Rattus norvegicus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
ȘobolanAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Rattus norvegicus 1.jpg
șobolanul cenușiu
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Clasă: Mammalia
Ordin: Rodentia
Familie: Muridae
Subfamilie: Murinae
Gen: Rattus
Specie: ''R. norvegicus''
Nume binomial
''Rattus norvegicus''

Rattus norvegicus este o specie de șobolani din familia Muridae și cuprinde rozătoare în general daunătoare economiei. Unele specii sunt folosite pentru diverse experimente în laborator.

Rattus norvegicus[modificare | modificare sursă]

Rattus norvegicus var. Albicans (șobolanul alb)[modificare | modificare sursă]

- Organizație internă -[modificare | modificare sursă]

Sistemul digestiv[modificare | modificare sursă]

Sistemul digestiv reuneste tubul digestiv și glandele anexe.

Tubul digestiv este constituit din: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subțire, intestin gros(colon), rect, anus. Cavitatea bucală prezintă vestibul bucal, buze, obraji, cavitate bucală propriu-zisă cu dinți antero-laterali dispuși în alveolele maxilelor. Formula dentară: I 1/1; C 0/0; P 0/0; M 2/3. E delimitată superior de bolta palatină formată din procesele maxilelor, lame orizontale și mucoasă cu formațiuni odontoide dispuse în creste transversale.

Faringele este o cavitate tubularǎ la nivelul cǎreia se ȋncrucișazǎ calea respiratorie cu cea digestivǎ continuȃnd cu laringele și esofagul. Deschiderea laringelui e acoperitǎ de o epiglotǎ. Comunicǎ cu fosele nazale și trompele lui Eustachio.

Esofagul este un tub lung, dilatabil, paralel-dorsal fatǎ de trahee. Comunicǎ ȋn abdomen cu stomacul prin orificiul cardia.

Stomacul este simplu, are forma unei retorte la care se observǎ curburile mare și micǎ, cuprinse ȋntre orificiul cardia și orificiul pilor. Mucoasa gastricǎ are 4 porțiuni: esofag – separatǎ de cea fundicǎ printr-o cutie a mucoasei gastrice –, cardia,fundicǎ si piloricǎ.

Intestinul subțire are 3 segmente: duoden, jejun și ileon. Duodenul prezintǎ o ansǎ cu ramurǎ ascendentǎ și ramurǎ descendentǎ. Ȋntre cele douǎ este dispus pancreasul. Jejunul și ileonul au 70 cm, un numǎr mare de anse, menținute prin mezenter – prezintǎ numerosi ganglioni limfatici.

Intestinul gros prezintǎ: cecul bine dezvoltat, cu o lungime de 7 cm și un sac cu extremitatea cranialǎ ascuțitǎ; colonul cu o lungime de 16-20 cm, ȋmpǎrțit ȋn 3 porțiuni: ascendentǎ, transversǎ, descendentǎ, rect.

Glande anexe: glande salivare, glande juxtapoide, ficatul, pancreasul.

Glandele salivare se deschid ȋn cavitatea bucalǎ. Sunt ȋn numǎr de 4: parotide, submaxilare, retrolinguale și sublinguale. Glandele parotide sunt dispuse ȋn preajma unghiului madibulei (lateral de gȃt și cap), au o culoare deschisǎ. Numeroase canale se unesc ȋn canalul Stenon care strǎbate mușchiul maseter, paralel de nervul facial, ajungȃnd ȋn cavitatea bucalǎ. Glandele submaxilare sunt voluminoase, dispuse ventral de gȃt, de o parte și de alta a liniei mediane. Au lobi de culoare roz, iar secreția ajunge ȋn canalul Warthon care strǎbate mușchiul digastric, ajungȃnd ȋn cavitatea bucalǎ. Glandele retrolinguale au formǎ de solzi, sunt dispuse latero cranial fațǎ de fața ventralǎ a glandelor submaxilare și au o consistențǎ accentuatǎ. Glandele sublinguale sunt situate pe marginea interioarǎ a mușchiului digastric, au dimensiuni reduse și formǎ globuloasǎ. Prezintǎ 2 lobi de unde pornesc canalele Rivinus.

Glandele juxtapoide sunt extraorbitale, compacte, au o culoare galben-brunǎ și se deschiud la nivelul globului ocular.

Ficatul este voluminos, brun-roșcat, prezintǎ 6 lobi: stȃnd, stȃnd-median (semilunǎ), drept lateral, drept median, proces caudal și proces papilar. Din lobi pornesc cȃte un canal hepatic scurt care se vor uni ȋn canalul hepato-enteric lung, acesta ajungȃnd la duoden. Vezica biliarǎ lipsește.

Pancreasul este dispus ȋn ansa duodenalǎ și este format din corp și 2 procese: procesul stang, lung și procesul drept, scurt. Are o culoare roz palǎ și un contur incizat. Canalul hepato-enteric se varsǎ ȋn duoden.

Sistemul respirator[modificare | modificare sursă]

Sistemul respirator este alcǎtuit din cai respiratorii și plǎmȃni.

Caile respiratorii: narine, fose nazale, coane, faringe, laringe, trahee și bronhii extrapulmonare.

Laringele este format dintr-un cartilaj cricoid, tiroid, aritenoid. Aici se gǎsesc corzile vocale cu rol ȋn fonație.

Trahea este formatǎ din inele cartilaginoase incomplete dorsal și se continuǎ cu 2 bronhii extrapulmonare.

Plǎmȃnii sunt ȋnveliti de foita pleuralǎ și au o culoare roz pal. Plǎmȃnul stȃng are un singur lob, iar cel drept are 4 lobi.

Sistemul circulator[modificare | modificare sursă]

Sistemul circulator este reprezentat de inimǎ și vase de sȃnge.

Sistemul excretor[modificare | modificare sursă]

Sistemul excretor este format din rinichii (metanefros) și cǎi urinare.

Rinichiul este retroperitoneal, are o culoare roșie-brunǎ și formǎ de bob de fasole. La polii superiori prezintǎ glandele supraenale.

Caile urinare cuprind: uretere, uretrǎ și vezicǎ urinarǎ. La femele, vezica urinarǎ este scurtǎ și prezintǎ o deschidere la nivelul papilei urinare. La mascul, uretra e mai lungǎ și e ȋmpǎrțitǎ ȋn 3 parți: prostaticǎ, membranoasǎ și spongioasǎ.

Sistemul genital[modificare | modificare sursă]

Sistemul genital mascul este format din: testicule, canal deferent și uretrǎ.

Testiculele, la masculul tȃnǎr, testiculele sunt dispuse intraabdominal, fiind sustinute de epididim, iar la maturitate, acestea coboarǎ ȋn scrot. Sunt organe pereche cu formǎ ovoidǎ ȋnvelite de o membranǎ fibroasǎ numitǎ albuginea. Este format din tubi seminiferi și țesut interstițial care produc sperma și respectiv hormonii.

Tubii seminiferi se unesc și formeazǎ canalul deferent care coboarǎ panǎ la uretrǎ.

Uretra e mai lungǎ și e ȋmpǎrțitǎ ȋn 3 parți: prostaticǎ, membranoasǎ și penisal.

Sistemul genital femel este format din ovare, trompe uterine, uter și vagin. La exterior prezintǎ o glandǎ anexǎ.

Ovarele sunt organe pereche situate intraabdominal, susținute de un pliu peritoneal. Au formǎ ovoidǎ și se continuǎ cu trompele uterine.

Trompele uterine sunt subtiri, au formǎ de pȃlnie și fac legǎtura intre ovare și uter.

Uterul este un organ neperche, musculos, bipartit – prezintǎ douǎ camere separate de o membranǎ. Are douǎ coarne: stȃng și drept.

Vaginul este un organ cavitar care se deschide ȋn colul uterin prin orificiul vaginal. Colul uterin se deschide la exterior. [1]

Rattus norvegicus Berkenthout (șobolanul cenușiu)[modificare | modificare sursă]

Șobolanul cenușiu are dimensiuni cuprinse ȋntre 20,4 și 27,3 cm, coada mai scutǎ, urechile mai mici, mai groase și opace. Botul este mai puțin ascuțit. Blana este de culoare cenușiu-cafenie, cu partea ventralǎ cenușiu-albicioasǎ. Existǎ și forme metalice și albinos.

Este originar din partea de sud-vest a Asiei. Deși este o specie strȃns legatǎ de aȘezǎrile omului, ȋn multe regiuni trǎiește ȋn cȃmp, mai ales vara.

Aceastǎ specie este terestrǎ, sǎpǎtoare. Sapǎ rețele de galerii la o adȃncime de 40-50 m. Șobolanul cenușiu ȋnoatǎ și plonjazǎ bine, dar nu este cǎțǎrǎtor agil. Este activ noaptea, predominant seara și dimineața. Este foarte agresiv. Dǎ 3-5 generații de pui pe an și naște de fiecare datǎ pȃnǎ la 15 pui golși și orbi. Pǎrǎsesc cuibul dupǎ 3 sǎptǎmȃni. Maturitatea sexualǎ e atinsǎ la 3 luni.

Este omnivor, uneori ȋși face rezerve de hranǎ. Este dǎunǎtor tuturor sectoarelor economiei umane.[2]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mișcalencu D., Mailat Florica, - Anatomie comparată. Manual de lucrări practice. Ed. Universității București 1986.
  2. ^ Mester L., Tesio C. (1986) : Zoologia vertebratelor , Lucrari practice , partea II a, T.U.B.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Rattus norvegicus
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Rattus norvegicus