Paleoarheologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Paleoarheologia este arheologia timpurilor preistorice.[1]

Interesul în acest domeniu a început la sfârșitul anilor 1850 și începutul anilor 1860, schimbare cauzată de descoperirile făcute de Boucher de Perthes, după ce Joseph Prestwich, Hugh Falconer și John Evans au vizitat site-ul arheologic al lui Boucher de Perthes din Valea Somme. Doi astfel de arheologi care au fost atrași să adere în rândurile societăților arheologice de palaeoarheologie au fost Augustus Pitt Rivers și Edward Burnett Tylor. Evans, Pitt Rivers și John Lubbock au promovat cu toții interesul față de acest domeniu, fiecare un entuziast și fiecare în creștere rapidă în ceea ce privește poziția sa de autoritate și de influență în cercurile arheologice. În 1868, de exemplu, ei au organizat împreună, coroborat cu adunarea generală anuală de la Norwich a Asociației Britanice pentru Progresul științei, al Treilea Congres Internațional de Arheologie Preistorică.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ David G. Anderson (2003). Archaeology is anthropology. Archeological papers of the American Anthropological Association. 13. American Anthropological Association. pp. 51. ISBN 1931303126. 
  2. ^ William Chapman (1989). „Towards an Institutional History of Archaeology: British Archaeologists and Allied Interests in the 1860s”. in Andrew L. Christenson. Tracing archaeology's past: the historiography of archaeology. Publications in archaeology. SIU Press. pp. 156–158. ISBN 0809315238 

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Geoffrey A. Clark (2009). „Accidents of History: Conceptual Frameworks in Palaeoarchaeology”. in Marta Camps and Parth Chauhan. Sourcebook of Paleolithic Transitions: Methods, Theories, and Interpretations. Springer. pp. 19–42. ISBN 038776478X