Amatonormativitate
Amatonormativitatea este setul de presupuneri societale conform cărora toate persoanele prosperă cu o relație romantică exclusivă . Elizabeth Brake a introdus neologismul pentru a surprinde ipotezele societale despre iubire.[1][2] Brake a vrut să descrie presiunea pe care a trăit-o pentru a acorda prioritate căsătoriei în propria ei viață. Amatonormativitea se extinde dincolo de presiunile sociale pentru căsătorie pentru a include presiuni generale care implică dragoste.[2][3]
Etimologie[modificare | modificare sursă]
Cuvântul amatonormativitate provine de la amatus, care este cuvântul latin pentru „iubit”, și normativitate, referindu-se la normele societale.[4][1] Termenii înrudiți includ alonormativitate, care înseamnă o viziune asupra lumii care presupune că toți oamenii experimentează atracție sexuală și romantică și sexualitatea obligatorie, ceea ce înseamnă norme și practici sociale care marginalizează non-sexualitatea.[5]
Termenul a fost modelat după termenul heteronormativitate, convingerea că heterosexualitatea este implicită pentru orientarea sexuală.[6] Prejudecățile normative împotriva non-monogamiei etice, în special, sunt cunoscute ca mononormativitate.[7]
Exemple[modificare | modificare sursă]
Elizabeth Brake descrie termenul ca o presiune sau dorință de monogamie, romantism și/sau căsătorie. Dorința de a găsi relații romantice, sexuale, monogame pe tot parcursul vieții are multe consecințe sociale. Persoanele asexuale, aromantice și/sau nonmonogame devin ciudățenii sociale. Potrivit cercetătoarei Bella DePaulo, amatonormativitatea pune un stigmat pe persoanele singure ca fiind incomplete și îi împinge pe partenerii romantici să rămână în relații nesănătoase din cauza fricii pe care o pot avea partenerii de a fi singuri.[8][1]
Potrivit lui Brake, un mod în care amatonormativitatea este aplicată instituțional este legea și moralitatea din jurul căsătoriei. Prieteniile iubitoare, relațiile queerplatonice și alte relații nu beneficiază de aceleași protecții legale pe care le oferă partenerilor romantici prin căsătorie.[9]
Brake a scris o carte, Minimizing Marriage, în care ea definește amatonormatitatea ca „presupunerea răspândită că toată lumea este mai bine într-o relație exclusivă, romantică, de cuplu pe termen lung și că toată lumea caută o astfel de relație”.[10]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c „Do you feel under pressure to find The One?”. BBC. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „Bugging your friend to get into a relationship? How amatonormative of you”. The Washington Post. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Brake, Elizabeth (). „Amatonormativity”. Elizabeth Drake. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „There's a word for the assumption that everybody should be in a relationship”. The Week Publications Inc. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Mollet, Amanda L.; Lackman, Brian (). „Allonormativity and Compulsory Sexuality”. Encyclopedia of Queer Studies in Education (în engleză). Brill. doi:10.1163/9789004506725_006. ISBN 978-90-04-50672-5. Accesat în .
- ^ „Bugging your friend to get into a relationship? How amatonormative of you”. Washington Post. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Keese, Christian (). „Marriage, Law and Polyamory. Rebutting Mononormativity with Sexual Orientation Discourse?”. Oñati Socio-legal Series. 6 (6): 1348. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „There's a Word for the Assumption That Everybody Should Be in a Relationship”. The Cut. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Should Marriage Be Abolished, Minimized, or Left Alone?”. Psychology Today. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Why These Families Want To Queer Valentine's Day”. Huffington Post. . Arhivat din original la . Accesat în .