Utilizator:Zamisnicu Raluca
COMUNICAREA STATULUI ÎN ERA DIVERTISMENTULUI-ROBERTO IZURIETA[modificare | modificare sursă]
BERNAYS spunea:“Comunicarea nu trateazǎ despre imagini,ci despre realitǎți”.Autorul cǎrții încearcǎ sǎ ne ghideze în ceea ce privește relația dintre guverne și mass-media prin diverse analize,critici,argumente pro și contra pentru a ajunge la un rezultat cât mai satisfăcǎtor,astfel încât cititorul sǎ poatǎ ajunge la o concluzie în legǎturǎ cu aceastǎ temǎ.Aceastǎ lucrare ce trateazǎ comunicarea guvernamentalǎ nu dorește sǎ s constituie într-o critică,nici într-un document de reglementare a modului în care guvernele și mass-media ar trebui sǎ interacționeze.Studiul de fațǎ încearcă să stabilească direcții și tactici practice pentru a contribui la dezvoltarea unei relații mai fructuoase între guverne și mass-media. Cartea are șase capitole:Relațiile publice,Mijloacele de informare în masă,Guvernele și comunicarea guvernamentală,Formatorii de opinie,Imagine versus realitate,Concluzii și recomandǎri. Autorul Roberto Izurieta oferǎ mai multe detalii despre istoria relațiilor publice,începuturile relațiilor publice în politicǎ,managementul lor,despre mijloacele de informare în masǎ în America Latină și în politică,guvernele și modul de comunicare al acestora,despre prima putere în stat,Președintele dar și despre rolul jurnaliștilor în viața politică.Un rol important în exprimarea realității o are fotografia. Șarmul și eleganța nu trebuie să fie disprețuite în comunicare deoarece este vorba mai presus de orice de a comunica prin grafice,fotografii,imagini care să susțină mesajul central.[1] Strategia de comunicare are la bază investigarea opiniei publice care este o formă de ascultare[2]. Publicul este cel mai important pentru că acesta evidențiază cel mai bine dacă eforturile depuse de politicieni prin acțiunile pe care le desfășoară,prin discursuri,rezultate care apar prin rating și audiență.Publicul trebuie studiat și divizat în funcție de vârstă,statut social,educație,zona geografică și altele[3]. Cel mai important public țintă sunt indecișii care trebuie convinși prin diferite practici ale politicienilor:discursuri politice,evenimente cu diferite teme etc.În funcție de aceste practici primește un feed-back din partea publicului. O atenție sporită este acordată capitolului 5,Imagine versus realitate unde autorul sugerează că imaginea și realitatea sunt mai apropiate una de cealaltă decât ar dori sau se tem unii[4]. Izurieta consideră că este importantă imaginea unei persoane politice,oferind un exemplu:unul din foștii președinți ai Statelor Unite ale Americii,Nixon,care,fiind preocupat de imaginea sa de om politic,avea un consilier de imagine care se ocupa de absolut toate detaliile,inclusiv de elementele tehnice.Astfel,acest consilier alegea unghiul de filmare,locația,decorul prezentării și pregătea discursul președintelui. În ultimul capitol,printre principalele concluzii la care a ajuns autorul în vederea obținerii unei legături constructive între mass-media și guverne se numără:Mijloacele de informare sunt o afacere însă ele trebuie să recunoască și să-și asume responsabilitatea unei afaceri care are o obligație față de public[5]. Chiar dacǎ totul este o industrie a afacerilor și este cunoscut faptul că prioritate în preferințele publicului consumator au ziarele de scandal și senzaționalul,nu este necezară o abordare extremă pentru a concura cu acestea în cazul posturilor de televiziune cu rating mai scăzut sau a ziarelor care se vând în număr mic. Guvernele,mai ales politicienii trebuie să înceteze a mai fi atât de plictisitori[6] Țările și guvernele vor ajunge doar acolo unde ajung popoarele lor.În final,publicul este cel care cere,publicul este cel care decide și publicul este cel care execută cea mai mare parte a muncii.În cazul mass-media,publicul este cel care decide tipul de emisiuni pe care le vizionează și pe care dorește să le vizioneze.Dacă dorim să progresăm,se impune o educare mai bună a cetățenilor[7]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Roberto Izurieta, Comunicarea statului în era divertismentului, pag 67, editura AMA Impact, 2003
- ^ Wilcox,pag.121
- ^ Roberto Izurieta,Comunicarea statului în era divertismentului,pag 75,editura AMA Impact,2003
- ^ Roberto Izurieta,Comunicarea statului în era divertismentului,pag 93,editura AMA Impact 2003
- ^ Roberto Izurieta,Comunicarea statului în era divertismentului,pag 107,editura AMA Impact 2003
- ^ Roberto Izurieta,Comunicarea statului în era divertismentului,pag 108,editura AMA Impact 2003
- ^ Roberto Izurieta,Comunicarea statului în era divertismentului,pag 109,editura AMA Impact2003
BIBLIOGRAFIE[modificare | modificare sursă]
Roberto Izurieta,Comunicarea statului în era divertismentului,editura AMA Impact 2003