Utilizator:HandOfBloodmxD

Țesuturile

Toate celulele care intră în alcătuirea corpului omenesc provin, prin segmentare, din celula-ou. Treptat are loc o diferențiere celulară care duce la formarea țesuturilor. Țesutul este format dintr-o grupare de celule care prezintă aceeași diferențiere morfologică, structurală și aceeași specializare funcționară. Principalele tipuri de țesuturi sunt: epitelial, conjunctiv, muscular și nervos.

Țesutul epitelial

Țesutul epitelial formează la suprafața corpului epiderma și căptușește suprafața internă a organelor cavitare( tub digestiv, căi respiratorii, etc.), constituind mucoase. Este format din celule pavimentoase, cubice, prismatice sau cilindrice, strâns legate între ele, fie prin punți citoplasmatice ce trec de la o celulă la alta, fie printr-o substanță amorfă care le cimentează. Celulele profunde sunt așezate pe o membrană bazală, care le separă de țesutul conjunctiv ce se găsește sub cel epitelial și care are funcție trofică, întrucât epiteliile nu sunt vascularizate și se hrănesc prin difuzie. După funcție, epiteliile sunt clasificate în: epitelii de acoperire, grandulare și senzoriale.

1. Epiteliile de acoperire.

a. Epiteliile unistratificate, după forma celulelor, se pot clasifica în:

- pavimentoase simple, care formează tunica internă a vaselor sangvine, pleurei, pericardului, peritoneului;

- cubice simple, întâlnie la bronhiole și canalele de secreție ale glandelor;

- cilindrice simple, formând epiteliul mucoasei tubului digestiv de la stomac la rect și al mucoasei trompelor uterine. Celulele acestor epitelii pot prezenta cili sau microvili, acoperiți de o membrană celulară, formând "marginea în perie" sau un platou strial, cu rol de epiteliu absorbant(vilozitățiile intestinale).

b. Epiteliile pluristratificate pot fi

- pavimentoase statificate, având celulele din stratul superficial turtite, cheratinizate(epiderma) sau necheratinizate (epiteliul bucoasei bucale, esofagiene);

- cilindrice stratificate, formate din mai multe straturi celulare, dar numai cele superficiale sunt cilindrice (canalele excretoare ale glandelor salivare, epiteliul ureterelor și vezicii urinare);

- pseudostratificate - cu celule așezate pe membrana bazală într-un singur strat, dar cu nucleii situați la înălțimi diferite, ceea ce dă aparență de falsă stratificare(epiteliul traheal, al bronhiilor mari).

2. Epiteliile glandulare

Aceste tipuri de epitelii sunt formate din celule care au capacitatea de a elabora produși de secreție. Epiteliile secretoase se asociază cu țesut conjunctiv, vase și nervi, formând glande. Există trei tipuri de glande:

- Exocrine - produsul lor de secreție este eliminat printr-un canal la suprafața pielii(sebacee, sudoripare)sau în diferite cavități(salivare, gastrice);

-Endocrine sau cu excreție internă - produsul lor de excreție - hormonul - este eliminat direct în sânge (tiroidă, suprarenale, etc.) ;

- mixte - care au secreție exocrină și endocrină (pancreas, testicul, ovar).

Forma glandelor exorcine este de tip tubular și acinos.Ele au un canal excretor , în timp de glandele endocrine care nu au canal excretor sunt formate din foliculi, cordoane sau insule celulare înconjurate de capilare sangvine.

3. Epiteliile senzoriale

Epiteliile senzoriale sunt alcătuite din celule specializate pentru recepționarea diferițiilor stimuli din mediul extern sau intern. Excitațiile sunt transformate în influx nervos, care este transmis prin terminații nervoase senzitive ce înconjoară polul bazal al celulelor senzoriale.

Țesutul conjunctiv

Țesutul conjunctiv asigură rezistența organismului, leagă diferite părți ale organelor, are rol trofic depozitând grăsimi, intervine în apărarea organismului, în fagocitoză. Componentele țesutului conjunctiv sunt: celule, fibre și substanță fundamentală. Țesuturile conjunctive diferă de la un țesut la altul, iar fibrele sunt de colagen, reticulină și elastină, după tipul substanței din care sunt alcătuite și substanța moale poate fi moale, semidură sau dură. Clasificarea țesuturiilor conjunctive se face după mai multe criterii. Ținând seama de consistența substanței fundamentale, țesuturile conjunctive se clasifică în:

a.moi

• - țesutul conjunctiv lax: conține în proporții relativ egale celule, substanță fundamentală și fibre; celulele țesutului pot fi fixe și mobile și însițește alte țesuturi; are functie trofică.

• - țesutul reticulat: este format din fibre de reticulină, dispuse sub formă de rețea, în ochiurile căreia se află substanța fundamentală și celulele de origine ale elementelor figurate ale sângelui; se găsește în măduva hematogenă și ganglionii limfatici.

• - țesutul adipos: conține celule globuloase care au acumulat central grăsime ce ămpinge nucleul la periferie; se găsește sub tegument - lipodermul- și în jurul unor organe(rinichi, globi oculari)

• -țesutul fibros: conține predominant fibre colagene și elastice, puține celule și substanță fundamentală; intră în structura fasciilor care învelesc mușchii, tendoanele și aponevrozele și formează capsulele diferitelor organe ( ficat, rinichi, etc.)

• - țesutul elastic: conține numeroase fibre de elastină, anastomozate în rețele, printre acre se află substanța fundamentalăși puține celule; formează tunica medie a arterelor mari și venelor.

b.semidure (cartilaginos) este un țesut elastic, dar și rezistent. Substnța fundamentală conține condrină, un amestec de substanțe organice impregnate cu săruri de calciu și sodiu. Celulele cartilagionoase - condrocite - sunt sferice sau ovoide, se găsesc în substanța fundamentală în niște cavități numite condroplaste, iar printre celule se găsesc fibre colagene și elastice într-o împletitură medie.Se disting trei varietăți de cartilaje:

• - hialin: substanța fundamentală pare emogenă, deoarece fibrele care se găsesc în ea sunt foarte fine; formează cartilaje articulare, costale, laringeale, traheale, bronșice.

• -elastic: în care predomină fibrele elastice; formează epiglota și pavilionul urechii.

• -fibros: predominante sunt fibrele de colagen; alcătuiește discurile intervertebrale și meniscurile articulare.

Țesutul cartilaginos nu este vascularizatm nutriția lui se realizează prin difuzie de la nivelul capilarelor pericondrului, o membrană conjunctivo-vasculară care îmbracă cartilajul

c.dure intră în alcătuirea oaselor.