Sari la conținut

Gheorghe Brancovici al Serbiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Đurađ Branković)
Acest articol se referă la un despot al Serbiei. Pentru un cronicar, vedeți Gheorghe Brancovici (cronicar). Pentru un patriarh, vedeți Gheorghe Brancovici (patriarh).
Gheorghe Brancovici
Despot al Rașkei
Domn al Albaniei
Date personale
Născutfebruarie 1377 Modificați la Wikidata
Prishtina, Serbia Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani) Modificați la Wikidata
Smederevo, Districtul Podunavlje, Serbia Modificați la Wikidata
PărințiVuk Brancovici
Frați și suroriLazar Vuković[*][[Lazar Vuković |​]]
Grgur Branković[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuIrene Kantakouzene[*][[Irene Kantakouzene (Wife of Serbian despot)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiMara Branković
Stefan Branković[*][[Stefan Branković (Despot of Serbia)|​]][1]
Lazar Branković[*][[Lazar Branković (Despot of Serbia)|​]][1]
Katarina Branković[*][[Katarina Branković (Countess Consort of Celje)|​]]
Grgur Branković[*][[Grgur Branković (Serbian noble)|​]]
Q85999716[*] Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Sârbă Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiKülső-Szolnok vármegye[*][[Külső-Szolnok vármegye (former county of the Kingdom of Hungary)|​]]
comitatul Torontal
Despotatul Serbiei Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba sârbă[2] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăBrancovici[*]
Domnie
Domnie1427 - 1456
PredecesorȘtefan Lazarevici
SuccesorLazăr Brancovici

Gheorghe Brancovici (în sârbă Đurađ Branković, în maghiară Brankovics György; n. februarie 1377, Prishtina, Serbia – d. , Smederevo, Districtul Podunavlje, Serbia) a fost despot al Serbiei între 1427-1456 și baron în Regatul Ungar. A fost primul despot al Serbiei din familia Brancovici. În timpul domniei sale capitala sârbă a fost mutată la Semendria (lângă Belgrad), după a doua bătălie de la Kosovo Polje.

După ce a fost numit succesor al unchiului său, despotul Ștefan Lazarevici, domnia lui Brancovici a fost marcată de conflicte și căderea provinciilor Kosovo și Metohia în fața Imperiului Otoman. Brancovici s-a aliat cu Regatul Ungariei, unde avea să se refugieze după capturarea otomană a Semendriei, în 1439. În Regatul Ungariei deținea moșii întinse, care includeau Zemun, Slankamen, Kupinik, Mitrovica, Stari Becej, Kulpin, Čurug, Sveti Petar, Perlek, Peser, Petrovo Selo, Becej, Arac, Veliki Bečkerek, Vârșeț și multe altele.

Cruciada de la Varna

[modificare | modificare sursă]

În urma conflictelor care s-au încheiat 1443, Brancovici a avut un rol important în facilitarea păcii de la Szeged (1444) între Regatul Ungariei și Imperiul Otoman. Murad al II-lea, care dorea, de asemenea, pacea, s-a căsătorit cu fiica lui Brancovici, Mara.[3] Pe 6 martie 1444, Mara a trimis un emisar la curtea lui Brancovici. Astfel, au început negocierile de pace cu Imperiul Otoman.[4] Pe 22 august 1444, acesta a preluat pașnic conducerea orașului evacuat Semendria.

Pacea, însă, a fost ruptă în același an de către Ioan (Iancu) de Hunedoara și regele Vladislav al II-lea în timpul cruciadei de la Varna. Din aceasta cauza, și-a înstrăinat aliații săi din Ungaria. O armată cruciată condusă de însuși Ioan de Hunedoara a fost învinsă de către forțele sultanului Murad al II-lea la Kosovo Polje în 1448. Aceasta a fost ultima încercare medievală de a-i elimina pe otomani din sud-estul Europei. Ungaria, în ciuda înfrângerii de la Kosovo Polje, a reușit să țină piept presiunii otomane în timpul vieții lui Ioan de Hunedoara, regatul prăbușindu-se în secolul al XVI-lea.

Datorită victoriei lui Ioan de Hunedoara asupra lui Murad în fața zidurilor Belgradului pe 14 iulie 1456, a urmat o perioadă de pace relativă în regiune. Sultanul s-a retras la Adrianopol, iar Brancovici și-a recâștigat posesiunile din Serbia. Înainte de sfârșitul anului, Brancovici a murit la o vârstă înaintată. Independența Serbiei a mai durat un singur an, moment în care Imperiul Otoman a anexat oficial aceste pământurile în urma certurilor între văduva și cei trei fii ai săi. Lazăr, cel mai mic, și-a otrăvit și-a exilați frați, țara a fost subjugată sultanului.[5]

Părinții săi a fost Vuk Brancovici și Mara, fiica cneazului Lazăr Hrebeljanovici, cunoscut ca țarul Lazăr. Soția sa a fost o prințesă bizantină, Eirene Cantacuzino, nepoata împăratului Ioan al VI-lea Cantacuzino.

Gheorghe și Eirene Cantacuzino au avut șase copii:[6]

  • Teodor Brancovici (d. înainte de 1429). Nu a fost menționat în manuscrisul Masarelli, probabil a decedat înainte.
  • Grgur (Gregorie) Brancovici (n. cca. 141516/17 octombrie 1459). A fost primul menționat în manuscrisul Masarelli.
  • Mara Brancovici (n. cca. 1416 – d. 14 septembrie 1487). A fost a doua menționată în manuscrisul Masarelli. S-a mărit cu sultanul Murad al II-lea al Imperiului Otoman.
  • Ștefan Brancovici (n. cca. 1417 – d. 1476). Al doilea amintit în manuscrisul Masarelli. A cerut tronul Serbiei după moartea fratelui său Lazăr.
  • Catherine Cantacuzena (n. cca. 1418 – d. 1490). S-a măritat cu Ulrich al II-lea de Celje. A fost al patrulea notat în manuscrisul Masarelli.
  • Lazăr Brancovici (n. cca. 1421/142720 ianuarie/20 iunie 1458). Amintit al cincilea și ultimul în manuscrisul Masarelli.
  1. ^ a b The Peerage 
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Florescu, Radu R. (). Dracula, Prince of Many Faces: His Life and His Times. Boston: Little, Brown & Co. 
  4. ^ Imber, Colin (). „Introduction” (PDF). The Crusade of Varna, 1443-45 (PDF). Ashgate Publishing. pp. 9–31. ISBN 0-7546-0144-7. Accesat în . 
  5. ^ Miller, William (). The Balkans: Roumania, Bulgaria, Servia, and Montenegro. London: G.P. Putnam's Sons. Accesat în . 
  6. ^ Đurađ, Accesat august 2012

Legături externe

[modificare | modificare sursă]