Sari la conținut

Rojava: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Fără descriere a modificării
Fără descriere a modificării
Linia 93: Linia 93:


Populația asiriană din [[Nusaybin]] a trecut granița în Siria și s-a stabilit în [[Qamishli]]. Nusaybin a devenit un oraș kurd, iar Qamishli un oraș predominant asirian.
Populația asiriană din [[Nusaybin]] a trecut granița în Siria și s-a stabilit în [[Qamishli]]. Nusaybin a devenit un oraș kurd, iar Qamishli un oraș predominant asirian.

=== În timpul mandatului francez ===
Lucrurile s-au schimbat ulterior, nordul Siriei fiind martorul imigrației kurde începând din 1926, ca urmare a eșecului [[Rebeliunea lui Sheikh Said|rebeliunii lui Saeed Ali Naqshbandi]] împotriva autorității turcești.<ref>Abu Fakhr, Saqr, 2013. Cotidianul As-Safir, Beirut. [http://assafir.com/Article/331189#.UrbZIuK_guh in Arabic] [http://araborthodoxy.blogspot.ca/2013/12/as-safir-on-history-of-persecution-of.html Christian Decline in the Middle East: A Historical View]</ref> În timp ce mulți dintre kurzii din Siria erau așezați acolo de secole, valuri noi de kurzi au părăsit Turcia și s-au stabilit pe pământ sirian, unde le era acordată cetățenie de către [[Mandatul francez pentru Siria și Liban|autoritățile mandatare franceze]].<ref>Chatty, Dawn, 2010. [http://books.google.com/books?id=8OsgAwAAQBAJ&pg=PA231&lpg=PA231&dq=Kurds+fled+turkey+to+syria+in+1925&source=bl&ots=7tWQMS8h_V&sig=d78gym03yMZiF_CkfcI3KMX2PN0&hl=en&sa=X&ei=j2VcVNjNE8L2iQLk04CYAQ&ved=0CCwQ6AEwAg#v=onepage&q=Kurds%20fled%20turkey%20to%20syria%20in%201925&f=false Displacement and Dispossession in the Modern Middle East]. Cambridge University Press. pp. 230-232.</ref> Acest mare influx de kurzi s-a mutat în provincia siriană Jazira. Se estimează că 25.000 de kurzi au fugit în Siria în acea perioadă.<ref name=McDowell>{{cite book| last=McDowell| first=David| title=A modern history of the Kurds| year=2005| publisher=Tauris| location=London [u.a.]|isbn=1850434166|pages=469|edition=3. revised and upd. ed., repr.}}</ref>

Asirienii au început să părăsească Siria după masacrul de la [[Amuda]], din 9 august 1937.<ref>{{cite book|url=https://books.google.nl/books?id=n4kTdYgwQPkC&pg=PA159#v=onepage&q&f=false|title= Islam and Dhimmitude: Where Civilizations Collide|author= Bat Yeʼor|page= 159|year= 2002}}</ref> Acest masacru, înfăptuit de kurzii lui Saeed Agha al-Dakuuri, a golit orașul de populația sa asiriană.<ref>{{cite book|url=https://books.google.nl/books?id=g4f54qsU618C&pg=PA147&lpg=PA147#v=onepage&q&f=false|title= Syria's Kurds: History, Politics and Society|author= Jordi Tejel|page= 147|year= 2008}}</ref><ref>{{cite book|url=https://books.google.nl/books?id=-Zw8BQAAQBAJ&pg=PA270#v=onepage&q&f=false|title= Being Modern in the Middle East: Revolution, Nationalism, Colonialism, and the Arab Middle Class|author= Keith David Watenpaugh|page= 270|year= 2014}}</ref> În 1941, comunitatea asiriană din [[al-Malikiyah]] a fost victima unui atac sângeros. Deși atacul a eșuat, asirienii au fost înspăimântați și au părăsit localitatea în număr mare, iar imigrarea kurzilor din Turcia în zonă a transformat al-Malikiya, [[al-Darbasiyah]] și Amuda în orașe complet kurde.


==Note==
==Note==

Versiunea de la 17 august 2015 22:31

Rojava
Rojava
Rojavayê Kurdistanê
کردستان السورية
Drapelul Rojava[*]​Stema Rojava
Drapelul Rojava[*]​Stema Rojava
Geografie
Fus orarUTC+3 (UTC+3) Modificați la Wikidata
Populație
 - Estimare 20144.6 milioane [8]
 - Estimare 20182.000.000
Limbi oficialeKurdă
Arabă[1]
Siriacă-aramaică
Guvernare
Sistem politicConfederalism democratic[2][3][4][5]
CopreședinteAsya Abdullah
CopreședinteSalih Muslim Muhammad
LegislativSyrian Democratic Council⁠(d) Modificați la Wikidata
CapitalaQamișlo (Qamishli)[6][7]
Istorie
Regiune autonomă
Propunerea autonomieiIulie 2013
Declararea autonomieiNoiembrie 2013
Înființarea guvernului regionalNoiembrie 2013
Adoptarea constituției provizoriiIanuarie 2014
Economie
PIB (PPC) 
PIB (nominal) 
MonedăLira siriană (SYP)
Coduri și identificatori
Prefix telefonic+963 Modificați la Wikidata
Prezență online
hasthtag
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Rojava sau Kurdistanul de Vest (în kurdă: Rojavayê Kurdistanê[10][11], unde rojava înseamnă „vest” în limba kurdă) este o regiune autonomă de facto în nordul și nord-estul Siriei.[12] Regiunea și-a câștigat autonomia în noiembrie 2013 ca parte a Campaniei Rojava, când s-au pus bazele unei societăți bazate pe principiile democrației directe, egalității de șanse între bărbați și femei și sustenabilității.[13] Rojava este alcătuită din trei cantoane; de la est la vest: Jazira, Kobanî și Afrin. Autonomia Rojavei nu este recunoscută oficial de guvernul sirian,[14] iar regiunea se află în război cu Statul Islamic.[15]

Kurzii consideră în general Rojava ca pe una din cele patru părți ale marelui Kurdistan, care ar mai include regiuni din sud-estul Turciei (Kurdistanul de Nord), nordul Irakului (Kurdistanul de Sud) și vestul Iranului (Kurdistanul de Est).[16] Totuși, guvernul și societatea Rojavei sunt multietnice.[17]

Nume

Rojava (în kurdă: Rojavayê Kurdistanê, unde rojava înseamnă „vest”) mai este cunoscută drept Kurdistanul de Vest sau Kurdistanul Sirian.

Geografie

Rojava se întinde la vest de Râul Tigru, de-a lungul graniței dintre Siria și Turcia. Regiunea este împărțită în trei cantoane: la est cantoanele Jazira și Kobanî, iar la vest cantonul Afrin, care este separat de celelalte două de teritorii locuite majoritar de arabi. Cantonul Jazira se învecinează la sud-est cu Kurdistanul Irakian. Celelalte granițe ale Rojavei sunt disputate în Războiul Civil Sirian. Toate cantoanele sunt situate aproximativ la latitudinea 36 de grade și jumătate nord. Relieful este relativ plat, cu excepția Munților Kurd, în cantonul Afrin.

Istorie

Pentru informații suplimentare, vezi Kurdistan

Munții Kurd erau deja locuiți de o populație kurdă încă de pe vremea Cruciadelor, la sfârșitul secolului al XI-lea.[18]

În perioada otomană

În perioada otomană (1299–1922), largi grupuri tribale vorbitoare de kurmanji s-au stabilit sau au fost deportate din Anatolia în zone din nordul Siriei. Cel mai numeros din aceste grupuri tribale a fost confederația Reshwan, originar inițial din regiunea Adıyaman, dar apoi răspândit în toată Anatolia. Confederația Milli, pomenită în diverse surse otomane încă din 1518, a fost cel mai puternic grup tribal și a dominat stepa din nordul Siriei în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Influența acestui grup a continuat să crească și, în final, liderul Timur a fost numit conducătorul otoman al Raqqăi (1800-1803).[19][20] Membrii dinastiei kurde a Janbulazilor au stăpânit pe rând regiunea Alep din funcția de guvernator otoman, între 1591 și 1607, și au fost aliați cu Casa de Medici din Toscana.[21]

Scriitorul danez Carsten Niebuhr, care a călătorit la Jazira în 1764, a consemnat cinci triburi nomade kurde (Dukuri, Kiki, Scechani, Mulli și Așeti) și un trib arab. Conform lui Niebuhr, acele triburi erau instalate lângă Mardin, în Turcia, și plăteau o taxă guvernatorului orașului pentru că li se permitea să-și pască turmele în Jazira siriană.[18][22] Aceste triburi kurde au înființat treptat sate și orașe și sunt încă prezente în Jazira (actualmente guvernoratul Al-Hasaka).[23]

Până în secolul al IX-lea, Kurdistanul nu includea teritorii din Jazira siriană.[notă 1][24] De asemenea, Kurdistanul propus de Tratatul de la Sèvres nu includea niciun teritoriu din ceea ce aveau să devină ulterior Siria și Irak.[25]

Demografia regiunii a suferit o mare schimbare la începutul secolului al XX-lea. Unele triburi kurde au cooperat cu autoritățile otomane în masacrele comise împotriva armenilor și creștinilor asirieni din Mesopotamia Superioară[26] și au fost răsplătite cu teritorii anterior ocupate de aceștia.[27] Kurzii au fost principalii responsabili pentru atrocitățile comise împotriva asirienilor, iar expansiunea lor s-a produs în dauna acestora.[26][28][29]

Triburile kurde au atacat și golit satele asiriene și armene din Districtul Albaq, situat la nord de Munții Hakkari, ucigând un mare număr de săteni.[26] Mulți asirieni au fugit în Siria ca urmare a genocidului comis de turcii otomani și de kurzi împotriva armenilor[26][30] și s-au stabilit în special în zona Jazira.[31]

Populația asiriană din Nusaybin a trecut granița în Siria și s-a stabilit în Qamishli. Nusaybin a devenit un oraș kurd, iar Qamishli un oraș predominant asirian.

În timpul mandatului francez

Lucrurile s-au schimbat ulterior, nordul Siriei fiind martorul imigrației kurde începând din 1926, ca urmare a eșecului rebeliunii lui Saeed Ali Naqshbandi împotriva autorității turcești.[32] În timp ce mulți dintre kurzii din Siria erau așezați acolo de secole, valuri noi de kurzi au părăsit Turcia și s-au stabilit pe pământ sirian, unde le era acordată cetățenie de către autoritățile mandatare franceze.[33] Acest mare influx de kurzi s-a mutat în provincia siriană Jazira. Se estimează că 25.000 de kurzi au fugit în Siria în acea perioadă.[34]

Asirienii au început să părăsească Siria după masacrul de la Amuda, din 9 august 1937.[35] Acest masacru, înfăptuit de kurzii lui Saeed Agha al-Dakuuri, a golit orașul de populația sa asiriană.[36][37] În 1941, comunitatea asiriană din al-Malikiyah a fost victima unui atac sângeros. Deși atacul a eșuat, asirienii au fost înspăimântați și au părăsit localitatea în număr mare, iar imigrarea kurzilor din Turcia în zonă a transformat al-Malikiya, al-Darbasiyah și Amuda în orașe complet kurde.

Note

  1. ^ Kurdistanul modern are o întindere mai mare decât antica Asirie și este compus din două părți, de Sus și de Jos: în primul caz este vorba de provincia Ardelan, vechea Arropachatis, acum parte a Irak Ajami, și aparținând regiunii de nord-vest numite Al Jobal. Aceasta conține alte cinci, și anume: Betlis, vechea Carducia, așezată la sud și sud-vest de lacul Van. La est și sud-est de Betlis se află principatul Julamerick, la sud-vestul căruia este principatul Amadia. A patra este Jeezera ul Omar, un oraș pe o insulă a râului Tigru, care corespunde orașului străvechi Bezabde. A cincea și cea mai mare este Kara Djiolan, având capitala în orașul cu același nume. Pașalîcurile de Kirkook și Solimania sunt și ele parte a Kurdistanului de Jos. Kurdistanul de Jos mai cuprinde toată câmpia de la est de Tigru și micile lanțuri muntoase care mărginesc această câmpie, ajungând până la poalele marelui lanț muntos care ar putea fi corect denumit drept Alpii Asiei de vest.
    A Dictionary of Scripture Geography 1846, autor John Miles, pag. 57.[24]

Referințe

  1. ^ „Syrian Kurdistan divided into three cantons”. EkurdDaily. . Accesat în . 
  2. ^ Jongerden, Joost. „Rethinking Politics and Democracy in the Middle East” (PDF). Accesat în . 
  3. ^ Öcalan, Abdullah (). Democratic Confederalism (PDF). ISBN 978-0-9567514-2-3. Accesat în . 
  4. ^ „Bookchin devrimci mücadelemizde yașayacaktır”. Savaș Karșıtları (în turcă). . Accesat în . 
  5. ^ Graeme Wood (). „Among the Kurds”. The Atlantic. Accesat în . 
  6. ^ „Syrian Defense Minister in Qamishli: We won't let anyone take Hasakah”. Mesopotamische Gesellschaft. . Accesat în . 
  7. ^ „ISIS suicide attacks target Syrian Kurdish capital - Al-Monitor: the Pulse of the Middle East”. Al-Monitor. Accesat în . 
  8. ^ Terry Glavin (). „In Iraq and Syria, it's too little, too late”. Ottawa Citizen. Accesat în . Estimate as of mid November 2014, including numerous refugees. <<Rojava’s population has nearly doubled to about 4.6 million. The newcomers are Sunni and Shia Syrian Arabs who have fled the scorched wasteland that Assad has made of his country. They are also Orthodox Assyrian Christians, Chaldean Catholics, and others, from out of the jihadist dystopia that has taken up so much of the space where Assad’s police state used to be.>> 
  9. ^ Sectarianism in Syria's Civil War (PDF) (în engleză), Washington Institute for Near East Policy[*][[Washington Institute for Near East Policy (think tank in Washington D.C., United States)|​]], , accesat în  
  10. ^ „Barzanî xêra rojavayê Kurdistanê dixwaze” (în kurdă). Avesta Kurd. . Accesat în . 
  11. ^ „Yekîneya Antî Teror a Rojavayê Kurdistanê hate avakirin” (în kurdă). Ajansa Nûçeyan a Hawar. . Accesat în . 
  12. ^ „The secret garden of the Syrian Kurdistan”. DailyMotion. Accesat în . 
  13. ^ „The Constitution of the Rojava Cantons”. Blogul lui Mutlu Civiroglu. Accesat în . 
  14. ^ Erin Banco (). „Fight For Kobane May Have Created A New Alliance In Syria: Kurds And The Assad Regime”. International Business Times. Accesat în . 
  15. ^ Mohammed Ali Ahmed (). „Kurds regain 15km of Kobane countryside, killing dozens of IS militants”. ARA News. Accesat în . 
  16. ^ Kurdish Awakening: Nation Building in a Fragmented Homeland, (2014), by Ofra Bengio, University of Texas Press
  17. ^ „A Small Key Can Open A Large Door”. Combustion Books. Accesat în . 
  18. ^ a b Kreyenbroek, P.G.; Sperl, S. (). The Kurds: A Contemporary Overview. Routledge. p. 114. ISBN 0415072654. 
  19. ^ Tejel, Jordi (). Syria's Kurds: history, politics and society (ed. 1. publ.). London: Routledge. p. 9. ISBN 0415424402. 
  20. ^ Winter, Stefan (). „Les Kurdes de Syrie dans les archives ottomanes (XVIIIe siècle)”. Études Kurdes. 10: 125–156. 
  21. ^ Salibi, Kamal S. (). A House of Many Mansions: The History of Lebanon Reconsidered. University of California Press. p. 154. ISBN 9780520071964. 
  22. ^ Carsten Niebuhr (). Reisebeschreibung nach Arabien und andern umliegenden Ländern. (Mit Kupferstichen u. Karten.) - Kopenhagen, Möller 1774-1837 (în germană). p. 389. 
  23. ^ Stefan Sperl, Philip G. Kreyenbroek (). The Kurds a Contemporary Overview. London: Routledge. pp. 145–146. ISBN 0-203-99341-1. 
  24. ^ a b A Dictionary of Scripture Geography, pag. 57. John Miles, 486 pag. Publicată în 1846, în original de la Universitatea Harvard
  25. ^ David McDowall (). A Modern History of the Kurds: Third Edition. p. 137. 
  26. ^ a b c d R. S. Stafford (). The Tragedy of the Assyrians. p. 25.  Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "R. S. Stafford 2006 25" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  27. ^ Hovannisian, Richard G. (). The Armenian Genocide: Cultural and Ethical Legacies. 
  28. ^ Joan A. Argenter, R. McKenna Brown (). On the Margins of Nations: Endangered Languages and Linguistic Rights. p. 199. 
  29. ^ Lazar, David William, not dated. A brief history of the plight of the Christian Assyrians* in modern day Iraq. American Mespopotamian.
  30. ^ „Ray J. Mouawad, Syria and Iraq – Repression Disappearing Christians of the Middle East”. Middle East Forum. . Accesat în . 
  31. ^ Bat Yeʼor (). Islam and Dhimmitude: Where Civilizations Collide. p. 162. 
  32. ^ Abu Fakhr, Saqr, 2013. Cotidianul As-Safir, Beirut. in Arabic Christian Decline in the Middle East: A Historical View
  33. ^ Chatty, Dawn, 2010. Displacement and Dispossession in the Modern Middle East. Cambridge University Press. pp. 230-232.
  34. ^ McDowell, David (). A modern history of the Kurds (ed. 3. revised and upd. ed., repr.). London [u.a.]: Tauris. p. 469. ISBN 1850434166. 
  35. ^ Bat Yeʼor (). Islam and Dhimmitude: Where Civilizations Collide. p. 159. 
  36. ^ Jordi Tejel (). Syria's Kurds: History, Politics and Society. p. 147. 
  37. ^ Keith David Watenpaugh (). Being Modern in the Middle East: Revolution, Nationalism, Colonialism, and the Arab Middle Class. p. 270. 

Legături externe

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Rojava
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Rojava&oldid=9847538