Recircularea apei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gheţari din Patagonia.
Apa se găsește în natură sub forma de agregare lichidă, solidă și gazoasă.

Recircularea apei este un proces prin care apa reziduală este tratată (curățită) în vederea îmbunătățirii ei calitative, cu eliminarea impurităților și produșilor toxici, fiind apoi reintrodusă în circuitul de utilizare.

Cuprins

Procedee de epurare [modificare]

  • Metoda mecanică este prima metodă în epurarea apei, prin acest procedeu de filtrare înlăturându-se cca. 20-30 % din impuritățile insolubile ce plutesc în apă.
  • Metoda biologică este etapa a doua într-o stație de epurare, folosindu-se în acest scop bacteriile aerobe și anaerobe și mineralizarea intensă a apei, prin această metodă eliminându-se produși chimici organici ca nitrați, fosfați, sulfați, metan.
  • Metoda chimică - cel mai utilizat procedeu este reacția de oxidare și prin cascade, prin hiperaerarea apei, prin care se îndepărtează în special fosforul din apă.

Unele procese dintr-o stație de epurare a apei (cum ar fi reacțiile și macro-cinetica) se pot calcula prin formule matematice.

Cisterne cu reziduuri rezultate din epurarea apei

Produsele reziduale [modificare]

Prin epurarea apei se obțin produse reziduale, care se acumulează în cisterne sub formă de nămol și gaze reziduale (un amestec de metan și bioxid de carbon); aceste produse rezultă din procesele de fermentare a bacteriilor existente în nămol.
Cisternele respective constituie de fapt stația producătoare de biogaz. După înlăturarea hidrogenului sulfurat, aceste gaze se folosesc în diferite scopuri: carburanți pentru motoare, încălzire, producere de curent electric.
Nămolul rezidual, după un proces de deshidratare și eliminare a produșilor toxici, se folosește ca îngrășământ în agricultură.

Legături externe [modificare]

Vezi și [modificare]