Arcul de triumf din Volubilis
Arcul de triumf din Volubilis, denumit și Arcul lui Caracalla, ridicat în fosta localitate Volubilis din Maroc, a fost dedicat împăratului roman Caracalla și mamei sale Julia Domna, între decembrie 216 și aprilie 217, de „comunitatea Volubilitanilor“, din fonduri publice, în semn de mulțumire pentru o scutire de impozitele restante.[1] A fost construit la capătul dinspre vest al străzii principale din Volubilis, Decumanus Maximus (orientată de la est la vest), de unde se deschide o priveliște panoramică asupra câmpiei Zerhoun. Se consideră că locul în care a fost ridicat arcul este punctul din care vechiul oraș punic-elenistic a fost extins spre nord-est în epoca romană.[2]
Concepția sa de ansamblu respectă tradiția arcurilor de triumf romane din secolul al II-lea: o trecere boltită încadrată între doi pilieri, surmontată de un antablament și de un atic.[1]
Ruinele arcului de triumf (construit din calcar gri de Zerhoun, un masiv muntos din apropiere de Volubilis) au fost descoperite în cursul săpăturilor arheologice desfășurate în perioada 1915-1917.[3] Restaurarea realizată între 1930 și 1934 nu i-a redat arcului de triumf aspectul original, deoarece, inițial, acesta mai avea un etaj, ceea ce îl făcea mai înalt (în jur de 14 metri) și mai elegant.[1] În forma sa restaurată, arcul de triumf are o lățime de 19,28 m, o grosime de 4,74 m și o înălțime, inclusiv arhitrava, de 9,23 m. Distanța între pereții trecerii boltite este de 5,33 m.[3]
Aticul arcului de triumf conține următoarea inscripție:[4]
- Imp(eratori) Caes(ari), M. Aurellio (sic) Antonino, Pio, Felici, Aug(usto), Pa[rth(ico)] max(imo), Britt(annico) [m]ax(imo), Germ(anico) max(imo), pontifici max(imo) trib(unicia) pot(estate) XX, imp(eratori) IIII, co(n}s(uli] IIII, p(atri) p(a-triae], pro|co(n)suli], et Iuliae A[ug(ustae) , Piae, Felici, matri Au[g(usti) e]t castrorum et senatus et patriae, Resp(ublica) Vo|lubil]itanoru[m], ob singularem eius e|rg]a uniuersos e[t] nouam supra omnes r[et]ro [prin]cipes indulgentiam, arcum c[u]m seiugibus et o[r]namentis omnibus, in[c]ohant[e] et dedica[nte M.] Aurellio Sebasteno, proc(uratore) Aug(usti), deuotissimo nu[min]i eius a solo fa[ci]endum eur[a]uit.
Inscripția dezvăluie mai multe amănunte interesante. În primul rând, numele funcționarului care a inaugurat monumentul: M. Aurellius Sebastenus, guvernator al orașului. În al doilea rând, ne informează că era ornamentat cu o statuie de bronz, reprezentând împăratul conducând un car de luptă tras de șase cai (sestiga), similar cu cel ce ornamenta arcul lui Septimiu Sever, din Roma.[4][5]
De asemenea, inscripția încadrează cu o eroare de patru luni data inaugurării arcului: între 10 decembrie 216, prima zi a celei de-a 20- investiri ca tribun a împăratului și 8 aprilie 217, data decesului lui Caracalla.[4]
Este unul din cele 27 de arcuri de triumf dedicate lui Caracalla în Africa romană[5], dar se numără printre cele mai modeste, având decorațiuni sculptate într-un stil provincial.[6]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c Monuments de Volubilis
- ^ Le site archéologique de Volubilis
- ^ a b Claude Domergue: L’Arc de triomphe de Caracalla a Volubilis
- ^ a b c Louis Chatelain: L'arc de Triomphe de Caracalla
- ^ a b Doctorat Histoire de l’Art et Archéologie - Anne-Marie Leydier-Bareil - Les arcs de triomphe dédiés à Caracalla en Afrique Romaine
- ^ Encyclopædia Universalis: Volubilis