Ostracism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ostracismul (greacă ὀστρακισμός ostrakismos) a fost o procedură aplicată în Grecia Antică prin care cetățenii considerați periculoși pentru democrația cetății puteau fi exilați pentru o perioadă de 10 ani. Această pedeapsă nu era infamantă și nu atrăgea confiscarea averii[1].

Ostracismul era o metodă prin care erau exilați adversarii politici, exilarea cetățenilor periculoși fiind doar un pretext pentru păstrarea liniștii politice.

Acest sistem de autoapărare a instituțiilor democratice a fost introdus de Clistene. Conform regulilor impuse de el, orice membru al Adunării populare putea să scrie pe o bucată de ardezie numele cetățeanului care, după părerea sa, reprezenta o amenințare pentru stat. Dacă acest denunț anonim primea apoi votul a 3000 de cetățeni, cel numit era trimis în surghiun pentru zece ani, fără să mai aibă loc niciun proces care să-i dovedească vina. În cei aproape 100 de ani cât s-a practicat, acest sistem a fost aplicat doar de zece ori. Unul din cei zece cărora li s-a aplicat ostracismul a fost chiar Clistene, inițiatorul procedurii.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ August Scriban, Dicționaru limbii românești, Institutu de Arte Grafice „Presa Bună”, 1939
  2. ^ Indro Montanelli, Istoria grecilor, Editura Artemis, București, 1994 - ISBN 973-566-057-1