Armata muncii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Armatele muncii au fost formațiuni paramilitare din Uniunea Sovietică, care au fost create în anii 1920 – 1921 pe sistemul direcțiilor, unităților de logistică și intendență ale Armatei Roșii. De asemenea, a fost denumirea neoficială a sistemului de serviciu obligatoriu de muncă al celor recrutați în unitățile de muncă organizate pe bază militară în anii 1942 – 1946 și în perioada postbelică. Există două perioade de existență a armatelor de muncă:

  • prima perioadă, 1920-1921, armata muncii propriu-zisă în istoriografia sovietică.
  • a doua perioadă, 1942-1946, au fost formațiuni de muncă militarizată create în timpul Marelui Război Patriotic pentru anumite categorii de populație, atât cetățeni sovietici cu drepturi depline, cât și cetățeni cu drepturi civile restrânse, aflate oficial sub comanda NKVD-ului, iar mai târziu, sub comanda organelor republicane și regionale ale MVD.

Vedeți și:[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Троцкий, Лев (). На пути к социализму. Хозяйственное строительство Советской республики [Spre socialism. Construcția economică a Republicii Sovietice] (în rusă). Москва: Директ-Медиа. pp. 978–5–4475–5604–4. ISBN 9785425086570. Arhivat din original la . 
  • „Трудовые армии” [Armata muncii] (în rusă). Arhivat din original în . 
  • Волынец, Алексей (). „Трудовые армии Троцкого” [Armata muncii lui Troțki] (în rusă).