Ament

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ament (în dreapta ament cu flori (roşu) scurt pedicelate; în stânga ament cu flori sesile)
Amenţi la alun (Corylus avellana)

Amentul (din latina amentum = ament, mâțișor), numit și mâțișor, este o inflorescență racemoasă (un spic) a unor arbori sau arbuști, alcătuită din flori mici, sesile sau scurt pedicelate, toate unisexuate, fără periant (sau cu periant format din solzi), inserate în spirală de-a lungul unui ax flexibil, care atârnă ca un ciucure la subsuoara bracteilor. De obicei, amenții masculi sunt penduli, iar cei femeli sunt mai scurți și adesea erecți. Amenții sunt cracteristici pentru câteva familii de plante: betulacee (Betulaceae), fagacee (Fagaceae), moracee (Moraceae) și salicacee (Salicaceae). Printre plantele care au amenți se numără mesteacănul (Betula sp.), salcia (Salix sp.), nucul (Juglans regia), alunul (Corylus avellana), fagul (Fagus sp.), arinul (Alnus sp.).[1] [2] [3] [4][5][6] [7] [8] [9]

Amenţi mascul la salcie (Salix sp.)

Referințe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ament
  1. ^ Marin Andrei. Dicționar de biologie : clasică și actuală. Editura Victor B Victor. 2009
  2. ^ Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean. Dicționar enciclopedic de biologie. Editura ALL Educational. 2007
  3. ^ Elizabeth Martin. Oxford - Dictionar de biologie. Editura Univers Enciclopedic. 1999
  4. ^ Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de mediu (DEM), Volumul 1-2. Regia Autonomă Monitorul oficial, 2005
  5. ^ I. Ciobanu. Morfologia plantelor. Ediția a II-a, revizuită. Editura Didactică și Pedagogică. București. 1971
  6. ^ Constantin Pârvu. Universul plantelor. Mică enciclopedie. Ediția a III-a Revăzută și completată. Editura Enciclopedică. București, 2000
  7. ^ Gabriela Șerbănescu-Jitariu, Constantin Toma. Morfologia și anatomia plantelor. Editura Didactică și Pedagogică. București. 1980
  8. ^ Alexandru Buia, Ștefan Péterfi. Botanica agricolă. Vol. I. Morfologia. Editura Agro-Silvică. București.1965
  9. ^ Iuliu Morariu. Botanica generală și sistematică cu noțiuni de geobotanică. Ediția a III-a. Editura CERES. București, 1973