Rezistență la oboseală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Rezistența la oboseală este cel mai ridicat nivel amplitudinal sau/și numeric de solicitări ciclice dinamice la care rezistă o probă materială, în condiții convenționale cunoscute, fără ca să apară (survină) deteriorări/distrugeri considerate neacceptabile pentru calitatea materialului în cauză. Deteriorările care pot surveni sunt provocate de oboseala fizică creată prin repetarea aceluiași fel de solicitare.

Moduri de solicitare[modificare | modificare sursă]

În funcție de felul solicitărilor fizice ciclice se diferențiază:

  • Rezistență la oboseală la întindere
  • Rezistență la oboseală la presare
  • Rezistență la oboseală la răsucire (torsionare)
  • Rezistență la oboseală la îndoire