Alegeri generale în Argentina, 1951

Alegerile generale din Argentina din 1951, primele care au permis femeilor să voteze la nivel național, au avut loc pe 11 noiembrie.Votanții și-au ales atât președintele cât și legislatorii și cu o prezență la vot de 88.0%, s-a ajuns la următoarele rezultate:

Președinte[modificare | modificare sursă]

Partid/Alianță electorală	Voturi	Procentaj
Partidul Peronist	4,745,168	62.5%
Uniunea Civică Conservatoare	2,415,750	31.8%
Partidul Democrat	174,399	2.3%
Partidul Comunist	71,318	0.9%
Partidul Socialist	54,920	0.7%
Altele	22,404	0.3%
Voturi Pozitive	7,483,959	98.6%
Voturi nule și anulate	109,989	1.4%
Voturi totale	7,593,948	100.0%

Notă: Constituția din 1949 a eliminat Colegiul Electoral.

Camera Deputaților a Argentinei[modificare | modificare sursă]

Partid/Alianță Electorală	Locuri	% din voturi
Partidul Peronist	135	63.5%
Uniunea Civică Conservatoare	14	32.3%
Altele și nule		4.2%
Total	149	100.0%

^[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Președintele Juan Perón, a cărui popularitate a crescut în urma celor cinci ani de reforme populare sociale și a unui program public de muncă viguros, s-a confruntat cu o opoziție crâncenă în timpul anului 1951. Decizia lui de a expropria pe conservatori La Prensa (al doilea cel mai circulat ziar zilnic al țării din acea vreme), deși lăudat de uniunea muncii CGL, a deteriorat statutul său în țară și reputația lui în lume, așa cum a făcut climatul libertăților politice: unul din numeroasele exemple ar fi nominalizatul opoziției UCR, congresmanul Ricardo Balbín, și-a petrecut marea parte din anul anterior ca prizonier politic. Din punct de vedere economic, anul a fost o îmbunătățire a recesiunii din 1949-50, aducând o completare a numărului în ceea ce privește muncile publice și inaugurarea Channel 13 (Televiziune publică), prima stație de difuzare regulată din America Latină ; dar inflația crescândă (50%, un record la acea vreme) a dus la creșterea acțiunilor de grevă.

UCR și alte partide în opoziție, hărțuite și private de accsesul la media,a boicotat un număr de rase congresionale și de asemenea toate rasele din Senat. Vicepreședintele, Hortensio Quijano, ceruse plecarea din campanie din cauza sănătății șubrede și, pe 22 august, CGT a organizat o adunare pe marea stradă din Buenos Aires, Strada 9 Iulie, în ajutorul influențabilei primei doamne Eva Perón ca și parteneră de conducere a soțului ei, deși fără știrea mulțimii, faimoasa Evita era, ca și Quijano, pe moarte și totuși a refuzat aclamațiile. Quijano, fiind nevoit, a rămas in funcție; dar retragerea Evitei nu a prevenit lovitura de stat din 28 septembrie împotriva lui Peron din partea elementelor ultraconservatoare din armată. În cele din urmă, aceste atacuri, popularitatea soților Peron și controlul acestora asupra majorității media au condus la o reușită a Partidului Peronist, și anume prima alegere națională din Argentina în care votul a fost posibil și la femei.

Todo Argentina