Alsace et Lorraine
| Alsace et Lorraine (Vous n'aurez pas l'Alsace et la Lorraine) | |
 Format mic al copertei partiturii cântecului Alsace et Lorraine (1871) | |
| de Chrétienno(d) | |
|---|---|
| Lansare | 1871 |
| Gen | cântec patriotic |
| Textier | Gaston Villemer(d) și Hippolyte Nazet(d) |
| Compozitor | Ben Tayoux(d) |
| Țara de origine | Franța  |
Alsace et Lorraine (în română Alsacia și Lorena), cunoscut și ca Vous n'aurez pas l'Alsace et la Lorraine (în română Nu veți avea Alsacia și Lorena), este un cântec patriotic francez cu versuri scrise de Gaston Villemer(d) și Hippolyte Nazet(d) și pus pe muzică de Ben Tayoux(d). El a fost scris în 1871, după Războiul Franco-Prusac, care s-a încheiat cu anexarea provinciilor franceze Alsacia și Lorena la noul Imperiu German.
Context și analiză[modificare | modificare sursă]
Acest cântec se înscrie în contextul apariției revanșismului francez și evocă speranța alsacienilor și lorenilor de a redeveni francezi.
Refrenul cântecului a devenit celebru în cursul timpului.
Versurile cântecului[modificare | modificare sursă]
| “ |
France, à bientôt ! car la sainte espérance Refren: Eh quoi ! nos fils quitteraient leur chaumière Refren: Ah ! jusqu'au jour où, drapeau tricolore, Refren: |
” |
Creație și interpretare[modificare | modificare sursă]
Potrivit jurnalistului și istoricului Martin Pénet(d),[2] cântecul a fost creat în 1871 de actrița și cântăreața de operă Chrétienno(d) de la teatrul parizian Eldorado(d). A fost preluat apoi de Amiati(d), Peschard și Gauthier. Prima sa înregistrare a fost realizată în 1899 de Henri Thomas.[3] Cântecul a fost înregistrat apoi de mai mulți artiști între 1902 și 1995, printre care Adolphe Maréchal(d) (1902), Jean Noté(d) (1919), Georges Thill(d) (1939), Germaine Montéro(d) (1939) și Alain Vanzo(d) (1995).
Posteritatea cântecului[modificare | modificare sursă]
- Vous n'aurez pas l'Alsace et la Lorraine(d), film regizat de Coluche si Marc Monnet(d) și lansat în 1977.
- În baletul Les Animaux modèles(d) (1940–1941) al lui Francis Poulenc, a treia scenă care prezintă fabula Leul îndrăgostit(d) a lui La Fontaine folosește ca temă principală o versiune ușor modificată a ariei.[4] Opera a avut premiera în 1942 la Opéra Garnier în fața unui public format din ofițeri germani.
- Cei șase jandarmi din Saint-Tropez cântă refrenul cântecului în filmul Jandarmul la New York (1965).[5]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Villemer & Delormel 1885.
- ^ Pénet & Gausse 1998, p. 549.
- ^ Kelly 1990, p. 80. , afirmație preluată în Simeone, Nigel (). „Making Music in Occupied Paris”. The Musical Times(d) (în engleză). 147: 35.
- ^ „Francis Poulenc” (pdf). Orchestre de Paris(d). februarie 2017. p. 9. Accesat în ..
- ^ Pierre Amo (), „2 en 1 à cause de bugs: diverses remarques sur Le Gendarme se marie&Les Gendarmes à New-York”, SensCritique, accesat în
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Villemer, Gaston; Delormel, Lucien (). Les Chansons d'Alsace-Lorraine (ed. L. Barthlot / Marpon & Flammarion). Paris. p. 22-23. Accesat în ..
- Klein, Jean-Claude (). Florilège de la chanson française (în franceză) (ed. Bordas(d)). Paris. p. 254. ISBN 2-04-018461-9.
- Pénet, Martin; Gausse, Claire (). Mémoire de la chanson (ed. Omnibus(d)). ISBN 2-258-05062-6., al 2-lea éd. 2001 ISBN: 2-258-05830-9
- Kelly, Alan (). His master's voice/La Voix de son maître : The French Catalogue. A Complete Numerical Catalogue of French Gramophone Recordings made from 1898 to 1929 in France and elsewhere by The Gramophone Company Ltd, with the cooperation of the EMI Music Archive (în engleză) (ed. Greenwood Press). New York-London. p. 679. ISBN 0-313-27333-2.
