Alexandru Ioan Cuza (gravură de Constantin I. Stăncescu)
- Acest articol dezvoltă secțiunea Opera a articolului principal Constantin I. Stăncescu.
| Alexandru Ioan Cuza - gravură realizată de Constantin I. Stăncescu) | |
 Portretul lui Alexandru Ioan Cuza realizat de Constantin I. Stăncescu | |
| Descriere generală | |
|---|---|
| Artist | Constantin I. Stăncescu  |
| Datare | |
| Materiale | hârtie |
| Gen | portret |
| Dimensiuni | 51,4 cm×37,8 cm |
| Amplasare | Galați |
| Colecție | Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” |
| Curent artistic | academism |
Modifică date / text  | |
Portretul lui Alexandru Ioan Cuza este o gravură realizată de pictorul român Constantin I. Stăncescu în anul 1859. Lucrarea aparține Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” din Galați.
Realizare și parcurs[modificare | modificare sursă]
Portretul a fost făcut de Constantin I. Stăncescu în anul 1859.[1] În perioada interbelică, ca urmare a unei campanii lansată de societatea civilă prin care populația gălățeană era chemată pentru a dona obiectele de artă care-l reprezentau pe domnitorul Marii Uniri, lucrarea a fost donată în vederea organizării și înființării Muzeului „Casa Cuza Vodă”.[1] Această operă este o gravură, directorul Muzeului de Istorie Galați, Cristian Căldăraru, făcând precizarea: „... Gravura care înfățișează portretul domnitorului Al. I. Cuza a fost realizată în anul 1859. Pot spune că am redescoperit această piesă atunci când am citit o carte, publicată la Iași, referitoare la portretele cunoscute ale domnitorului. Din scurta descriere prezentă în respectivul volum am recunoscut că este vorba de opera de la Galați”.[1]
Autorii volumului au descris imaginea lui Cuza,[1] exact așa cum ea reiese din gravură: „... Cuza apare cu favoriți, dar îmbrăcat în uniformă de general și având aruncată pe umărul drept mantia cu guler de blană. Legenda arată că este vorba despre o lucrare originală. Frumosul portret a fost lucrat "din memorie", așa cum arăta Ulysse de Marsillac (1861), astfel încât valoarea sa documentară este una redusă. [...] Desenul lui Stăncescu a folosit ca model și pentru chipul domnitorului de pe primele medalii. O astfel de piesă comemorativă, din armată, se păstrează în colecția Muzeului de Istorie a Moldovei Iași”[2] Stăncescu, după aceleași surse, a făcut un portret, care nu a ajuns în contemporaneitate, și pentru doamna Elena Cuza.[3] S-au făcut și multe fotografii după portretul realizat de Stăncescu, sub format de carte de vizită.[3] Ele au fost făcute în atelierul lui Ludwig Schrank de la Viena.[3]
Conducerea Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” a început, în anul 2016, demersurile de includere a lucrării ca piesă de patrimoniu cultural în categoria „Tezaur”.[1]
Recondiționare[modificare | modificare sursă]
Specialiștii muzeului din Galați sunt de părere că cel mai probabil tabloul a fost recondiționat în perioada interbelică.[1] În acel moment, porțiunea pe care se preciza anul execuției gravurii a fost îndepărtată.[1] Sub imaginea gravurii se află textul „ALEKSANDRU JOANU I. Prințulu Moldo-Românii 1859”, iar în josul paginii sunt consemnate numele autorului, numele imprimeriei și al litografului „C. I. Stancescu del Inp. Lemercier, Paris; Hirsch lith”[3].[1] Ca suport, sub imagine se află textul „Donat de Janetta-Dacian în memoria soțului său Profesor D. V. Dacian. Galați, 24 ianuarie 1939”.[1]
Litografia lui Mercier[modificare | modificare sursă]
Jean-Michel Mercier a realizat în anul 1859, un remarcabil portret litografiat al lui Alexandru Ioan Cuza după o fotografie de epocă ce a stat la baza și altor portrete ale domnitorului român, făcute de către alți artiști români sau străini.[3] Litografia are aceeași inscripție ca și în cazul litografiei lui Constantin I. Stăncescu: „Aleksandru Joan I Prinzul Moldo-Romanii/Lithographié par Mercier a Paris”.[3] Deosebirea față de alte portrete ulterioare ale domnitorului este că, părul este pieptănat pe spate, este mai lung și are cărarea spre stânga.[3]
Cuza apare aici cu favoriții tipici unui ofițer de cavalerie, are o uniformă a ofițerilor de lăncieri, cambrată, cu mânecile lungi.[3] Epoletul care se vede, are franjurile groase, atârnând liber, arată gradul de general.[3] Umărul stâng este acoperit cu o hermină ce denotă calitatea de principe.[3] El are la gât înfășurată o eșarfă obișnuită din mătase neagră.[3] Similitudinile fizionomiei cu litografia lui Stăncescu sunt evidente, cele două lucrări având la bază aceeași fotografie.[3]
Primele medalii[modificare | modificare sursă]
Ioan Stăncescu, tatăl lui Constantin, a depus la Eforia Școalelor desenul original executat în creion al portretului realizat de artistul român în anul 1859, în data de 25 mai 1860.[3] Cercetarea în acest sens i-a aparținut lui Adrian-Silvan Ionescu.[3] Portretul în creion trebuia să fie expus la Sala Eforiei datorită rezoluției și calității sale.[3]
Desenul pe care l-a făcut Constantin I. Stăncescu a fost folosit pentru execuția primelor medalii care au avut pe o față chipul domnitorului român.[3] Există pentru documentare, o medalie din aramă expusă la Muzeul de Istorie a Moldovei.[3] Pe anvers stă scris: „Aleksandru Ioan I” și pe revers „14 april 1859. Întâlnirea oștenilor moldo-români la Socola lângă Iași”.[3] Legenda a fost scrisă cu inițiale, în alfabet de tranziție ce amestecă literele alfabetului latin cu chirilice.[3]
O medalie din metal s-a emis cu prilejul alegerii lui Alexandru Ioan Cuza la Iași din data de 24 ianuarie 1859.[3] Ea se găsește expusă la Muzeul Național de Istorie al României și are același chip al lui Cuza de pe desenul de la Eforia Școalelor.[3] Gravorul medaliei a fost Jean Baptiste Eugènie Farochon din Paris.[3]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e f g h i Comori de patrimoniu...
- ^ Sorin Iftimi și Aurica Ichim: Alexandru Ioan Cuza - Memorabilia, Editura Palatul Culturii, Iași, 2013.
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v curierul-iasi.ro: Portretele lui Alexandru Ioan Cuza - articol de Sorin Iftimi, în 25 ianuarie 2013, accesat 18 iulie 2017
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- ro Sorin Iftimi și Aurica Ichim: Alexandru Ioan Cuza - Memorabilia, Editura Palatul Culturii, Iași, 2013.
- ro Comori de patrimoniu - Un portret rarisim al lui Cuza în patrimoniul cultural gălățean - articol de Remus Basalic, din 30 iulie 2016, accesat în 18 iulie 2017
