Artă ecologică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Arta ecologică este un gen de artă și o practică artistică care urmărește conservarea, remedierea și / sau vitalizarea formelor de viață, a resurselor și a ecologiei Pământului, prin aplicarea principiilor ecosistemelor asupra speciilor vii și a habitatelor acestora.[1][2]

Eco-arta este un domeniu al vieții culturale situat la confluența dintre diverse curente artistice și ideile mișcării de protejare a mediului. Opere de eco-artă sunt texte literare, picturi, grafică, muzică, instalații audio-video, filme etc., care transmit în mod explicit sau implicit idei ecologice, contribuind la conștientizarea necesității unei interacțiuni responsabile a omului cu natura.

Eco-arta în România[modificare | modificare sursă]

Unul dintre promotorii activi ai eco-artei în România este scriitorul, graficianul, fotograful și realizatorul TV Nicolae Romulus Dărămuș.

Principii[modificare | modificare sursă]

Artiștii considerați că lucrează în acest domeniu abordează unul sau mai multe dintre următoarele principii:[3]

  • Concentrați-vă asupra rețelei de interdependențe în mediul nostru - asupra aspectelor fizice, biologice, culturale, politice și istorice ale sistemelor ecologice.[4][5]
  • Creați lucrări care utilizează materiale naturale sau se angajează cu forțe de mediu cum ar fi vântul, apa sau lumina soarelui.[6]
  • Recuperarea, restaurarea și remedierea mediilor deteriorate.[7]
  • Informați publicul despre dinamica ecologică și problemele de mediu cu care ne confruntăm.[8][9]
  • Revizuiți relațiile ecologice, propunând în mod creativ noi posibilități de coexistență, sustenabilitate și vindecare.[10]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Weintraub, Linda (). To Life! Eco Art in Pursuit of a Sustainable Planet. Berkeley, California: University of California Press. ISBN 9780520273627. 
  2. ^ Strelow, (Heike (). Natural Reality: Artistic Positions Between Nature and Culture/Kunstlerische Positionen Swischen Natur und Kultur. Stuttgart:: Ludwig Forum fur Internationale Kunst. 
  3. ^ „EcoArt Network: About Our Work”. ecoartnetwork. Accesat în . 
  4. ^ Fournier, Anik; Lim, Michelle; Parmer, Amanda; Wuilfe, Robert (). Undercurrents: Experimental Ecosystems in Recent Art. New York; New Haven: Whitney Museum of American Art and Yale University Press. 
  5. ^ Lippard, Lucy (). Weather Report: Art and Climate Change. Boulder, Colorado: Boulder Museum of Contemporary Arts in collaboration with EcoArts. 
  6. ^ Gaynor, Andrea; McLean, Ian (). „The Limits of Art History: Towards an Ecological History of Landscape Art”. Landscape Review. 11 (1): 4–14. Accesat în . 
  7. ^ Walker Art Center Museum. „Collections: Revival Field”. walkerart.org. Walker Art Center, Minnesota. Accesat în . 
  8. ^ Dederer, Claire (). „Looking for Inspiration in the Melting Ice”. New York Times. Accesat în . 
  9. ^ Hanor, Stephanie; Sanromán, Lucía; Barnes, Lucinda (). Human/Nature: Artists Respond to a Changing Planet. San Diego, and Berkeley, CA: Museum of Contemporary Art; University of California, Berkeley Art Museum and Pacific Film Archive, Museum of Contemporary Art San Diego. 
  10. ^ Blandy, Doug; Gongdon, Kristin G.; Krug, Don H. (). „Art, Ecological Restoration, and Art Education”. Studies in Art Education. 39 (3): 230–243. doi:10.2307/1320366. JSTOR 1320366.