Întreprinderi mici și mijlocii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Întreprinderile mici și mijlocii (prescurtat IMM) sunt companiile care au cifra de afaceri și numărul de salariați sub o anumită limită.

În România, întreprinderile mici și mijlocii sunt definite, conform Legii nr.346/2004, ca fiind acele întreprinderi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

  • au un număr mediu anual de salariați mai mic de 250;
  • realizează o cifra de afaceri anuală echivalentă cu până la 8 milioane de euro sau au un rezultat anual al bilanțului contabil care nu depășește echivalentul în lei a 5 milioane euro;
  • respecta criteriul de independență, în sensul că nu sunt deținute în proporție de peste 25% din capitalul social sau din drepturile de vot de către o altă întreprindere ori de mai multe întreprinderi împreună, care nu fac parte din categoria întreprinderilor mici și mijlocii.

În anul 2007, IMM-urile realizau aproximativ 70% din produsul intern brut al României. [1]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mirabela Tiron (). „780 mil. euro pentru dezvoltarea IMM”. Ziarul Financiar.