu care ne confruntăm.^[8]^[9]
Revizuiți relațiile ecologice, propunând în mod creativ noi posibilități de coexistență, sustenabilitate și vindecare.^[10]

Legături externe

http://www.ecoart.org/
http://www.terra.org/html/s/servicios/ficha.php?id=203 Arhivat în 27 septembrie 2007, la Wayback Machine.

Note

^ Weintraub, Linda (2012). To Life! Eco Art in Pursuit of a Sustainable Planet. Berkeley, California: University of California Press. ISBN 9780520273627.
^ Strelow, (Heike (1999). Natural Reality: Artistic Positions Between Nature and Culture/Kunstlerische Positionen Swischen Natur und Kultur. Stuttgart:: Ludwig Forum fur Internationale Kunst.
^ „EcoArt Network: About Our Work”. ecoartnetwork. Arhivat din original la 3 ianuarie 2017. Accesat în 21 ianuarie 2016.
^ Fournier, Anik; Lim, Michelle; Parmer, Amanda; Wuilfe, Robert (2010). Undercurrents: Experimental Ecosystems in Recent Art. New York; New Haven: Whitney Museum of American Art and Yale University Press.
^ Lippard, Lucy (2007). Weather Report: Art and Climate Change. Boulder, Colorado: Boulder Museum of Contemporary Arts in collaboration with EcoArts.
^ Gaynor, Andrea; McLean, Ian (1998). „The Limits of Art History: Towards an Ecological History of Landscape Art”. Landscape Review. 11 (1): 4–14. Accesat în 23 ianuarie 2016.
^ Walker Art Center Museum. „Collections: Revival Field”. walkerart.org. Walker Art Center, Minnesota. Accesat în 22 ianuarie 2016.
^ Dederer, Claire (23 septembrie 2007). „Looking for Inspiration in the Melting Ice”. New York Times. Accesat în 23 august 2015.
^ Hanor, Stephanie; Sanromán, Lucía; Barnes, Lucinda (2008). Human/Nature: Artists Respond to a Changing Planet. San Diego, and Berkeley, CA: Museum of Contemporary Art; University of California, Berkeley Art Museum and Pacific Film Archive, Museum of Contemporary Art San Diego.
^ Blandy, Doug; Gongdon, Kristin G.; Krug, Don H. (1998). „Art, Ecological Restoration, and Art Education”. Studies in Art Education. 39 (3): 230–243. doi:10.2307/1320366. JSTOR 1320366.

Acest articol despre artă este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa !

[1] Weintraub, Linda (2012). To Life! Eco Art in Pursuit of a Sustainable Planet. Berkeley, California: University of California Press. ISBN 9780520273627.

[2] Strelow, (Heike (1999). Natural Reality: Artistic Positions Between Nature and Culture/Kunstlerische Positionen Swischen Natur und Kultur. Stuttgart:: Ludwig Forum fur Internationale Kunst.

[3] „EcoArt Network: About Our Work”. ecoartnetwork. Arhivat din original la 3 ianuarie 2017. Accesat în 21 ianuarie 2016.

[4] Fournier, Anik; Lim, Michelle; Parmer, Amanda; Wuilfe, Robert (2010). Undercurrents: Experimental Ecosystems in Recent Art. New York; New Haven: Whitney Museum of American Art and Yale University Press.

[5] Lippard, Lucy (2007). Weather Report: Art and Climate Change. Boulder, Colorado: Boulder Museum of Contemporary Arts in collaboration with EcoArts.

[6] Gaynor, Andrea; McLean, Ian (1998). „The Limits of Art History: Towards an Ecological History of Landscape Art”. Landscape Review. 11 (1): 4–14. Accesat în 23 ianuarie 2016.

[7] Walker Art Center Museum. „Collections: Revival Field”. walkerart.org. Walker Art Center, Minnesota. Accesat în 22 ianuarie 2016.

[8] Dederer, Claire (23 septembrie 2007). „Looking for Inspiration in the Melting Ice”. New York Times. Accesat în 23 august 2015.

[9] Hanor, Stephanie; Sanromán, Lucía; Barnes, Lucinda (2008). Human/Nature: Artists Respond to a Changing Planet. San Diego, and Berkeley, CA: Museum of Contemporary Art; University of California, Berkeley Art Museum and Pacific Film Archive, Museum of Contemporary Art San Diego.

[10] Blandy, Doug; Gongdon, Kristin G.; Krug, Don H. (1998). „Art, Ecological Restoration, and Art Education”. Studies in Art Education. 39 (3): 230–243. doi:10.2307/1320366. JSTOR 1320366.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]