Scala Rockwell (duritate)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Scala Rockwell este o scală de duritate utilizată în marcarea durității materialelor metalice și este bazată pe identificarea durității de material. Este folosită de preferință pentru materiale foarte dure, a căror duritate este D > 200 pe scala Brinell.

Principiu și istorie[modificare | modificare sursă]

Testele de identificare a durității Rockwell se fac prin determinarea adâncimii unei penetrații făcute cu o anumită forță în probe materiale metalice de corpuri penetrante profilate (sferă, con) dure, raportate la profunzimea unei penetrații (mai mici) făcute cu o forță de penetrare inițiale. Metoda a fost folosită practic pentru prima dată de americanii H.M. Rockwell și S.P. Rockwell care în 1914 au inventat o mașină de testare pe principiu diferențial.

Metoda[modificare | modificare sursă]

Scala Rockwell

O testare presupune 3 faze:

  1. Aplicarea unei forțe inițiale Fi de 98 N (10 kgf). Corpul penetrant face o penetrație (adâncitură) inițială care este luată în considerare corespunzător în formula de calcul a durității (HR, duritate Rockwell în engleză Hardness Rockwell).
  2. Este aplicată o forță suplimentară Fr, semnificativ mai mare, făcându-se o adâncitură mai profundă.
  3. Este relaxată forța Fr la nivelul Fi și se citește profunzimea adânciturii finale cu ajutorul unui indicator de penetrare.

Scale Rockwell[modificare | modificare sursă]

Există mai multe grupe de scale de duritate Rockwell:

  • A, C, D pentru oțeluri dure
  • B, E, F pentru oțeluri necălite și metale neferoase
  • N, T pentru cazurile când probele materiale (eșantioanele) au dimensiuni reduse sau sunt foarte subțiri (grosime redusă)

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]