Ritm (vers)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ritmul unui vers este succesiunea regulată a picioarelor metrice.

Structura ritmică a unui vers ("metrica") este dată de piciorul metric (unitatea ritmică care este repetată regulat) și măsură (numărul de silabe sau picioare într-un vers).

Ritmul versului[modificare | modificare sursă]

În greaca veche și latină[modificare | modificare sursă]

În greaca veche și latină silabele pot fi lungi sau scurte și accentuate sau neaccentuate. În metrica clasică piciorul metric este determinat de lungimea silabelor (nu de accent).[1][2]

Picior metric
— = silaba lungă
˘ = silaba scurtă
Nume Descriere subiectivă
Observații generale
Echivalent în română
— ˘ troheu alert Foaie verde...
˘ — iamb lin ascendent
— ˘ ˘ dactil (gr. daktylos, "deget") depinde
˘ ˘ — anapest regulat
˘ — ˘ amfibrah (gr. amphi, "din ambele părți", brachys, "scurt") larg, deschis
— ˘ — eretic regulat
— — spondeu frecvent in metrica clasică
˘ ˘ ˘ tribrah (gr. brachys, "scurt") stabil
— ˘ ˘ — coriamb=troheu+iamb sincopat Seara pe deal
— ˘ ˘ ˘ peon 1 solemn Valurile, vanturile ...
˘ — ˘ ˘ peon 2 solemn
˘ ˘ — ˘ peon 3 solemn
˘ ˘ ˘ — peon 4 solemn
˘ ˘ ˘ — ˘ mesomacru cvinar (picior de cinci silabe)
˘ ˘ ˘ — ˘ ˘ hipermesomacru senar (picior de șase silabe)

Poemul epic (Homer, Virgiliu) utilizează hexametrul dactil în forma:[3]

— U | — U | — U | — U | — ˘ ˘ | — —,

unde (—) este o silabă lungă, (˘) o silabă scurtă, U poate fi o silabă lungă (—) sau două scurte (˘ ˘) iar bara verticală (|) separă două silabe.

Ovidiu a folosit un cuplet („distih”) elegiac format dintr-un hexametru dactil și un pentametru dactil (bara dublă (||) separă două cuvinte, nu doar silabe):

— U | — U | — U | — U | — ˘ ˘ | — —

— U | — U | — || — ˘ ˘ | — ˘ ˘ | —

Multe alte combinații au fost utilizate in tragediile și comediile autorilor clasici (Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan), ca și in poezia lirică și corală clasică.

În franceză[modificare | modificare sursă]

În franceza modernă accentul este foarte slab[4] și, spre deosebire de greacă și latină, silabele au aceeași durată. Din acest motiv, ritmul este determinat exclusiv de numărul de silabe într-un vers (vesificație „cantitativă”), iar lucrările în versuri au evoluat în complexitate în special prin combinații, uneori foarte complexe, de rimă și strofă („formele fixe”).

Versul in metru „alexandrin“[5] are aproximativ 10-12 silabe, find impărtit de cezură în diferite moduri (6+6, 4+8, etc.). Versul in metru alexandrin fost utilizat și în limba română în secolul al XIX-lea.

În română[modificare | modificare sursă]

Româna este un caz intermediar între franceză (practic neaccentuat) și italiană (accentuat puternic). Astfel, ritmurile din metrica clasică au un rol important, cu silaba lungă înlocuită de cea accentuată, iar cea scurtă de silaba neaccentuată.[6]

Exemple pentru diferite lucrări[modificare | modificare sursă]

Autor (lucrare, perioadă) Limba Ritm Exemplu
Dante (Comedia Divină, 1307-1321) italiană versuri de 11 silabe (endecasilabice), cu accent pe a 6-a Nel mezzo del cammin di nostra vita...[7]
Shakespeare (Hamlet, 1599-1601) engleză pentametru iambic To be or not to be ... (˘—˘—˘—)[8]
La Fontaine (Fabule, 1668-1693) franceză 12 silabe alexandrin, fără accent Je conclus qu’il faut qu’on s’entr’aide. [9]
Goethe (Faust, 1808) germană accentul cade la intervale regulate Und was soll ich dagegen dir erfullen? [10]

Alte exemple[modificare | modificare sursă]

"Lacul codrilor albastru (—˘—˘ ˘ ˘—˘)/ Nuferi galbeni îl încarcă;(—˘—˘ ˘ ˘—˘)/ Trerind în cercuri albe (—˘—˘ ˘ ˘—˘)/ El cutremură o barcă. (—˘—˘ ˘ ˘—˘)"

Un peon între doi trohei (t+p1+t) creează un ritm neliniștit, de premoniție.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ In ungară și finlandeză silabele au durate diferite (ca în latină și greaca veche). Accentul este puternic dar automat pe prima silabă.
  2. ^ Un caz cu totul aparte sunt limbile chineză, norvegiană și suedeză în care înălțimea unei silabe este importantă.
  3. ^ In metrica clasică se numărau picioarele metrice, nu silabele: de exemplu “hexametrul dactil” are șase picioare, fiecare de 2-3 silabe.
  4. ^ Franceza și provensala Evului Mediu erau posibil accentuate datorită influenței latinei.
  5. ^ De la Alexandria, vestită în antichitate pentru epigrame.
  6. ^ Cele mai vechi versuri în română (cu excepția poeziei populare), de Miron Costin si Dosoftei, datează din secolul al XVII-lea.
  7. ^ "La jumătatea drumului vieții noastre..."
  8. ^ "A fi sau a nu fi..."
  9. ^ "Concluzia mea este că oamenii trebuie să se ajute unii pe alții." (din fabula „Măgarul și câinele”).
  10. ^ "Și ce dorești de la mine în schimb?" (Faust către Mefistofel)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • The Harvard Dictionary of Music, 2003.