Mișcarea stahanovistă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Alexei Grigorievici Stahanov cu un coleg miner
Medalie pentru stahanovişti
Insignă Stahanovist
Stahanovism.JPG

Termenul stahanovism provine de la minerul sovietic Alexei Grigorievici Stahanov[1] ( în rusă:Алексе́й Григо́рьевич Стаха́нов) (1906 - 1977) care, în noaptea de 30 spre 31 august 1935, a depășit planul de muncă de peste 7 ori, extragând 102 tone de cărbune din mina Tentralnaia Irmino, față de norma obișnuită de 14 tone/schimb. De atunci propaganda comunistă l-a folosit drept exemplu. În istoria și iconografia sovietică , un stahanovist (стахановец) este cel care urmează exemplul lui Alexei Grigorievici Stahanov: angajarea la o muncă foarte grea, cu o înaltă eficiență la locul de muncă, depășirea cu mult a normei de producție.

Pe 14 noiembrie 1935 s-a ținut prima Conferință Inter-Unională a Stahanoviștilor, în care Stahanov și colegii săi și-au expus metodele de muncă și au dat amănunte despre câștigurile mai mari ce pot fi obținute prin raționalizarea muncii.

Metoda sovietică de "întrecere stahanovistă", adică de muncă extenuantă pentru a putea fi evidențiat ca "Fruntaș în producție" a fost adoptată și în Republica Populară Română, drept pentru care, în 1951, a fost elaborată Hotărârea Comitetului Central al PMR cu privire la Stahanovism.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.time.com/time/covers/0,16641,19351216,00.html

Legături externe[modificare | modificare sursă]