Sari la conținut

Alegeri generale în Argentina, 1951

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alegeri generale în Argentina, 1951

Alegerile generale au avut loc în Argentina pe 11 noiembrie 1951. Alegătorii și-au ales atât președintele, cât și legislatorii. Aceasta a fost prima alegere la nivel național în care femeile din Argentina au avut drept de vot, iar prezența la vot a fost de aproximativ 88%.

Președintele Juan Perón (1895–1974) fusese ales pentru prima dată în iunie 1946. Popularitatea sa era ridicată datorită reformelor sociale și proiectelor ample de lucrări publice realizate în timpul mandatului său, dar în 1951 se confrunta cu o opoziție crescândă. Decizia de a expropria cotidianul conservator La Prensa⁠(d) (pe atunci al doilea cel mai citit ziar al țării), deși sprijinită de sindicatul muncitorilor CGT, a afectat imaginea lui Perón în anumite regiuni din țară și i-a afectat reputația internațională. De asemenea, climatul de libertate politică era limitat: candidatul opoziției din partea Uniunii Civice Radicale (UCR), congresmanul Ricardo Balbín⁠(d), fusese deținut politic în mare parte din anul anterior.

Din punct de vedere economic, anul 1951 a adus o redresare față de recesiunea din 1949–1950 și finalizarea unor proiecte publice importante, inclusiv inaugurarea Canalului 13 (Televiziune Publică), primul post de televiziune cu emisie regulată din America Latină. Totuși, inflația în creștere, care a atins un nivel record de 50%, a dus la intensificarea grevelor.

Buletin de vot pentru Perón - Quijano.
Eva Perón (dreapta), bolnavă, votează pentru „motivul vieții ei”, președintele Juan Perón.

Partidul UCR și alte partide de opoziție, care au fost limitate în accesul lor la mass-media și au fost supuse hărțuirilor, au boicotat anumite curse pentru Congres și toate alegerile pentru Senat. Vicepreședintele, Hortensio Quijano⁠(d), dorea să se retragă din campanie din cauza problemelor de sănătate. La 22 august, CGT a organizat un miting pe Avenida 9 de Julio⁠(d) din Buenos Aires, susținându-i pe influenta Primă Doamnă, Eva Perón, și pe Juan Perón ca parteneri de candidatură. Însă, fără a fi cunoscut publicului, Eva Perón, la fel ca și Quijano, era într-o fază terminală a bolii, motiv pentru care a refuzat să participe. Quijano a rămas în campanie, iar tentativele de lovitură de stat din partea unor elemente ultraconservatoare ale armatei, din 28 septembrie, nu au avut succes.

În final, atacurile opoziției, popularitatea cuplului Perón și controlul asupra canalelor media au contribuit la victoria zdrobitoare a Partidului Peronist în alegeri, primele la nivel național în care votul a fost extins și pentru femei.[1]

Candidat prezidențial Candidat viceprezidențial Partidul Voturi %
Juan Domingo Perón Hortensio Quijano⁠(d) Partidul Peronist (PP) 4,745,168 63.51
Ricardo Balb Arturo Frondizi⁠(d) Uniunea Civică Radicală (UCR) 2,415,750 32.33
Reynaldo Pastor Vicente Solano Lima⁠(d) Partidul Național Democrat (PDN) 174,399 2.33
Rodolfo Ghioldi Alcira de la Peña Partidul Comunist (PC) 71,318 0.95
Alfredo Palacios⁠(d) Am Eurocrico Ghioldi⁠(d) Partidul Socialist (PS) 54,920 0.74
Genaro Giacobini Jorge Francisco Rivero Partidul Sănătății Publice 5,512 0.07
Luciano Molinas Juan A. D. Arana Partidul Progresist Democrat (PDP) 2,634 0.04
Joscomandor Fernando Penelcomandorn Beniamino A. Semiza Partidul De Adunare A Muncii (CO) 1,233 0.02
Fără candidați Uniunea Civică Naționalistă 163 0.00
Total 7,471,097 100
Voturi pozitive 7,471,097 98.38
Voturi nevalide/goale 110,123 1.45
Diferențe în fișa de calcul 12,928 0.17
Voturi totale 7,594,148 100
Votanți înregistrați / participare 8,613,998 88.16
Surse:[2][3][4]

Camera Deputaților

[modificare | modificare sursă]
Partidul Voturi % Deputați Delegați fără drept de vot
1952-1955 1952-1958 Total 1952-1955 1952-1958 Total
Partidul Peronist (PP) 4,330,886 62.21 67 68 135 6 5 11
Uniunea Civică Radicală (UCR) 2,397,262 33.27 7 7 14
Partidul Național Democrat (PDN) 175,991 2.45
Partidul Socialist (PS) 74,126 1.03
Partidul Comunist (APC) 70,877 0.98
Partidul Progresist Democrat (PDP) 2,717 0.04
Partidul De Adunare A Muncii (CO) 1,276 0.02
Uniunea Civică Naționalistă 90 0.01
Total 7,205,312 100 74 75 149 6 5 11
Voturi pozitive 7,205,312 97.63
Voturi nevalide/goale 175,120 2.37
Voturi totale 7,377,322 100
Votanți înregistrați/participare 8,360,993 88.23
Sursa:[5]
Partidul Voturi % Scaune



1952-1955
Scaune



1952-1958
Total locuri
Partidul Peronist (PP) 15 15 30
Uniunea Civică Radicală (UCR)
Partidul Național Democrat (PDN)
Partidul Socialist (PS)
Partidul Comunist (APC)
Partidul Progresist Democrat (PDP)
Total 15 15 30
Voturi pozitive
Voturi nevalide/goale
Voturi totale 100
Votanți înregistrați/participare

Guvernatorii provinciali

[modificare | modificare sursă]
Alegerile pentru guvernatorii provinciali
Poziții alese: 14 governors, 14 organele legislative

Numire prezidențială: 9 guvernatori teritoriali, primar al orașului Buenos Aires

Date Province Elected Winner Runner-up
11 November Buenos Aires Guvernator

Viceguvernator

Legislaturile provinciale
Carlos Aloé

(Partido Peronista)

(62,99 %)
Crisólogo Larralde

(Unión Cívica Radical)

(33,30 %)
Catamarca Guvernator

Viceguvernator

Legislaturile provinciale
Armando Casas Nóblega

(Partido Peronista)

(76,66 %)
Ramón Edgardo Acuña

(Unión Cívica Radical)

(21,58 %)
Córdoba Guvernator

Viceguvernator

Legislaturile provinciale
Raúl Lucini

(Partido Peronista)

(51,98 %)
Arturo Umberto Illia

(Unión Cívica Radical)

(43,08 %)
Corrientes Guvernator

Viceguvernator

Legislaturile provinciale
Raúl Benito Castillo

(Partido Peronista)

(64,36 %)
Héctor Lomónaco

(Unión Cívica Radical)

(26,70 %)
Entre Ríos Guvernator

Viceguvernator

Legislaturile provinciale
Felipe Texier

(Partido Peronista)

(63,07 %)
Fermín J. Garay

(Unión Cívica Radical)

(32,68 %)
Jujuy Guvernator

Viceguvernator

Legislaturile provinciale
Jorge Villafañe

(Partido Peronista)

(79,29 %)
Horacio Guzmán

(Unión Cívica Radical)

(15,01 %)
La Rioja Guvernator

Viceguvernator

Legislaturile provinciale
Juan Melis

(Partido Peronista)

(73,97 %)
Herminio Torres Brizuela

(Unión Cívica Radical)

(26,03 %)
Mendoza Guvernator

Viceguvernator

Legislaturile provinciale
Carlos Horacio Evans

(Partido Peronista)

(66,89 %)
Leopoldo Suárez

(Unión Cívica Radical)

(21,22 %)
Salta Guvernator

Viceguvernator

Legislaturile provinciale
Ricardo Joaquín Durand

(Partido Peronista)

(76,37 %)
Ricardo E. Aráoz

(Unión Cívica Radical)

(23,34 %)
San Juan Guvernator

Viceguvernator

Legislaturile provinciale
Rinaldo Viviani

(Partido Peronista)

(78,67 %)
Juan Pascual Pringles

(Unión Cívica Radical)

(16,57 %)
San Luis Guvernator

Legislaturile provinciale
Víctor Endeiza

(Partido Peronista)

(71,16 %)
Julio Domeniconi

(Unión Cívica Radical)

(15,83 %)
Santa Fe Guvernator

Viceguvernator

Legislaturile provinciale
Luis Cárcamo

(Partido Peronista)

(64,92 %)
Alfredo Julio Grassi

(Unión Cívica Radical)

(33,08 %)
Santiago del Estero Guvernator

Legislaturile provinciale
Francisco González

(Partido Peronista)

(78,72 %)
Hugo Catella

(Unión Cívica Radical)

(14,06 %)
Tucumán Guvernator

Viceguvernator

Legislaturile provinciale
Luis Cruz

(Partido Peronista)

(70,70 %)
Celestino Gelsi

(Unión Cívica Radical)

(27,40 %)
  1. ^ Todo Argentina
  2. ^ Confirmación electoral de la voluntad justicialista del pueblo argentino (PDF). Buenos Aires: Ministry of Interior. . 
  3. ^ Cantón, Darío (). Materiales para el estudio de la sociología política en la Argentina (PDF). Tomo I. Buenos Aires: Centro de Investigaciones Sociales - Torcuato di Tella Institute⁠(d). pp. 141–142. 
  4. ^ Historia Electoral Argentina (1912-2007) (PDF). Ministry of Interior - Subsecretaría de Asuntos Políticos y Electorales. decembrie 2008. 
  5. ^ Confirmación electoral de la voluntad justicialista del pueblo argentino (PDF). Buenos Aires: Ministry of Interior. .