Narcoza azotului
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Narcoza azotului, numită şi beţia adâncurilor, poate apărea, la scafandrul care respiră aer, încă de la adâncimea de 30 m.
Efectele azotului asupra organismului nu sunt suficient elucidate de către specialişti. Aceştia consideră că narcoza azotului este probabil similară cu efectele gazelor folosite la anestezie. Azotul poate avea un efect asemănător cu cel al oxidului de azot (gazului ilariant), dar ceva mai slab.
Cuprins |
[modifică] Simptomele narcozei azotului
De la adâncimea de 30 m, narcoza azotului îşi face deja simţită prezenţa afectând capacitatea de gândire şi de luare a deciziilor.
La adâncimea de 50 m, narcoza azotului se manifestă şi prin apariţia ameţelii.
Peste adâncimea de 58 m narcoza azotului se poate manifesta prin vertije, stare de euforie uneori însoţită de o impresie falsă de mărire a forţei musculare, de pierderea din ce în ce mai accentuată a instinctului de conservare, urmată în cazuri grave de pierderea cunoştinţei, scafandrul fiind expus celor mai grave pericole.
[modifică] Prevenirea şi tratarea narcozei azotului
Singura metodă de prevenire a narcozei azotului la scafandrul cu aer este aceea de a limita scufundarea la o adâncime la care presiunea parţială a azotului este mai mică decât valoarea limită.
Scafandrii avansaţi pot efectua scufundări până la maximum 58 m adâncime, în timp de scafandrii începători sau cu predispoziţie mai ridicată la narcoză trebuie să-şi limiteze scufundările la 40 m adâncime.
Predispoziţia la narcoza cu azot variază de la individ la individ. Există mai mulţi factori care pot micşora rezistenţa la narcoza azotului, dintre aceştia fiind consumul de alcool, oboseala, excesul de bioxid de carbon acumulat în plămâni datorită unei respiraţii superficiale, lipsa de experienţă şi nervozitatea. Oricare ar fi simptomele, ridicarea la o adâncime mai mică este metoda cea mai eficientă în tratarea narcozei cu azot.
Urcarea către o adâncime mai mică va conduce la o diminuare a simptomelor sau chiar la dispariţia totală a lor.
[modifică] Vezi şi
[modifică] Bibliografie
- Mircea Degeratu, Aron Petru, Sergiu Ioniţă: Manualul Scafandrului. Editura Per Omnes Artes, Bucureşti, 1999, ISBN 973-97916-5-4
- Dinu Dumitru, Vlad Constantin : Scafandri şi vehicule subacvatice. Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986
