Vizualizare sursă pentru „Anomalia Sud Atlantică”

[[Fișier:ROSAT_SAA.gif|miniatura|350x350px| Anomalia la o altitudine de aproximativ 560 kilometri <ref name="ROSAT">{{Citat web|url=http://heasarc.gsfc.nasa.gov/docs/rosat/gallery/misc_saad.html|nume=Snowden|accessdate=16 octombrie 2007|publisher=ROSAT Guest Observer Facility|first1=S. L.|last2=Arida|first2=Michael|titlu=South Atlantic Anomaly}}</ref> ]]
'''Anomalia din Atlanticul de Sud''' sau ''' Anomalia Sud-Atlantică'''<ref>[https://www.descopera.ro/stiinta/17050643-ceva-nu-este-in-regula-cu-planeta-noastra-o-anomalie-misterioasa-sub-africa-slabeste-campul-magnetic-al-pamantului Ceva nu este în regulă cu planeta noastră: o anomalie misterioasă sub Africa slăbește câmpul magnetic al Pământului],  descopera.ro</ref> este o zonă în care [[Centura de radiații Van Allen|centura de radiații Van Allen se]] apropie cel mai mult de suprafața [[Pământ|Pământului]], scufundându-se până la o altitudine de {{Conversie|200|km|mi|-1}}. Acest lucru conduce la un flux crescut de particule energetice în această regiune și expune orbitele [[Satelit artificial|sateliților]] la niveluri mai mari decât cele obișnuite de radiații. 

Efectul este cauzat de neconcentricitatea Pământului și a [[Dipol|dipolului]] său magnetic. Anomalia Sud Atlantică este regiunea cea mai apropiată de Pământ unde câmpul magnetic al Pământului este cel mai slab față de un câmp dipol ideal centrat pe Pământ.

== Definiție ==
Zona Anomaliei Sud Atlantice este limitată de intensitatea câmpului magnetic al Pământului la mai puțin de 32.000 de [[Tesla (unitate de măsură)|nanotezla]] la nivelul mării <ref name="Pavon-Carrasco2016">{{Citat revistă|nume=Pavón-Carrasco|nume2=De Santis|prenume=F. Javier|prenume2=Angelo|dată=April 2016|titlu=The South Atlantic Anomaly: The Key for a Possible Geomagnetic Reversal|journal=Frontiers in Earth Science|volum=4|la=40|bibcode=2016FrEaS...4...40P|doi=10.3389/feart.2016.00040}}</ref> ceea ce corespunde [[Câmp magnetic|câmpului magnetic]] [[Dipol|dipolar]] la altitudinile [[Ionosferă|ionosferice]] . <ref name="Rao2010">{{Citat carte|url=https://books.google.com/books?id=lFVEvLGaV-MC&lpg=PA125&pg=PA125|titlu=Global Navigation Satellite Systems: With Essentials of Satellite Communications|editură=Tata McGraw-Hill|locul-publicării=New Delhi|prenume=G. S.|nume=Rao|pagină=125|dată=2010|isbn=978-0-07-070029-1}}</ref> Cu toate acestea, câmpul în sine variază în intensitate ca un gradient. <ref name="Pavon-Carrasco2016" /> {{Rp|Figure 1}} 

== Poziție și formă ==
[[Fișier:South_Atlantic_Anomaly.svg|stanga|miniatura| O vedere transversală a centurilor de radiație Van Allen, care marchează punctul în care apare anomalia din Atlanticul de Sud ]]
Centurile de radiație Van Allen sunt simetrice în ceea ce privește axa magnetică a Pământului, care este înclinată în raport cu axa de rotație a Pământului cu un unghi de aproximativ 11 °. Intersecția dintre axele magnetice și cele de rotație ale Pământului nu este localizată în centrul Pământului, ci între {{Conversie|450|to|500|km|mi}}     mai departe. Datorită acestei asimetrii, centura interioară Van Allen este cea mai apropiată de suprafața Pământului peste sudul Oceanului Atlantic, unde  ajunge până la {{Conversie|200|km|mi|-1}}  altitudine și  este cel mai îndepărtat de suprafața Pământului peste Oceanul Pacific de Nord. <ref>{{Citat revistă|nume=Stassinopoulos|nume2=Xapsos|nume3=Stauffer|prenume=Epaminondas G.|prenume2=Michael A.|prenume3=Craig A.|dată=December 2015|titlu=Forty-Year 'Drift' and Change of the SAA|url=https://ntrs.nasa.gov/search.jsp?R=20160003393|publisher=NASA Goddard Spaceflight Center|id=NASA/TM-2015-217547, GSFC-E-DAA-TN28435}}</ref> <ref name="Crotts2014">{{Citat carte|url=https://books.google.com/books?id=a0pCBAAAQBAJ&pg=PA168&lpg=PA168|titlu=The New Moon: Water, Exploration, and Future Habitation|editură=[[Cambridge University Press]]|prenume=Arlin|nume=Crotts|pagină=168|dată=2014|isbn=978-0-521-76224-3}}</ref> {{multiple image|direction=vertical|image1=SAA field intensity.svg|caption1=Intensitatea câmpului magnetic în centrul anomaliei din Atlanticul de Sud, între anii 1840 și 2020.|image2=SAA area.svg|caption2=Zona Anomaliei Atlanticului de Sud, 1840 - 2020.}} Dacă magnetismul Pământului este reprezentat de un magnet sub formă de bară de dimensiuni mici, dar cu o intensitate puternică (" dipol magnetic "), variația anomaliei poate fi ilustrată prin plasarea magnetului nu în planul Ecuatorului, dar puțin mai spre nord, deplasându-se mai mult sau mai puțin în direcția [[Singapore]]. Drept urmare, în nordul Americii de Sud și în Atlanticul de Sud, lângă [[punct antipodal|punctul antipodal]] al Singapore, câmpul magnetic este relativ slab, ducând la o [[Magnetism|repulsie]] mai redusă al particulelor capturate de centura de radiațiii și, prin urmare, aceste particule ajung mai adânc în zona superioară a atmosferei. <ref>{{Citat web|url=http://pwg.gsfc.nasa.gov/earthmag/magnQ&A1.htm#q15|accessdate=31 iulie 2015|publisher=NASA|titlu=FAQ: "The Great Magnet, the Earth"}}</ref> 

Forma Anomaliei Sud Atlantice se modifică în timp. De la descoperirea sa inițială din 1958 <ref name="NYT">{{Citat știre|title='Dip' on Earth is Big Trouble in Space|url=https://www.nytimes.com/1990/06/05/science/dip-on-earth-is-big-trouble-in-space.html|prenume=William J.|nume=Broad|data=5 June 1990|accessdate=31 December 2009|journal=[[The New York Times]]}}</ref>, limitele sudice au rămas aproximativ constante, în timp ce o expansiune pe termen lung a fost măsurată în nord-vest, nord, nord-est și est. În plus, forma și densitatea particulelor ASA variază pe o bază [[Zi|diurnă]], densitatea cea mai mare a particulelor corespunzând aproximativ amiezeai locale. La o altitudine de aproximativ {{Conversie|500|km|mi}}, Anomalia Sud Atlantică se întinde de la {{Nowrap|−50° la 0°}} latitudine geografică și de {{Nowrap|−90° la +40°}} longitudine. <ref name="Ask">{{Citat web|url=http://imagine.gsfc.nasa.gov/docs/ask_astro/answers/961004.html|accessdate=16 October 2007|publisher=NASA|date=4 October 1996|archiveurl=https://web.archive.org/web/20071105042835/http://imagine.gsfc.nasa.gov/docs/ask_astro/answers/961004.html|archivedate=5 November 2007|titlu=The South Atlantic Anomaly}}</ref> Porțiunea cu cea mai mare intensitate a anomaliei se deplasează spre vest cu o viteză de aproximativ 0,3 ° pe an și se poate observa în referințele de mai jos. Rata de deviație a anomaliei este foarte apropiată de [[Straturile Pământului|diferența de rotație dintre miezul Pământului]] și suprafața sa, estimată a fi între 0,3 ° și 0,5 ° pe an. 

Literatura actuală sugerează că o slăbire lentă a câmpului geomagnetic este una dintre mai multe cauze ale modificărilor granițelor anomaliei de la descoperirea sa. Pe măsură ce câmpul geomagnetic continuă să slăbească, centura interioară Van Allen se apropie de Pământ, cu o mărire proporțională a Anomaliei Sud Atlantice la altitudini date.     
<sup class="noprint Inline-Template Template-Fact" data-ve-ignore="true" style="white-space:nowrap;">&#x5B; ''<nowiki><span title="This claim needs references to reliable sources. (June 2009)">citare necesară</span></nowiki>'' &#x5D;</sup>

== Efecte ==
Anomalia din Atlanticul de Sud are o mare importanță pentru [[Satelit artificial|sateliții]] astronomici și alte [[Navă spațială|nave spațiale]] care [[Orbită (astronomie)|orbitează]] Pământul la o distanță de câteva sute de kilometri; aceste orbite duc periodic sateliții prin anomalie, expunându-le la câteva minute de radiații puternice, cauzate de protonii prinși în centura interioară Van Allen. [[Stația Spațială Internațională|Stația spațială internațională]], orbitând cu o [[Înclinație orbitală|înclinare]] de 51,6 °, necesită o protecție suplimentară pentru a rezolva această problemă. [[Telescopul spațial Hubble]] nu face observații astronomice în timp ce trece prin Anomalia Sud Atlantică.<ref>{{Citat web|url=http://hubblesite.org/newscenter/archive/releases/1996/25/text/|accessdate=25 ianuarie 2009|publisher=[[Space Telescope Science Institute]]|date=18 iulie 1996|titlu=Hubble Achieves Milestone: 100,000th Exposure}}</ref> Astronauții sunt, de asemenea, afectați de această regiune, despre care se spune că este cauza unor "scântei" (fosfene), văzute în câmpul vizual al astronauților, un efect numit fenomenul vizual al radiației cosmice.<ref name="AskA">{{Citat web|url=http://www.astronomycafe.net/qadir/q525.html|accessdate=6 decembrie 2009|lucrare=Ask the Astronomer|titlu=What is the South Atlantic Anomaly?}}</ref> Trecerea prin Anomalie este considerată <ref>{{Citat web|url=http://www.ascendworldwide.com/content/spacetrak/sinsample.pdf|publisher=Ascend|date=March 2007|archiveurl=https://web.archive.org/web/20070214142051/http://www.ascendworldwide.com/content/spacetrak/sinsample.pdf|format=PDF|archivedate=2007-02-14|titlu=Space Intelligence News}}</ref> ca motiv pentru defecțiunile sateliților rețelei Globalstar în 2007. 
[[Fișier:Astro-H schema (en).png|miniatura|stanga|Astro-H sau Hitomi]]
Experimentul PAMELA, în timp ce trecea prin Anomalia Sud Atlantică, a detectat niveluri de [[antiproton]] care erau cu ordine de mărime superioare așteptărilor. Acest lucru sugerează că centura Van Allen limitează antiparticulele produse de interacțiunea atmosferei superioare a Pământului cu [[Radiație cosmică|razele cosmice]].<ref>{{Citat revistă|nume=Adriani|nume2=Barbarino|nume3=Bazilevskaya|nume4=Bellotti|nume5=Boezio|nume6=Bogomolov|nume7=Bongi|nume8=Bonvicini|nume9=Borisov|prenume=O.|prenume2=G. C.|prenume3=G. A.|prenume4=R.|prenume5=M.|prenume6=E. A.|prenume7=M.|prenume8=V.|prenume9=S.|dată=August 2011|titlu=The Discovery of Geomagnetically Trapped Cosmic-Ray Antiprotons|journal=The Astrophysical Journal Letters|volum=737|număr=2|la=L29|bibcode=2011ApJ...737L..29A|doi=10.1088/2041-8205/737/2/L29|display-authors=5}}</ref> 

NASA a raportat că laptopurile moderne s-au prăbușit când zborurile [[Programul Space Shuttle|Space Shuttle]] au trecut prin anomalie.<ref>{{Citat web|url=http://www.nasa.gov/mission_pages/shuttle/flyout/flyfeature_shuttlecomputers.html|nume=Siceloff|accessdate=3 iulie 2010|publisher=NASA|date=28 iunie 2010|first1=Steven|titlu=Shuttle Computers Navigate Record of Reliability|archive-date=2020-08-19|archive-url=https://web.archive.org/web/20200819123136/https://www.nasa.gov/mission_pages/shuttle/flyout/flyfeature_shuttlecomputers.html|dead-url=yes}}</ref> 

În octombrie 2012, nava spațială SpaceX CRS-1 Dragon atașată la Stația Spațială Internațională a experimentat o problemă tranzitorie, deoarece a trecut prin anomalie.<ref>{{Citat știre|title=Dragon enjoying ISS stay, despite minor issues|url=http://www.nasaspaceflight.com/2012/10/dragon-iss-stay-minor-issues-falcon-9-investigation/|prenume=Chris|nume=Bergin|data=19 octombrie 2012|accessdate=20 octombrie 2012|journal=NASA Spaceflight}}</ref> 

Anomalia Sud Atlantică se crede că a inițiat o serie de evenimente care au condus la distrugerea satelitului Hitomi, cel mai puternic observator de raze X din Japonia. Anomalia a dezactivat tranzitoriu un mecanism de determinare a direcției, determinând satelitul să se bazeze exclusiv pe giroscoape care nu funcționau corect, după care s-a desprins în mai multe obiecte care au căzut de pe orbită.<ref>{{Citat știre|title=Japan's most powerful X-ray satellite is dead|url=https://www.engadget.com/2016/04/29/rip-hitomi/|prenume=Mariella|nume=Moon|data=29 aprilie 2016|accessdate=29 aprilie 2016|journal=[[Engadget]]}}</ref>

== Vezi si ==

* Inversarea geomagnetică 
* [[Furtună geomagnetică]] 
* Operația Argus 
* Vremea spațială 

== Referințe ==
<references group="" responsive="1"></references>

== Legături externe ==

* {{Citat știre|title=Magnetic mysteries of Earth's Core|url=https://www.bbc.com/news/uk-14678002|journal=BBC News}} {{Citat știre|title=Magnetic mysteries of Earth's Core|url=https://www.bbc.com/news/uk-14678002|journal=BBC News}}  Secțiunea "Flip magnetic" conține un videoclip care arată creșterea și mișcarea Anomaliei Atlanticului de Sud în ultimii 400 de ani. 
[[Categorie:Plasmă spațială]]
[[Categorie:Geomagnetism]]
[[Categorie:Oceanul Atlantic]]
[[Categorie:Pages with unreviewed translations]]