Dan Bimbea[modificare | modificare sursă]

Dan Bimbea este un pictor clujean născut la Simeria în 29 Ianuarie 1941, decedat în 17 Aprilie 1999 la Cluj Napoca.

Dan Bimbea s-a născut la Simeria când familia sa se afla în refugiu în anul 1941. După încheierea războiului, familia artistului se întoarce la Cluj, unde acesta urmează cursurile liceului „G. Barițiu”, pe care îl absolvă în anul 1957.

În anul 1965, acesta este absolvent al Universității de Arta „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca. Pe parcursul anilor de studenție i-a fost învățăcel maestrului pictor Alexandru Mohi a cărui opera și stil de lucru îi influențează prima parte a creației picturale.

Începând cu anul 1966, acesta devine profesor de desen și pictură la Liceul de arte plastice din Cluj-Napoca, liceu la care devine director, post pe care îl ocupa timp de aproape 20 de ani în perioada 1975-1996, timp în care a îndrumat primii pași ai multor generații de absolvenți care au devenit la rândul lor artiști plastici, profesori sau profesori universitari.

În perioada imediat următoare absolvirii universității de artă, acesta devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România filiala Cluj, uniune care i-a acordat un premiu pentru pictură în 1974, iar C.C. al UTC, i-a acordat în 1976 premiul pentru portretul lui Mihai Viteazul.

În anii 80 împreuna cu alți artiști clujeni, în principal profesori colegi de la Liceul de Artă este unul din organizatorii taberei de creație de la Calica, pe malul Lacului Razelm. Acolo s-au adunat vară de vară artiști clujeni cum ar fi Paul Sima, care in acea perioada era rectorul Universității de Artă Ion Andreescu din Cluj-Napoca, sculptorii Barbu Mihai si Terec Aurel, pictorița Truță Maria, cu care era colegi la liceu, precum si mulți alți invitați ca de exemplu pictorul Lazăr Anton și alții.

În perioada care l-a consacrat se distinge o trăsătură caracteristică unică și specifică în panoplia pictorilor români. Această unicitate este dată de modul în care în cromatica sa predomină albul ‘de Bimbea’ după cum au evidențiat exegeții vremii. Sursa inspirației a modului în care Dan Bimbea folosește albul din operele sale se datorează dragostei acestuia față de peisajul și atmosfera solară a Dobrogei în care acesta găsește locuri care îl inspiră și îl recheamă vară de vară. Astfel îl găsim la Topalu, la Iazurile, unde pe malul lacului Calica a participat la tabăra de creație, dar mai ales în mult îndrăgitul 2 Mai pe care l-a surprins în nenumărate ipostaze solare.

Fiind un deosebit de rafinat portretist, albul ‘de Bimbea’ predomină și reprezentările personalităților apreciate de acesta, amintind aici câteva exemple: ”Nicolae Iorga”, “Mihai Viteazul”, ”Aurel Vlaicu” lucrări aflate în prezent în patrimoniul mai multor colecții de artă a muzeelor din țară, alături de lucrări cu alte tematici.

Astfel, Dan Bimbea abordează întreaga gamă de subiecte de la peisaj natural sau urban, portrete de personalități sau de oameni simplii și frumoși din satele Maramureșului, naturi statice și nuduri sau nimfe și satiri și centauri desprinși din mitologie, până la o abordare abstractizată din perioada anilor 90, urmată de o reîntoarcere la figurativ din ultima parte a bogatei sale vieți.

Bibliografie:

- “127 artiști plastici clujeni” (catalog) Cluj-Napoca 1974

- Țoca Mircea “Pictori Clujeni” București 1977 p. 33-34

- Cebuc Alexandru, Florea Vasile, Negoiță Lăptoiu “Enciclopedia artiștilor români contemporani” vol. IV ed ARC 2000 București 2001 p.16

- Cataloage de expoziții

- Articole de cotidiene

- Articole ale revistei “Tribuna”