Rezistență la oboseală
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Această pagină este în construcție.
|
Rezistența la oboseală este cel mai ridicat nivel amplitudinal sau/și numeric de solicitări ciclice dinamice la care rezistă o probă materială, în condiții convenționale cunoscute, fără ca să apară (survină) deteriorări/distrugeri considerate neacceptabile pentru calitatea materialului în cauză. Deteriorările care pot surveni sunt provocate de oboseala fizică creată prin repetarea aceluiași fel de solicitare.
Cuprins |
Moduri de solicitare [modificare]
În funcție de felul solicitărilor fizice ciclice se diferențiază:
- Rezistență la oboseală la întindere
- Rezistență la oboseală la presare
- Rezistență la oboseală la răsucire (torsionare)
- Rezistență la oboseală la îndoire