Ștefan Vladislav

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ștefan Vladislav
Fresco of Stefan Vladislav, Mileševa, edited.jpg
Date personale
Născut1198[1] Modificați la Wikidata
Raška⁠(d) Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani) Modificați la Wikidata
Înmormântatmănăstirea Mileševa[*] Modificați la Wikidata
PărințiȘtefan I Prvovenčani[2]
Eudokia Angelina[2] Modificați la Wikidata
Frați și surori Komnena Nemanjić[*][[Komnena Nemanjić (13th century Serbian princess)|​]]
Ștefan Radoslav al Serbiei
Sfântul Sava al II-lea
Ștefan Uroș I al Serbiei Modificați la Wikidata
Căsătorit cuBeloslava a Bulgariei Modificați la Wikidata
CetățenieMarele Principat Sârbesc Modificați la Wikidata
Etnie sârbă Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Sârbă Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Nemanjić
Semnătură
Seal of Stefan Vladislav.jpg

Ștefan Vladislav (Стефан Владислав) (n. 1198,[1] Raška⁠(d) – d. ) a fost regele Serbiei din 1234 până în 1243. A fost fiul mijlociu al reginei Eudokia Angelina și al regelui Ștefan cel întâi încoronat (Ștefan I Prvovenčani; care a domnit în Serbia între 1196 și 1228) și fratele lui Ștefan Radoslav (regele Serbiei din 1228 până în 1233) și al lui Ștefan Uroș I al Serbiei (regele Serbiei din 1243 până în 1276).

Ștefan Vladislav a fost căsătorit cu Beloslava a Bulgariei, fiica țarului Ioan Asan al II-lea.[3]

Ștefan Radoslav, fiul cel mai mare al lui Ștefan I Prvovenčani, a fost îndepărtat de nobilimea sârbă datorită creșterii influenței Epirului prin alianța sa de căsătorie cu fiica lui Teodor Comnen Dukas, Ana Comnena Doukaina; astfel că Vladislav a fost numit succesorul său. Este sărbătorit ca Sfântul Vladislav de către Biserica Ortodoxă Sârbă.

În timpul domniei lui Vladislav, unchiul său arhiepiscopul Sava a mers într-un pelerinaj și a murit în Bulgaria în timp ce se afla în drum spre casă. Vladislav a primit trupul său și l-a îngropat în mănăstirea Mileševa, pe care a construit-o intenționat să fie locul său de înmormântare. Serbia avea o alianță politică cu Bulgaria la acea vreme, de când Vladislav era căsătorit cu Beloslava, fiica lui țarului Ioan Asan al II-lea.[3] Vladislav i-a dat principatul Hum, o provincie lângă litoral care era atacată de cruciați maghiari.

După moartea lui Ioan Asen al II-lea, au început tulburări în Serbia. Mongolii, conduși de Kadan, au invadat Ungaria și au devastat Balcanii, moment în care nobilimea sârbă s-a ridicat împotriva lui Vladislav. În 1243, el a abdicat în favoarea fratelui său mai mic, Ștefan Uroș I al Serbiei, dar a rămas conducătorul principatului Zeta, iar soția sa Beloslava a revenit ca regină, după ce în timpul conflictului a fugit în Republica Ragusa.

El a fost descris ca fiind foarte energic, de încredere și temperat. Biserica Ortodoxă Sârbă îl venerează ca pe un sfânt la 24 septembrie [7 octombrie stil vechi].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b https://www.geni.com/people/Stefan-Vladislav-Nemanjić/6000000007280021266, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b The Peerage 
  3. ^ a b Pavlov, Plamen (2006). Търновските царици [Queens of Tarnovo] (în bulgară). Veliko Tarnovo: ДАР-РХ.