Sari la conținut

Adela Mărculescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Adela Mărculescu
Date personale
Născută (87 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Aiud, România Modificați la Wikidata
Căsătorită cuEmmerich Schäffer Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Premii
Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer[*] (2004)[1] Modificați la Wikidata
Prezență online
Adela Mărculescu în 1972

Adela Mărculescu (n. , Aiud, România) este o actriță de teatru și film din România. În prezent este actriță la Teatrul Național din București. Din 2001 este cetățean de onoare al municipiului București.[3]

La vârsta de opt ani, fiind pasionată de dans, dansează pe scena Teatrului Național rolul piticului Sorina din piesa Înșir'te mărgărite. Mărculescu a absolvit în 1959 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, în clasa actorului Alexandru Finți[4] „omul fascinat de ideea adevărului scenic, căruia îi păstrez o deosebită amintire și ca profesor, și ca regizor”. A debutat pe scena Teatrului de Stat din Botoșani, însă nu a reușit să-și încheie stagiul, deoarece a fost solicitată pentru rolul Ninuccia din piesa De Pretore Vincenzo de Eduardo De Filippo, la Teatrul de Stat din Ploiești, ca parteneră a lui Toma Caragiu, rol care i-a adus o afirmare rapidă.[5] A jucat la Teatrul Național din București (din 1964), dar a interpretat roluri și la Teatrul din Ploiești (1959-1963), Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu (1971), Teatrul Mic (1963), la Radiodifuziune și în filme.[6] În cinematografie debutează în 1965 cu filmul Serbările galante în regia lui Rene Clair.[7]

Spectacole de teatru

[modificare | modificare sursă]

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer, Categoria D - „Arta Spectacolului” (7 februarie 2004), „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”[8]
  1. ^ „Art 3”. Wikidata Q107579640. Arhivat din original la |archive-url= necesită |archive-date= (ajutor). Accesat în .  Text " Decret 36/2004" ignorat (ajutor)
  2. ^ „Adela Marculescu” (în cehă). Česko-Slovenská filmová databáze[*]. . Wikidata Q3561957. 
  3. ^ Vintu, Carmen (). „Adela Mărculescu”. Jurnal FM. Accesat în . 
  4. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 290. 
  5. ^ Marin, Maria (septembrie 1982). „Viitorul rol: Adela Mărculescu”. Teatrul (9): 80. 
  6. ^ Țarălungă, Ecaterina (). Enciclopedia identității românești. Personalități. Litera. p. 488. 
  7. ^ Sîrbu, Eva (). „Adela Mărculescu: Să ai încredere în tine”. Actorii noștri : Interviuri uitate. 2. București: Editura Ara. pp. 180–188. 
  8. ^ Decretul nr. 36 din 7 februarie 2004 privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Cultural, text publicat în Monitorul Oficial nr. 172 din 27 februarie 2004.

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Să crezi, să iubești, să dăruiești.. Adela Mărculescu, Ion Moldovan, Editura Bunavestire, Blaj, 2013 - recenzie

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Interviuri